Apariţia norilor se datorează cantităţii de vapori de apă ce se găseşte în atmosferă la diferite înălţimi. Noţiunea de nebulozitate este dată de gradul de acoperire a bolţii cereşti cu nori, indiferent de înălţimea la care ei se află. La fel cum apa în atmosferă se află în cele tri stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă, tot aşa se va întâlni şi în compoziţia norilor.
Când condiţiile devin prielnice pentru apariţia picăturilor fine de apă şi a cristalelor de gheţă într-un ansamblu aflat în suspensie la o înălţime oarecare deasupra Pământului, se poate spune că s-a format un nor. Aerul cald ridicându-se, antrenează şi vaporii de apă care se găsesc în cea mai mare parte la suprafaţa mărilor şi oceanelor. în straturile superioare, dând de temperaturi scăzute, se vor condensa sau chiar sublima, trecând direct în stare solidă. Şi în cazul norilor, ca şi al ceţii, apa se găseşte în stare lichidă sau solidă, în funcţie de temperatura aerului: la temperaturi pozitive se află sub formă de picături, la temperaturi între 0 şi -30 grade Celsius poate fi sub formă de picături, dar şi sub formă de cristale de gheţă, iar la temperaturi între -30 şi -50 grade Celsius, numai sub stare solidă, adică de cristale de gheaţă. Clasificarea norilor în funcţie de înălţime
•nori formaţi din particule lichide: Stratus, Stratocumulus, Cumulus, Altocumulus. Conţin picături de apă de dimensiuni foarte mici (0, 005 mm) care fomează ceaţa, picături de dimensiuni mici şi mijlocii (0, 5 mm) care formează burniţa şi picături mari (până la 5 mm) ce formează ploaia;
• nori formaţi din particule solide: Cirrus, Cirrocumulus, Cirrostratus. Conţin cristale de gheaţă şi fulgi de zăpadă;
•nori micşti: Cumulonimbus
sursa : http://cerceteaza.blogspot.ro/2011/04/norii.html