Cum se fabrica sabia katana?

Atana (刀, Katana?) este un tip de sabie japoneză (nihontō), numită de multe ori şi "sabie de samurai". Termenul katana mai poate fi folosit pentru orice sabie japoneză curbată cu lungimea lamei mai mare de 60 cm. Acesta este însă folosit deseori greşit pentru săbiile japoneze în general.

Katana este caracterizată de prin proprietăţile sale: este curbată, uşoara, cu o singură lamă, cu garda de formă circulară sau patrată, şi cu mânerul destul de lung pentru a putea fi ţinut cu ambele mâini. Din punct de vedere istoric, ea a devenit inseparabilă de samuraiul din perioada feudală a Japoniei, şi a devenit cunoscută pentru abilitatea ei de tăiere şi a ascuţimii sale.
[modifică] Istoria

Ca rezultat al schimbărilor condiţiilor de luptă, cerandu-se astfel viteză mai mare, katana a fost creată în perioada Muromachi (1392–1573). Viteza era demonstrată de katana prin lama sa asezată în sus, permiţându-le astfel samurailor să scoată sabia din teacă şi să taie inamicul printr-o singură mişcare. Înainte, sabia curbată era purtată de samurai cu lama in jos. Această metodă de aşezare era însa folositoare samuraiului în viaţa de zi cu zi.

Lungimea lamei a variat considerabil pe parcursul istoriei. La sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, lama katanei obişnuia să aibă lungimea între 70 şi 73 cm lungime. La începutul secolului al XVI-lea, lungimea medie era mult mai aproape de 60 cm, dar la sfârşitul secolului respectiv tinde iar spre 73 cm.

Katana facea deseori pereche cu wakizashi, o sabie similară, dar mai scurtă, purtată de cei ce aparţineau clasei războinicilor. Rareori făcea pereche cu tantō, o sabie de aceeaşi formă, dar de lungimea unui cuţit. Cuplul format de katana şi wakizashi se numea daishō şi reprezenta puterea socială şi onoarea unui samurai.
[modifică] Construirea unei katane

Construcţia unei katane este un proces de muncă manuală dezvoltat în Japonia medievală.

Cu toate că daishō era perechea formată din katana şi wakizashi, ele erau rareori construite împreună. Dacă samuraiul îşi permitea un daishō, el era constituit din oricare două săbii le avea. Un daishō contruit ca set de acelaşi fierar era foarte rar întâlnit, şi deci foarte scump.

Săbii japoneze autentice sunt foarte rare in zilele noastre, cu toate că există exemplare originale, însă în schimbul unei sume formidabile de bani. Katane moderne sunt făcute de câţiva fierari licenţiaţi care încă practică această îndeletnicire transmisă din generaţie în generaţie.
Compoziţie
Compoziţia oţelului utilizat pentru katana variază de la fierar la fierar în functie de minereul de fier folosit. Într-o formulă, cunoscută a fi utilizată în decursul celui de-al doilea război mondial, cantităţile utilizate pentru producerea unui anumit tip de katana au fost urmatoarele:
Compoziţia elementelor:
Fier 95. 22% to 98. 12%
Carbon 0. 10% to 3. 00%
Cupru 1. 54%
Magneziu 0. 11%
wolfram 0. 05%
Molibden 0. 04%
Dioxid de titan 0. 02%
Siliciu Cantităţi variabile
Diverşi compuşi Depinzând de procentajele folosite

O sabie katana autentică se face din oţelul japonez numit "Tamahagane". Forjarea unei lame de katane putea dura ore sau zile întregi, procedeul fiind considerat o artă sacră. Ca şi în cazul multor alte procese complexe, mai mulţi realizatori/artişti au fost implicaţi, şi nu doar un singur artizan. Exista un fierar pentru a realiza duritatea sabiei, de multe ori un al doilea fierar (ucenic) pentru a îndoi metalul, un specialist de polizat, şi chiar şi un specialist pentru realizarea marginii lamei. De multe ori, existau specialişti pentru realizarea mânerului, a tecii şi a porţiuni de separare a tecii de mâner, tsuba.