Aseara am fost la o terasa din cartier unde se mai strange lumea sa vada meciul, m-am dus sa mai scap de stres si monotonie, am luat o sticla de vin si m-am pus la o masa, ma uitam erau gasti oameni, numai eu singur, se mai uita cate unul ciudat la mine, ma simteam ca un intrus.
Daca as schimba orasul/tara ar fi o solutie? Ce as putea sa fac ca sa gasesc un tovaras cat de cat ok cu care sa ies si sa am si ceva in comun?
Daca veniti cu sfaturi de psihologi veniti degeaba, nu functioneaza.
Daca are vreo importanta, am 29 de ani.

De asta ma tem si eu...

In afara multi se duc singuri la terase se imprietenesc chiar si la o bere vorba romanului cu prietenii mananca bea si atat restul e familia incearca sa iti faci o familie va fi mai ok

1. Nu. 2. Să caști gura și să vorbești. Funcționează.

Nu merg lucrurile bine ca iei decizii proaste asta nu înseamnă depresie.

Ca si adult poti sa-ti faci prieteni prin intermediul activitatilor zilnice, adica job si hobby-uri (daca ai). Nu ai pe nimeni cu care sa ai interese comune? Mai e si varianta sa cunosti oameni online din orasul tau, dar nu e ideala. Din cate inteleg nu esti multumit nici de job, in locul tau ma straduiam sa imi schimb job-ul mai intai, sa gasesc ceva mai bine platit si unde sunt oameni ok cu care sa socializez. Sau optiunea 2 ma mutam intr-un oras mai mare cu mai multe posibilitati. Mai e o varianta sa te apuci de hobby-uri noi: dans…sala…orice

Pai trebuie un pic analizat si contextul. Ajuta mult adesea sa vezi ce a mai intrebat omul inainte, cum i-a tratat pe cei care i-au raspuns, ce are in cap...

Pai care e problema? Daca vrei sa stai de vorba pur si simplu cu cineva, e de preferat un anonim. Nu a zis ca e gay, nici eu nu am zis ca as fi, deci ar fi pur si simplu doi oameni la o bere care stau la povesti. Ce, tu nu mai ajungi sa bei pe la o terasa ceva si sa intri in vorba aleator cu cineva cu care sa mai stai la povesti dupa aia? Daca nu, atunci schimba terasa.

Da, aparent nu pot crea o conexiune cu nimeni. Imi plac oamenii reali, inteligenti si foarte perceptivi.

Eu ies mereu alone prin oraș, scriu, merg prin pădure, fac toate nebuniile de una singură și nu știu în ce oraș ești tu, dar în al meu clar predomină patriarhia și găștile, dar și sentimentul că toți se cunosc cu toți, eu nu cunosc pe nimeni și nu mă cunoaște nimeni, crezi că mă interesează ce cred alții? M-a interesat până când am aflat că sunt singură în Univers și trebuie ori să-mi pun capăt zilelor ori să învăț să mă bucur de orice, alone, dar să mă bucur, de ploaie, de stele, de muzica la maxim din mașină, de condusul noaptea, de mâncare, de pisicile vagaboante, de frunza care-mi traversează calea când merg pe drum. Îți spun asta pentru că ai zis că nu vrei sfaturi psihologice, atunci poate un exemplu personal te ajută.

Cât de legat prietenii sunt cea mai în nemăsură să-ți dau eu sfaturi, dar dacă ți-aș da totuși unul, ți-aș sugera să mergi cu treabă în diverse cercuri, pe mulți oameni așa îi poți întâlni (voluntariat, ateliere pentru un hobby, poți căuta și pe aplicații online, dar totuși nu cred că ar fi la fel de real ca face to face).

Și totuși ca să-ți dau și un sfat ușor psihologic, treaba cu schimbarea locului, ar fi degeaba dacă tu ești introvert sau pur și simplu așa, nu poți socializa din diverse motive. Problema nu este locul problema suntem noi, oamenii care suntem făcuți să fim alone în Univers. Eu am schimbat orașul meu pe capitală pe timpul facultății, crezi că am avut găști sau prieteni mulți prin preajmă, doar pentru că am ajuns în faimoasa capitală care era plină de oameni. Cred că aici din păcate ți-e sortit, human să fii singur și trebuie să accepți asta. Iar dacă nu poți accepta luptăte din răsputeri să schimbi asta. Eu una mi-am acceptat latura, așa că nu mă mai lupt cu nimic, dar recunosc că mai am și eu momente când mă năpadesc exact aceleași sentimente ca ale tale, dar chiar și atunci îmi spun că cineva trebuia să facă și munca asta în Univers, cea de a trăi singur.

Antidepresive iti recomand. SSRI pentru inceput.

Daca vrei sa ne rupem hai in Bucuresti.

Sistemul este infectat. In timpurile din urma oamenii vor fi fara afectiune naturala, invidiosi, egoisti, etc. Au pus luna peste soare iar ca sa gasesti raze de lumina le gasesti doar cu portia. Asta este sistemul materialist. Orgoliul, invidie, egoism, placeri, bani, etc. Mai buni erau cand erau copii. Bogatia i-a indepartat. Au uitat de lucrurile simple. Prea multe diviziuni. Multe secte intelepte in ochii lor, unde tu esti doar o persoana din lume pacatoasa. Si multe lucruri seculariste care s-au suprapus peste razele soarelui. Insa daca sunt fericiti trebuie lasati in paradisurile lor. Mama contra fiu. Frate contra frate. Oras contra oras si etc. Si aerul l-au infectat si pamantul. Cand iesi afara nu iesi in natura si in largul tau ci intri intr-un Matrix unde gasesti doar obstácule, capcane si inchisori.