As vrea si eu povesti de groaza ca vreau sa scriu o carte cu astfel de chestii si vreau sa ma inspir de undeva.Am mai citit astfel de povesti dar nu este destul si in plus sunt tari! Ma puteti ajuta? MERCI!

Cauta cartile lui Lovecraft.

Icearca aici
http://sangesitrandafiri.wordpress.com
sper ca te'am ajutat

Am eu o poveste de groaza.Mai demult, o tanara mergea pe strazile pustii ale Americii.Venea de la scoala.Era clasa a 7-a.Era ora 8 seara. Fata, cu numele de Jessica, asculta radio la casti, la telefon.Deodata,a auzit la radio, ca o fantoma bantuie strada November, adica strada pe care se afla ea.Jessica nu se temea nici pe departe, si credea ca sunt doar niste fleacuri sau superstitii.Ea a spus in gand razand:
-Auzi tu, fantome! Oamenii din ziua de azi s-au tampit rau de tot?!
Nici nu termina bine de spus ce avea de zis, ca simti o respiratie fierbinte ce-i rasufla in ceafa.Se intoarse brusc.Nimeni si nimic nu era. Dintr-o data, felinarele au inceput sa palpaie, pana s-au stins complet.Jessica isi grabi pasul din ce in ce mai iute.Cu toate ca voia s-o faca pe neinfricata, tremura.Cand a ajuns la capatul strazii, un barbat de vreo 24 de ani o opri spunandu-i:
-Chiar ai de gand sa te prefaci ca nu ma cunosti?
-Oricine ai fii, sa stii ca nu-mi faci o farsa destul de convingatoare! rosti sarcastica Jessica.
Acel barbat, isi trase cluga mai pe cap decat era si o tranti pe fata la pamant. Fata se ridica si ii spuse:
-Daca esti vreun hot sau ceva, sun la 122 cu toate ca, as putea sa tebat eu direct!
Atunci, barbatul lua cutitul din buzunarul stang, si i-l ifipse fetei in piept. Fata incepu sa tipe de durere si ii sopti:
-Mai aveam 2 zile de trait...
Si stiti de ce fata a spus asta, iar barbatul a injunghiat-o? Barbatul era fratele ei mai mare care voia sa-i curme suferinta, si a omorat-o pentru ca fata era bolnava si mai avea 2 zile de trait.
Cum ramane cu anuntul la radio? Era fals.Dar acum, ca aceea fata, Jess

Uite o poveste de groaza, sau, ma Rog, intr-un fel.
A fost odata un baietel mai ciudat. Avea o rana adanca pe ochiul stang. Ochii lui fiind albastri, rana ii decolorase ochiul stang si ii distrusese pupila.Ca orice copil ranit, toti radeau de el.Toti il ignorau, isi bateau joc de el.Nu il accepta nimeni.Profesorii il priveau cu mila, ca pe un caine vagabond.Proprii sai parinti il tratau rece.
Si, ca orice om tratat rece, devenise rece.Isi inglobase toate sentimentele in el insusi, isi inchise lacrimile intr-o sticla aruncata inapoi in timp.Era singur si puternic.
Pana intr-o zi cand o vazu pe ea.O fata frumoasa, de care oricine s-ar indragosti, cu un zambet frumos, si mereu vesela, exact asa cum l-ar completa pe el.La inceput a fost timid, apoi au inceput sa fie buni prieteni.Intr-o zi,cand se intoarceau acasa de la scoala, au vazut pe drum un catel urat, bolnav si batran, plini de bube si fara blana. Avea ochii tristi, parca plangea.Si,pe ochiul stang, avea o rana.Baiatul se opri si ii dadu senvisul sau cainelui. Fata stramba putin din nas, dar merse inainte.Baiatul ii prinse mana si se opri. Fata se intoarse mirata spre el."Asteapta-ma aici putin!"a spus baiatul.Sa intoars dupa caine si l-a luat cu el acasa. Fata iar stramba din nas. Dupa catva timp baiatul se hotari sa ii spuna fetei ca o place.Se opri pe un pod si,in ultimele raze ale soarelui,privi fata in ochi si mormai "te plac". Fata,usor mirata la inceput,zambi."Tu?""Da, eu! Chiar daca stiu ca nu ma vei alege niciodata, chiar daca si tie tie oarecum frica de mine, chiar si daca sunt cum sunt, te iubesc mai mult decat orice!""Da?""DA!""Faci orice?""Da!"Fata privi spre apus si spuse"Scoate-ti ochiul stang!"apoi se intoarse si pleca.Baiatul privi cu iubire spre ea.Se intoarse acasa, lua cainele cu el, un cutit si o porni hai-hui prin padure.Se facuse seara si baiatul se aseza pe un butuc.Cainele,langa el."Oh,Max,o iubesc asa mult,asa mult!(spuse asta mangaiandu-si obrazul cu lama cutitului)Asa mult o iubesc,mult,mult prea mult,o,iubire...o vreau in bratele mele, oare va mai fi cu mine asa orb? nu-mi pasa, eu o iubesc..."Sangele ii siroia pe fata, pe bluza, pe jos.Cainele scheuna a jale,si parca lacrimi i se vedeau in ochi,parca striga "De ce,stapanul meu,de ce? Ea nu va mai fi cu tine, nu-i pasa, nu! Te iubesc eu, nu e de ajuns? Stapane!"Se apropie de baiat si ii linse pantofii.
A doua zi, baiatul se prezenta in fata fetei.Vedea doar cu un ochi.Sopti "Te iubesc!"Fata privi mirata spre el, apoi se indeparta zambind.Baiatul intelesese, dar zambi si el, automat. Poate ca vedea iadul ce va consuma fata, poate ca vedea oarecum chinurile fetei, dar nu ii pasa.
Se duse acasa.Lua cutitul si pleca iar in padure cu cainele.Incepu sa se taie nervos, cu lacrimi in ochi si zambetul pe buze.Corpul lui nu mai rezista, dar continua sa taie animalic.Se opri. Facu ochii mari.Cainele,langa el dadea cu capul intr-un pai mai marisor, incerca sa isi scoata ochiul.Gestul cainelui emotiona baiatul. Dadu sa il imbratiseze, dar se prabusi.Parca sufletul ii era paralel cu trupul. Duda ce isi scoase ochiul,cainele se aseza langa baiat."ehe,Max,nu cred ca vom mai ajunge acasa, baiete! Nu cred, uite asa se duce viata, pe o "buna dimineata", si cand ma gandesc ca nu credeam in iubire.sunt doar o jertfa pe altarul iubirii.Cateva lacrimi strabatura din nou fata palida a baiatului.Si i se parul ca acel catel zambea.Si langa el un inger,il acopera si ii spune "Noapte buna!"e mama,oare chiar e mama? sau nu e,nu,e fata,fata in rochie de mireasa,fata,iubirea lui,lumina lui de cercuri negre,cercuir negre in care a cazut baiatul,si cainele langa el plangand in noapte."Uite ca si oamenii pot suferi
!" Isi detera amandoi Duhul,cu lacrimi inchi,unul de iubire, altul de Credinta.(nu stiu daca e trista, era vorba de groaza ce o provoaca rautatea unora, nu prea sunt inspirata, scuze)