De ce unii oameni cind moare persoana iubita se invinovatesc pe ei?

Pentru ca se gandesc ca ar fi trebuit sa poata face vreun lucru sa impiedice asta. Se gandesc la faptul ca e vina lor pentru ca stiu ca nu vor mai gasi astfel de persoane. Acelasi lucru se intampla si cand moare un prieten, si iubitul/iubita sau un membru al familiei. Te gandesti ca nu ai avut timp sa ii multumesti pentru tot ajutorul neconditionat pe care ti l-a oferit. Deseori iti amintesti de o cearta sau de o suferinta provocata acelei persoane. Si te gandesti ca datorita acelui lucru s-a intamplat asta. E foarte greu sa treci peste. Acum cateva zile am urmarit un film. Doi piloti de escadrila, motor stricat, catapultare, unul nu a supravietuit. Celalalt nu mai putea sa faca nimic, refuza ajutorul tuturor si se invinovatea. Probabil in astfel de momente te gandesti ca tu ar fi trebuit sa mori in locul acelei persoane. In astfel de momente simti ca nimic nu mai are rost. E normal sa ne lipseasca persoanele la care am tinut si care au tinut la noi. Nu cred ca poate fi durere mai mare. Nici macar cea fizica.

Poate ca "ei" sunt de vina!

Asteptam sa ne moara cineva drag ca sa ne dam seama ca nu am stiut sa-i dam valoare la timpul respectiv.

Nu se invinovatesc pentru moartea ei. E impropriu spus.Se invinovatesc pentru ca nu au avut timp sa ii ceara iertare pentru acele chestii minuscule care le-a facut zi de zi pentru certurile din nimicuri, pentru lacrimile varsate in zadar.Si pentru acele amintiri care vor ramane mereu

Cand moare o persoana apropiata esti foarte suparat de aceea uni oameni spun "Nu m-am purtat cum trebuie cu el" sau "L-am facut sa sufere si l-am necajit" etc. Nu neaparat ca se invinovatesc dar poate l-au necajit in viata.

Este exact ca atunci cand te imbolnavesti/esti suparat/ti s-a intamplat ceva rau...mereu gasim sa dam vina pe altii pentru neajunsurile noastre.In cazul decesului persoanei dragi, atunci dupa ce nu mai este ne dam seama cat era de benifica in viata noastra/cata fericire ne producea si cu cata indiferenta ne-am purtat cu ea si nu am apreciat-o asa cum merita.Cand nu mai este ne dam seama ca puteam face ceva mai bun, mai mult decat am facut cand era in viata, iar de aici se produce sentimentul de vinovatie si neputinta...insa este prea tarziu.

Stii ce spune un proverb romanesc:"despre morti numai de bine". ceea ce pui tu in discutie este un subiect foarte greu si doar cine a trecut prin asa ceva stie despre ce este vorba. dar...intervine uitarea si raman doar franturi placute de amintiri. daca ai patit-o o sa treaca, greu, dar o sa treaca. daca nu... sa te fereasca Bunul Dumnezeu.

Ce legetura are cu tehnologia?

Of doamne... crede-ma ma gandesc cu groaza la asta. Stiu ca daca as pati ceva prietenul meu ar suferi foarte mult pentru ca stiu ca ma iubeste enorm dar atunci cand este scris sa se intample ceva rau nu e vina nimanui pur si simlu asa a fost sa fie. Toti avem un destin si avem un numar de zile de trait. Noi murim si poate ne ducem intr-un loc mai bun dar altii sufera in urma noastra. Nici nu vreau sa ma gandesc ;(