As fi curioasa cati dintre voi aveti un jurnal personal in care va scrieti gandurile.Sau daca ati avut vreodata? credeti ca e mai util decat sa va destainuiti unei persoane?

Depinde de tine cum simti, daca vrei sa ai un jurnal sau nu. Daca ai ganduri despre cae nu vrei ca prietenii sa stie sau altcineva si din greseala ajunge in mainile lor, atunci mai bine nu. Tu decizi daca vrei sa spui unei persoane trairile tale.

Eu am 8 in total (am 12 ani), dar toate sunt scrise cel mult 10 pagini. Acum imi cam spun secretele unei foarte bune prietene si practicam acest asa-zis "schimb de secrete".

Nu am un jurnal, desi am incercat de nenumarate ori sa incep unul. Cateodata simt nevoia sa scriu ceea ce gandesc si astfel scot o foaie, scriu, dar apoi o arunc. Tind sa cred ca daca e ceva atat de important pentru mine, va ramane in memoria mea. Cand eram mica obisnuiam sa scriu dimineata ce am visat..era distractiv, faceam schimb de caiete cu colegele,dar asta nu cred ca se numea jurnal.
Revenind la intrebarea ta>. cred ca da, daca esti o persoana introvertita, negativista, sa stii ca asternerea gandurilor pe o coala de hartie iti poate face bine, iar recitind ceea ce ai scris iti poate da un gram de optimism.
In general eu optez pentru socializare, comunicare deschisa cu oamenii. Chiar daca increderea e un cuvant de mult scos din vocabularul unora, daca nu oferim incredere, nici nu vom primi inapoi. Iti va face mai bine sa si primesti un feedback inapoi, garantez!

Eu am un jurnal in care incerc sa scriu nu in fiecare zi, ci o data la doua zile.Motivul pentru care am un jurnal este faptul ca pot sa scriu orice in el, sa ma descarc oarecum de o "povara sufleteasca". Desi am prietene foarte bune, nu le impartasesc chiar fiecare lucru, deoarece fiecare persoana gandeste altfel si poate nu ma inteleg sau ma judeca.

Aveam,dar acum nu mai tin, din motive de "securitate"-oameni bagaciosi.Prefer sa tin un blog, privat, unde mai scriu cand simt ca mi se aduna prea multe. Uneori, sunt lucruri care nu pot fi spuse, decat scrise ca sa fie mai tarziu revazute si invatat ceva din ele :d

Bună!
înainte am avut şi eu un jurnal, şi chiar şi acum mai este în noptiera mea.roz,mic,cu multe secrete în el. dar după luni în care am scris în el, mi-am făcut o prietenă bună.şi cu ea împărtăşeam toate secretele.fie că sunt mai ciudăţele, fie mai comice.fiecare îşi spunea off-ul, şi am fost şi suntem apropiate şi acum. dar mai am o prietenă. ştii cine este? Mama mea.şi cu ea şi cu bff-ul meu simt că pot vorbi orice, în special cu mama.

Eu am un jurnal.
Si nu stiu cum sa raspund clar...
Cand te destainui unei persoane, te descarci mai mult intr-adevar, te simti oarecum implinit, dar de unde stii ca acea persoana nu va mai spune la nimeni gandurile tale, sentimentele tale? Si in plus parca nu-ti vine sa spui chiar tot ce simti si tot ce gandesti unei persoane.
Jurnalul e mai "safe", poti scrie absolut orice vrei in el, fara consecinte, jurnalul nu se duce la tanti Florica de la etaju` patru sa-i spuna c-ai injurat-o pentru ca isi renoveaza mereu casa.
Desi...si cu jurnalul e un oarecare pericol, ideea este sa-l tii mereu acasa cu lacatul prins si o singura cheie intr-un loc stiut doar de tine.
Eu personal fac un echilibru...ma destainui la 2 prietene, in care am incredere si stiu ca pot sa tina secretele, desi nu le spun chiar tot ce gandesc, tot ce simt. Dar sustin si un jurnal, nu numai pentru descarcare, dar si pentru atunci cand voi citi peste cativa ani sa-mi dau seama cat de prost am putut sa gandesc, sa simt, cat m-am putut schimba si cat de multe s-au indreptat.

Eu deocamdata nu am unul.Dar as vrea pentru ca vreau sa ma descarc cuiva.Si o persoana caruia sa ma descarc nu prea am.Cu mama nu prea imi place sa vorbesc, iar prietenele...Toate m-au mintit cu ceva sau au spus secretele mele si altora.Cand imi voi gasi un jurnal cu lacat imi voi lua dar inca nu prea am avut timp sa caut.