Si dupa ce ai scris asta te-ai dus sa te consolezi cu o ciocolata sau un pachet de biscuiti?
Tu ai o problema serioasa, si din pacate nici tu si nici parintii tai nu realizati gravitatea acesteia. De aici poti sa ajungi in bulimie sau in anorexie, boli care iti afecteaza sanatatea fizica si mentala. Ajungi sa te izolezi, sa te urasti, sa-i urasti pe cei din jur (de fapt ii urasti de pe acum).
Poate mai poti face ceva singura, sau cu ajutorul celor apropiati, poate trebuie sa apelezi la ajutor specializat, dar nu amana, cu cat te afunzi mai tare cu atat este mai greu sa te ridici.
Incearca deci sa te ridici singura, daca nu poti, cauta pe altcineva sa te ajute, un prieten, un coleg, sau daca nici acesta nu poate, un medic.
Cum sa te ridici? Nu se poate altfel decat prin dieta organizata si prin sport. Nu prin cure de slabire, nu prin infometare. Si clar nu te ajuta deloc sa stai prea mult in fata monitorului sau a televizorului.
Pot sa-ti zic mai multe? Trimite-mi numai un mesaj.
Mama ta nu iti vrea raul, vrea doar sa iti indrepte defectele pentru binele tau. Nu vrea sa te chinuii peste 5 ani sa slabesti cu diete de infometare si pastile luni intregi cand poti face ceva acum, si sa fie mult mai simplu. Nu e dracu chiar asa negru. Mai bine ii spui ca nu te poti abtine si se gasete o solutie, poate e pe fond psihologic, poate nu te poti abtine pentru ca ea iti spune sa te abtii.
Si alte defecte pe care ti-le vede nu ti-le vede si nu iti spune de ele ca sa intelegi ca esti proasta sau nu esti destul de buna, ci ca sa iti atraga atentia unde trebuie sa mai lucrezi la tine. unde sa te corectezi, e adevarat poate nu foloseste metoda potrivita pentru personalitatea ta, dar face si ea cum stie mai bine.
Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu ea, sa ii spui sa te asculte si sa ii spui ce simti, cum te simti, si care este efectul actinuilor ei asupra ta, stiu ca e greu, dar trebuie.
Lucrurile par mai grave pe moment, dar nu sunt. In realitate exista lucruri mult mai serioase decat ce ti se intampla tie. Comunicarea e cea mai buna solutie.
Incearca sa nu ii dai importanta... Fate ca nu iti pasa chiar daca iti plange sufletul.Asa am patit si eu dar am trecut peste asta prin nepasare.Au vazut ca nu le dau importanta, au tacut si au mers mai departe...
Stii care este raspunsul perfect? Arata-le parintilor ce ai scris aici. Poarta cu ei o discutie libera si sincera. Nu iti fie frica de cum vor reactiona ei. Important este sa te descarci tu. Si cand o sa vada ce simti cu siguranta isi vor schimba atitudinea. Mult succes.
Deci fata nu te juca cu cerintele la Dumnezeu! daca ai sa primesti aceea boala si atunci ai sa vezi ca toti cei ce credeai tu ca te urasc de fapt ei te iubesc din tot sufletul si iti vor doar binele ce vei face? Ii vei cere lui Dumnezeu sa iti ia boala inapoi?! Sunt fel si fel de momente in care te poti simti asa. si nu spune ca parintii iti vad doar calitatiile rele, totusi esti copilul lor si te iubesc mult chiar daca tu nu observi lucru asta! Nu mai gandi asa de slab, cand dai de ceva greu sa te sinucizi nu e o solutie, gandeste-te cata suferinta vei lasa in urma ta! Dc nu incerci pur si simplu sa vorbesti cu mama ta sa ii spui ca te deranjeaza lucruriile ce ti le spune sa ai o conversatie calma. si incearca sa te schimbi e spre binele tau! Incearca sa faci niste exerciti pentru slabit impreuna cu mama ta asta o va face si pe ea fericita, te va ajuta si pe tine si plus de asta va, va apropria mai mult! Bafta
Da,s-a ridicat din senin uitandu-ma la ea si tot uitandu-ma la ea a cazut...cudaaat.