Stau și mă gândesc... Îmi storcesc creierașu' dar nu găsesc nimic de care să fiu cu adevârat mândră. Abureală și mândrie mincinoasă am simțit toți
Sunt atat de multe momente in care sa fiu mândră de mine încât nu știu la care sa ma gandesc primul
PROSTII, GLUMESC!
Nu am avut momente in care sa ma gandesc cu mândrie la un lucru bun ce l-am facut.
M-am simțit pe moment împlinită sufleteste si cred ca a fost de-ajuns.
Insa nu zic ca imi displace atunci cand cineva ma lauda sau se uita la mine cu mândrie cand fac ceva bun sau mai putin bun
Nu cred.Mai mult si mai usor imi amintesc de anumite lucruri pe care le regret.De exemplu intrebarea asta m-a facut sa-mi amintesc cum am calcat(intentionat) pe un melc cand aveam vreo 5 ani.Imi amintesc pana si locul.Si ma simt nasol acum.:^(
Sunt şi amintiri care mă fac sa fiu mândru, sunt şi amintiri ce mă fac sa plâng.
Da.
Si nu ma refer neaparat la lucruri gen : am castigat un premiu, o diploma, etc...(si asta pentru ca nu am castigat niciodata vreun premiu;-
Ma refer la amintiri. Eu cred ca trebuie sa fii mandru/a de fiecare amintire pe care o ai. Frumoasa sau urata, nu conteaza.
Deci da, sunt mandra de amintirile pe care le am cu prietenii mei, cat si singura. Sunt mandra de faptul ca am mers pe linia de tramvai cu 3 colegi si nu ne-a calcat tramvaiul, sunt mandra de toate momentele awkward in care am cunoscut persoane ( ceva gen : "Baiatu...semeni cu Andy Biersack").
Ok, stiu. Nu mai vrei exemple. Ok.Ok.
Cam atat am avut de zis.
anonim_4396 întreabă: