Asa de mult imi pare rau de trecut ca acuma nu mai stiu ce sa fac.In trecut(copilarie-adolescenta) am fost un copil foarte timid din cauza ca nu prea imi placea cum arat si din cauza asta am ajuns sa petrec anii astia mai mult prin casa in fata calculatorului decat pe afara cu prietenii si etc.Mai ieseam si eu dar foarte rar iar acuma imi pare foarte rau ca din cauza asta nu stiu cum sa ma comport in societate.
Acuma m-am inscris la facultate si am decis sa ma schimb pentru ca nu mai pot traii cum am facut-o pana acuma.Nu mai pot fi atat de timid incat sa nu mai pot face absolut nimic din cauza fricii ca ce o sa creada ceilalti despre mine.Dar se pare ca imi este foarte greu sa ma adaptez deoarece din cauza trecutului meu nu stiu despre ce sa vorbesc cu persoanele din jurul meu.Din cauza ca am stat aproape intodeauna mai mult in casa in fata calculatorului nu am ce povestii celor din jur despre trecutul meu.
Doi oameni de exemplu cand vorbesc, despre ce vorbesc? Se poate vorbii despre orice dar mai mult se axeaza pe trecutul glorios pe care l-au avut fiecare si cu atat mai bine daca au petrecut impreuna.Iar eu cand nu am nici-un trecut glorios despre ce pot sa vorbesc? Nu am ce povestii si de asta si acuma mi-e frica sa intru in conversatie cu cineva.

Acuma m-am gandit sa fac urmatorul lucru : sa uit de trecutul meu care il urasc din tot sufletul si sa incep cum se zice o noua viata.Iar in legatura cu socializarea mi-am propus de exemplu sa fiu prezent macar peste tot adica (sa ies cu colegii la un suc cand e cazul, sa ma duc in club daca sunt chemat sau oriunde ceea ce nu prea faceam in trecut si doar sa fiu prezent acolo chiar daca nu o sa spun nimic dar cand ma gandesc ca o sa stau asa ca mutu acolo si o sa arat prost din cuaza asta si ma fac doar de ras, parca nu mai imi vine sa fac acest lucru, chiar nu stiu...) e o idee buna sau?

As vrea sa ma ajutati cu niste sfaturi dar mai mult practice cum am spus mai-nainte ca nu stiu daca este o idee atat de buna.Nu as avea nevoie de incurajari, incredere si etc doar sfaturi practice va rog adica : incearca sa faci asa si etc.

Pentru a scapa de frica asta si pentru a nu gafa in viitor, ca nu stii ce sa faci si ce subiect sa pui in derularea unei convorbiri mergi la un psiholog, el iti va da niste sfaturi folositoare, eu sunt a 12 si eu am patit exact ca tine, aceeasi poveste, nu imi placea cum aratam, m.am inchis in mine, nu ies pe afara si tot ceea ce ai patit tu, eu asta planuiesc dupa ce scap de stresul examenelor voi merge pentru o consiliere psihologica, bafta, ai grija de tine!

In primul rand accepta trecutul asa cum e si nu uri asta. In momentul cand vrei sa schimbi ceva o vei face. Iesi in club, bea o bere si dupa prinzi curaj. E un inceput. Restul va veni de la sine cu compania potrivita.

În primul rând, nu te ajută deloc să-ți urăști trecutul. Dacă-l urăști n-o să înveți din el și n-o să știi cum să nu-l mai repeți.

Apoi, faptul că ai petrecut foarte mult timp în casă și în fața calculatorului nu e neapărat un dezavantaj. Depinde ce făceai cât nu ieșeai. Că dacă citeai și te uitai la filme sau lucruri de genul ăsta, atunci cred că ai o grămadă de subiecte de discuție. Poți vorbi despre filmele pe care le-ai văzut, despre ceva ce ai citit interesant, etc.

Nu ar trebui să-ți faci griji legat de ce o să spui și nici că o să stai ca mutu'. Dacă ești într-un grup mai măricel, cu siguranță o să deschidă cineva un subiect de discuție și poți sări și tu cu o părere. În plus, la începutul facultății de obicei se vorbește despre facultate, ce cursuri aveți, ce părere aveți despre profi, etc., iar legat de voi, de unde sunteți, de ce ați venit la facultatea asta, pe la ce facultăți v-ați mai înscris, ce vreți să faceți în viitor, dacă vreți să mergeți în străinătate, etc. Din experiență îți spun, în primele zile nu prea se povestesc istorii de viață care nu au legătură cu facultatea.

Ulterior, când se ajunge la istorii de viață, poți doar să asculți, nu trebuie să și povestești. Niciodată nu povestesc toți oamenii dintr-un grup istoria vieții lor. Iar dacă te întreabă cineva (ceea ce n-o să se întâmple oricum), poți spune că nu prea ieșeai și gata. Nu trebuie să-ți fie rușine cu asta. Sau poți povesti întâmplări interesante de la școală, cu profesorii, că sunt sigură că ai o grămadă.

Îmi amintesc că mi-am făcut și eu câteva griji legate de asta la începutul facultății pentru că nici eu nu aveam povești interesante de zis despre mine, dar mai ziceam câte una de la școală și oricum pe oameni nu-i prea interesa. Am fost destul de populară pe perioada facultății și fără să-mi împărtășesc povestea de viață.
Când se întâlnesc, oamenii discută mai mult despre ce se întâmplă "acum", nu încep de obicei să depene amintiri și să povestească din trecut pentru că niciuna dintre persoanele din trecut nu e prezentă, iar cei prezenți nu-s interesați dacă nu se regăsesc.

În altă ordine de idei, nu trebuie să te îngrijorezi deloc legat de subiectele de discuție și de trecutul tău.

Dacă totuși crezi că ai nevoie să-ți dezvolți abilități sociale, poți participa la diverse evenimente, te poți înscrie în organizații studențești, să faci voluntariat, etc. unde interacționezi cu oameni și îți exersezi abilitățile. La început poți participa la evenimente în care să interacționezi cu oameni pe care n-o să-i mai întâlnești ulterior. Așa n-o să trebuiască să-ți faci griji dacă faci vreo gafă prin preajma lor. Poți merge la petreceri unde oamenii vorbesc mai puțin și se distrează mai mult. Apoi, probabil că o să se organizeze prin oraș diferite ateliere de dezvoltare personală și de dezvoltare a abilităților sociale la care poți participa. Poți să mergi și la un psiholog să te ajute să-ți dezvolți partea socială. Un psiholog poate să lucreze cu tine mai mult pe partea asta și are tehnici prin care te poate ajuta și pe care te poate învăța să le folosești.

Sper să te ajute. Baftă și spor la învățat!