As vrea sa pot, sa pot sa zbor,
Sa ma agat de cate-un nor,
Sa stau acolo sa plutesc,
Cu nimeni sa ma intalnesc.
Si prin vazduh de as pluti
Cu pasarile-as ciripi,
De-as intelege graiul lor
Le-as spune de ce vreau sa zbor.
Si cand ma satur de plutit,,
Cand sufletul mi-e linistit,
Incet, ‘napoi sa ma cobor.
Dar… numai sufletul e calator.
Stiind ca eu nu pot zbura,
Iar ma intorc in lumea mea,
Si cand in sus spre cer privesc,
Visez ca zbor si ca plutesc