Am o viață supeeeeeeer plictisitoare. Locuiesc intr-o comună destul de micuța, n-am foarte mulți prieteni, străzile sunt pline de maidanezi, babe, moși, bețivi, cocalari, si eu nu pot sa stau toată ziua închisă in casa, simt ca nu traiesc. Toată ziua ascult muzică si ma simt desprinsa de tot ce ma înconjoară. Aș vrea sa merg pe undeva împreună cu prietenii, sa descoperim lucruri sau sa ne aflam abilitățile, puterile, sa vorbim cat de sinceri putem, sa radem mereu. Sau măcar cu "alesul" meu, sa călătorim in toată lumea, sa ascultam muzica, sau sa facem sport împreună, doi copii independenți, îndrăgostiți. Lol, deja visez. Plâng. Ok, nu ma băgați în seama. N-am cui sa ii spun asta.

Draga mea, iti lipsesc doar doua lucruri:
1. fantezia
2. vointa

In rest, te poti plange de mila si asteapta sa se intample ceva de la sine.

Păi,îmi pare rău pentru situaţia ta, poţi să citeşti dacă vrei, sau să stai pe Youtube, sau chiar dacă ai peste 18 ani, zic că ai putea să te muţi, iar dacă nu te poţi muta împreună cu familia ta, pentru un viitor mai bun.

Esti mica inca, ai timp...

In cazul asta nu te poate ajuta nimeni, singura gare poate sa o faca esti TU. Cum nici prietenii nu ti pot face eu sau altul, nici sa ai o viata mai palpitanta nu putem, am spus, fiecare isi scrie viata cum vrea si cum poate, te uiti prea mult la vietile altora si te lasi corupta cu asta, multi oameni asa ajung sa intre in depresie! Uitandu.te la vietile altora cat de interesante sunt( majoritatea regizate) iti compari viata tac cu a lor si asa ajungi sa ramai dezamagita de familia, prietenii si viata ta! Cu timpul devi foarte ne sigura, am observat ca pui foarte multe intrebari pe TPU, ceea ce m-a facut sa imi dau seama ca esti foarte ne sigura pe tine, din cate am inteles ai 15 ani( sper sa nu gresesc) pe la varsta asta pana la 21 de ani su poate si mai tarziu unele persoane se lasa conduse de nesiguranta. Incearca sa iti asculti propriile dorinte, propriile pareri si nu mai trage cu ochiul la altii, fa-ti tu viata cum iti place tie!

Pot sa spun ca suntem aproximativ asemanatoare.dar nu chiar. si eu traiesc intr-o comuna dar mai mare, multi doresc sa se imprieteneasca cu mine dar eu nu-i bag in seama (adica fac parte dintr-o familie bogata), la fel ca si la tine exista in comuna mea:oameni batrani, oameni care consuma excesiv alcool si restul'. Deci eu stau doar in casa si nu ies deloc, ce sa vad? Oameni nefericiti care isi plang destinul/soarta ca tine? Nu, Doamne fereste Stau si ma joc toata ziua, sau am vazut ca cineva a scris cuvântul 'fantezie', ii multumesc ca a scris asta. Aceasta fantezie te salveaza uneori sa stii. Pot crea orice si imi imaginez oameni fericiti, chiar daca ei se plang ca nu au ce manca sau altceva. Imi fac propria imparatie mai bine am acei prieteni 'virtuali' decat normali, din viata reala. Citesc si scriu carti pe care le postez si fac ziua mai senina altor persoane. Deci sunt fericita ca pot ajuta. Nu mai visa sa ai acei prieteni falsi, niciodata sa nu ai incredere in ei. Chiar si acel 'ales' te tradeaza uneori si te lasa balta când ai cel mai mult nevoie de el/ea. Nu ma baga in seama sunt nebuna.

Stai lininstita, pentru mine pare foarte interesant ce se petrece in mintea ta.