As vrea sa va cer un sfat.


De cate ori ma aflu in fata unui grup mai mare de persoane si trebuie sa le vorbesc ceva, ma inrosesc toata si am emotii f mari.


Stiu ca nu sunt singura dar totusi va intreb:


1.Cum as putea sa nu mai rosesc si sa am emotii?


2.Cum maschez emotiile?

Si mie mi se intampla la fel
deci pentru inceput trebuie sa fii indiferenta, adica le spui c ai de spus si gata. daca te inrosesti spui de exemplu "uuu ce cald este" sau "azi am mers cu bicicleta 2 ore"

Draga Nicoleta!

cand trebuie sa vorbesti ceva gandeste-te ca esti numai tu cu o prietena. si daca gresesti din cauza emotiilor asta este. toti avem emotii si toti gresim din cauza lor.

si eu eram super rusinoasa si m-am convins singura ca fara putin tupeu nu o sa fac nimic in viata. gandeste-te si tu. vei pierde foarte multe in viata cu emotiile astea...

Sper ca din momentul acesta vei fi o Nicoleta indrazneata :*:*

succes >

Buna, nikoletta! Si eu am acceasi problema, care se datoreaza in mare parte timiditatii fata de multimi, indiferent daca imi sunt sau nu cunoscute. Cea mai buna cale pentru a scapa de emotii e sa fii foarte sigura pe tine, pe ceea ce spui si pe felul in care arati. Incearca sa repeti cat de mult "discursul" in fata oglinzii, sa gesticulezi, eventual poti ruga pe cineva din familie sa stea in acceasi camera cu tine pentru a reda ceva din publicul tau. Pe mine m-a ajutat mult si faptul ca m-am imbracat mai deosebit in ziua in care am avut de prezentat ceva si eventual poti folosi fond de ten, ca sa nu se cunoasca chiar asa tare ca te inrosesti. Chiar daca e putin neplacut, cei din jur vor intelege ca ai emotii si te vor lasa in pace dupa aceea. Si inca ceva, asa ca de ultima instanta: imagineaza-ti-i pe toti cei din public facand ceva amuzant. Mult succes!

In momentul in care ai sa te obisnuiesti cu asta incearca sa ignori faptul ca te inrosesti si tot timpul sa iei initiativa nu le lasa se te controleze, controleaza tu emotiile si daca te inrosesti ce? nu te retrage vorbeste in continuare, iti faci prea multe griji in momentul in care ai sa ignori ai sa vezi ca nu o sa mai fie...fii sigura pe tine

Stiu ce vrei sa spui. Si eu am avut problema asta si inca o mai am desi nu asa de grav ca inainte. E mai bine. Esti probabil o fire timida, mai emotiva. Asa cum sunt si eu de altfel. Conteaza mult aici cat de bine esti pregatita. Eu de exemplu repetam de multe ori si puneam pe fratele meu sau pe unul din parinti sa ma asculte ca sa fiu sigur ca stiu. Repetam pana eram sigur pe mine si imi spuneam ca nu pot da gres. Conteaza mult si prietenii aici. Sprijinul cuiva conteaza enorm de mult. Iti dau exemplul meu. In clasa a 10-a am participat la olimpiada de discipline tehnologice. Olimpiada pentru care m-am pregatit cu 3 profesori. Doamna diriginta si inca doi. Era ceva complex. Legat de mai multe materii. Era multa teorie si multa chimie la mijloc. Nu era asa usor. Dar daca doamna diriginta mi-a zis ca trebuie sa merg am invatat asa cum am putut eu de bine. Si am mers. Eu fiind tot asa ca tine. Roseam imediat. Si ma pierdeam cu firea. Am dat proba scrisa, toate bune. Usor neincrezator dar am fost cel mai bun. A trebuit sa ajung si la proba practica. Lucru de laborator. Eprubete, solutii, etc. Lucruri ce necesitau cunostinte exacte si calmitate. Si apoi mi-am zis : Eu nu pot sa o dezamagesc pe femeia asta care a pus si bani de la ea ca eu sa fiu aici si sa reprezint cu succes liceul. Si eu care abia deschid gura am respectat intocmai ce trebuia. Am lucrat cum trebuie, am si explicat procesele, totul ca la carte. Nu prea aveai ce reprosa. Ceilalti au facut greseli mari. Unul a uitat robinetul deschis, altul nu stiu ce a facut. In fine. Inainte de proba noi eram in spate si vorbeam. Eu cu o fata si un baiat. Adversarii mei. Ii vedeam plini de incredere si puternici psihologic. Mai puternici decat mine. Si totusi ei au cedat si eu nu. Asta pentru ca am avut un motiv suficient de bun : Nu am vrut sa o dezamagesc pe doamna diriginta. Nu pot sa uit cum la un moment dat vine un profesor de pe acolo si se aseaza langa banca unde dupa concurs eram eu si doamna diriginta. Sa ma felicite. Ghici ce? Eu roseam tot si abia scoteam doua cuvinte. Doamna diriginta chiar a inceput sa zambeasca si sa ii spuna ca asa sunt eu, mai emotiv. Ca si ea se mira de unde atata stapanire de sine am avut atunci. Solutia e sa ai o motivatie. Sa stii ca lupti pentru ceva si ca nu ai voie sa dai gres. Care e motivatia ta?

Hmm, "solutia" asta, sa te gandesti ca esti numai cu prietena ta, ar putea da gres oricand, si te poti trezii ca faci si o criza de panica. Eu cred ca mai bine merge sa te gandesti ca este atata lume care are nevoie de invataturile tale, si sa expui ceea ce ai de spus cu grija ca sa inteleaga fiecare.