Am o problema foarte mare! Imi trebuie pana maine o sceneta amuzanta pentru un concurs. Castigatorul primeste o excursie in Bulgaria in martie. Nu vreau piese de Caragiale. Vreau ceva original si cu o morala. E foarte important!(Nu e tema. E un proiect Comenius) Dau FUNDA! Multumesc mult! Daca nu puteti sa scrieti tot, lasati-mi idu'!

ÎNGERA-ŢI-AŞ!
- microtragedie matinală într-un act... necugetat –

Decorul înfăţişează o cameră de copii. În pătuţurile lor dorm încă cele două fetiţe ale familiei. Fetişoarele lor de îngeraşi sunt luminate de visele dulci ale dimineţii.
TATI : ( aşezându-se lângă cea mare, şopteşte cu glas cald ) :
Ana... Ana... Hai, îngeraş, e ora de sculare. Trebuie să mergi la şcoală.
ANA ( mormăie ceva nedesluşit, se întoarce spre perete şi îşi afundă faţa în pernă ).
TATI : (mângâind-o pe spate):Ana...Hai, Ana... Ana! Ana!
ANA ( răguşită de somn, dintre perne ) :Lasă-mă... Vreau să mai dorm.
TATI : Hai, puiuţ, că mai mult nu te pot lăsa. O să întârzii.
ANA ( arţăgos ) : Nu sunt „puiuţ" şi nu vreau la şcoală! Lasă-mă!
TATI : Hai, sufleţel...
ANA : Niciun „sufleţel". Du-te!
TATI : Cum adică? Deja după o săptămână nu mai vrei? Fără şcoală o să ajungi măturătoare sau...
ANA ( furioasă ) : Baa NU! Nici nu-mi pasă!
TATI :... o să speli pe jos...
ANA : Ba nu, îmi pare rău, greşeşti!
TATI :... la serviciu la viitorii tăi foşti colegi de şcoală, că de ei o să se aleagă ceva.
ANA : Ba nu, că o să-i bat, o să le rup mâna şi nu o să mai poată să scrie niciodată!
TATI : ( dacă s-ar afla foarte aproape, publicul l-ar putea auzi scrâşnind din dinţi ) : Hai, gata, iepuraş...
ANA : Nu sunt „iepuraş". Tu eşti iepuraş... fără păr!
TATI : ( încearcă să replice, dar nu mai are nici aer, nici cuvinte. )
MARUCA ( din pătuţul ei, buimacă, trezită de scandal ) : Mami... Mami! ( Scâncind ) : Unde-i mami?
TATI : A plecat puţin mai devreme... Dar vine repede! ( Întorcându-se spre Ana, brusc inspirat ) : Hai, că azi nu pui uniforma, că ai ora de sport! Pui treningul!
ANA ( pe punctul de a ceda, dar răzgândindu-se în ultima clipă ) : Nu mă interesează, că nu-i cu Spiderman. Andrei are cu Spiderman! Vreau trening cu Spider!
MARUCA : Şi eu vreau tening cu paidă!
TATI : Dar e urât, nu e pentru fetiţe!
MARUCA : Ei, şi? Vreau ca Ana! Să-l pun în excursie! ( Apoi, înviorată ) : Unde mergem azi, tati?
TATI : La grădi...
MARUCA ( smiorcăindu-se ) : Nu vreau la grăăădi, vreau tot în excursieeeeeee!
TATI : Ai fost ieri în excursie, azi mergi la grădi. Hai, Ana, că trebuie să şi mănânci!
ANA : Nici nu mă gândesc!
MARUCA : Vreau eu să mănânc!
TATI : Tu mănânci la grădi...
MARUCA : Baa nu, mi-e foame! Acum! Vreau ciocolată!
ANA : ( luminându-se la faţă ) : Yes! Ciocolată!
TATI : Ciocolata nu-i mâncare. Şi nu dimineaţa!
ANA şi MARUCA ( scandând în cor ) : CIO-CO-LA-TĂ! CIO-CO-LA-TĂ!
TATI : ( cu broboane de sudoare pe frunte ) : Să n-aud! Oricum, nu discutăm înainte de apălatul pe faţă şi pe dinţi!
ANA : Mă spăl, dar fără pastă! E usturoasă!
TATI : Cum adică? Şla nu e spălat pe dinţi.
ANA : Ba da! Şi oricum dup-aia mâncăm ciocolată!
Fetele dispar pe uşă, dar nu spre baie, ci spre bucătărie. Tati nu observă, ci rămâne cu privirea în gol, pe marginea patului.
Aflându-ne în epoca produselor interactive publicul este invitat în acest punct „culminant" să contribuie la deznodământul microtragediei.
TATI ( oftând încet ) : Mami, mami, unde eşti?
După câteva clipe, fetele reapar în cameră, mânjite la gură de ciocolată, intonând un marş triumfal. Cutremurat, tati dă să se ridice şi să le smulgă ciocolata din mâini, dar se prăbuşeşte pe duşumea, leşinat. Copiii ţopăie în jurul lui, în şosete, continuând să cânte.