Am observat ca pe TPU sunt adolescenti din abundenta.De aceea m-am gandit sa lansez o intrebare care li se adreseaza lor in mod special (e liber sa raspunda oricine vrea). Si eu am trecut pe aici si stiu ca aveam cateva complexe de inferioritate.Care sunt complexele cu care te confrunti tu?

Am complexul... ac nu ma place nimeni.
Si cand lumea ma place fug de ea.
:-ss

Eu am complexul dintotdeauna ca sunt prea slaba

Toata adolescenta m-am considerat prea slaba! Anii au trecut si m-au invatat sa nu mai fiu nemultumita de darurile naturii!

Sunt prea timida

Complexul insuccesului MA DERANJEAZA RAU DE TOT! Oricat as vrea sa ma conving ca un insucces nu e un capat de lume tot nu reusesc.

De o bucata buna de vreme nu ma mai pot numi adolescenta...Desi mi-as dori sa mai retraiesc momentele de atunci...Si pentru ca vreau sa iti raspund la intrebare iti pot spune ca momenntan sunt coplexata de faptul ca sunt prea slaba si pentru ca ma simt inutila(inca nu am un job pentru a fi independenta si pentru a-mi ajuta mama).

Deseori sint prea timida, apoi citeodata ma simt pur si simplu inutila(poate suna ridicol dar imi pare citeodata ca nimeni nu ma place(indeosebi baieti) ca nimeni nu ma iubeste, ca nimeni nu are nevoie de mine) (big cry)

De o bucata buna de vreme nu ma mai pot numi adolescenta...Desi mi-as dori sa mai retraiesc momentele de atunci...Si pentru ca vreau sa iti raspund la intrebare iti pot spune ca momenntan sunt coplexata de faptul ca sunt prea slaba si pentru ca ma simt inutila(inca nu am un job pentru a fi independenta si pentru a-mi ajuta mama).

Sunt prea timida, si niciodata nu reusesc sa-mi exprim sentimentele fie ele pozitive sau negative

Nici eu nu sunt adolescenta, dar pot sa-ti spun ca imi amintesc perfect de ce eram complexata - aveam cosuri, mi se ingrasa repede parul, mi se parea ca nu sunt suficient de slaba (chit ca eram foarte bine... dar imi dau seama doar acum), aveam si un complex mai deosebit - am o boala cronica - de la varsta de 12 ani - si intotdeauna am fost complexata de acest lucru si am avut ceva probleme cu colegii si cu unii din profesori. Poate din cauza complexelor nu am avut prieten. Adica nu m-am simtit suficient de buna pentru nimeni - ca apoi (inainte sa ma marit) sa constat ca am avut un bun prieten foarte indragostit de mine din timpul liceului. El era timid, eu complexata...

Poi uneori se intampla sa am destule complexe alteori nici unul depinde de situatzie...:d... felul in care arat...ca sunt foarte usor influentzata de altii.si altele...

Eu iti voi raspunde la intrebare, cu alta intrebare.De ce ar trebui sa avem complexe? am observat ca multi din generatia mea(14-18 ani), eu avand 15, nu se vad bine in oglinda.de ce? fetele de ce sunt complexate daca nu au sani? pentru ca nu se uita baietii la ele. dar ce le spun eu lor: vreti sa aveti un prieten care sa va placa pentru sani sau pentru ceea ce sunteti de fapt? .frumusetea interioara iese la suprafata daca ai incredere in tine si nu vei mai fi complexat

Complexul adolescentei mele a fost ca eram prea slaba si baietii radeau de picioarele mele.Nici acum n-am scapat de toate complexele mele dar cel putin am reusit sa ma accept asa cum sunt.

Fetelor, va felicit pentru curajul si sinceritatea de care ati dat dovada! Imi pare rau ca nu pot premia toate raspunsurile

Nu am avut complexe nici in adolescenta, nu am nici acum, chiar daca sunt mai grasuta...mottoul meu in viata a fost, sa tin privirea in varful un ui copac si sa spun:sunt cea mai frumoasa, ce mai desteapta, nimeni nu este ca mine...trebuie sa crezi in tine...este cel mai important lucru...serios...as vrea sa ma vedeti pe mine cum merg pe strada...

Eu de cand ma stiu m-as fi vrut un pic mai plinuta.Ma vad cam slaba.Desi toti imi spun ca imi sta bine asa...

Si eu am mai multe complexe, primul ar fi cel fizic..prea mic de inaltime si slab, timiditatea, insuccesul (ma omoara de multe ori), inhibitia (teama de a nu ma face de ras)

Eu la varsta adolescentei, si asta nu de mult, hi hi hi(peste cateva zile implinesc 37)aveam cateva complexe. aveam sanii prea mici si mergeam cocosata, credeam ca sunt prea inalta si nu imi placea sa ma privesc din profil...bietul meu nas! anii au trecut si port 115 d la sutien, mi-as dori inapoi sanii mei mici de la 18 ani, oasele sau mai tasat si par mai mica la cei 1, 73cm pe care ii am, imi privesc cu mandrie nasul, care nu are nimic exagerat, si imi spun ca am profilul clasic de evreica!

Sunt complexata de faptul ca nu am curaj sa spun lucrurilor pe nume, imi pasa prea mult de parerea celor din jurul meu si asta ma afecteaza

In adolescenta nu am avut nici un complex...acum sunt cam grasuta, dar ma simt tot ca in adolescenta...am un motto in viata...merg pe strada, ma uit in varful copacilor si imi spun...eu sunt cea mai frumoasa, cea mai desteapta. cea mai cea din toate cele...pe cuvantul meu... un "maldar" de bani sa fie in fata mea, la picioarele mele, nu ma aplec, nici sa mor...

Eu am mai multe complexe... dar totusi... oricum ai fii trebuie sa ai incredere in tine...chiar daca altii spun ca esti prea scunda, prea inalta sau orice altceva... tu trebuie sa demonstrezi ca esti fericit/a asa cum esti...nu ar trebui sa avem complexe...ganditi-va ca poate altii sunt mai rau ca noi...multumiti-va cu ce aveti! lasati complexele la o parte! parerea mea (chiar daca am si eu complexe...si am doar 13 ani)

Exact la fel ca anuscha:
nu ma place nimeni si cand ma place lumea fug de ea.

Eu sunt multumita de mine...insa atunci cand aud comenarii rautacioase din partea altor pesoane ma gandesc poate acele persoane au dreptate...

Nici eu nu mai sunt adolescent dar unul din complexele mele este ca sunt prea inalt(1.90)

Complexele mele nu tin de natura fizica ...desii sunt cam slabut in ciuda acestui fapt.nu ma simt complexat pentru ca de la anul voi merge la sala si imi voi imbunatatii statura si ceea ce tine de corp si greutate.Deci am o bulina alba. Apoi, nu sunt eu foarte frumos... dar cand ma uit in oglinda vad un tinar chipes care e in stare sa cucereasca orice fata. Si sunt sigur ca ma voi descurca cu ele(fetele). Complexitatea mea.se reduce la nivelul psihologic deoarece mi-e frica ca nu fac lucrurile asa cum trebuie...sau cum ar trebui. Am mici probleme cu exprimarea si vocabularul care s-au mai diminuat de cand am descoperit TPU. Apoi ma preocupa relatiile cu ceilalti... vreau sa am multi prieteni. Si vreau sa am o adolescenta de care sa fiu mandru Asta sunt cele mai mari complexe ale mele...peste care voi trece.doar ca ma preocupa prea mult. Va doresc o zi placuta tuturor de pe TPU si va multumesc ca existati!.

Poy nu mi place nasu meu... k e aplecat, coroiat, mare... dar m-am obisnuit cu el
nu mi mai place gura mea prea mare, faptul ca n-am tzatze si am barbia prea proeminenta.
hai k in rest sunt multumita... vorba ai...esti frumoasa da' te strica fata, nasu ochii si mustata