Aveti peripetii din excursii sau tabere? povestiti-le...

Dupa ce dadusem bacul, am fost impreuna cu sor-mea, niste colegi de-ai ei si alti liceeni intr-o excursie organizata de profa de geografie (care fusese si profa mea), pe langa oradea. Intr-o zi, am plecat pe traseu, la pesteri, cica. Multi nu aveam chef sa urcam cand am auzit ca sunt 6 km, insa profa ne-a asigurat ca "mergi ca pe sosea, asa e de drept drumul". Buuun! Am plecat, aveam un ghid, un prof din zona, am mers ce-am mers, am dat de un rau serpuitor, topaiam de pe o piatra pe alta, ca sa ajungem de pe o parte a alta a malului (fiindca uneori malul se ingusta). Dupa un timp, incepem sa urcam. Si urcam si urcam aproape vertical. Se lasa seara, iarba devenise umeda, alunecam; ne-am facut din bete niste bastoane sa ne infigem in pamant si fiecare pas in fata era important. Era ceata. A, am uitat sa spun ca ne-am ratacit, un tip la vreo 100 kg si-a luxat glezna si alti doi l-au carat pe brate, un pusti de clasa a 5a, baiatul profesoarei a cazut intr-o rapa, noroc ca a sarit un tip dupa el si l-a prins dupa vreo 15-20 de metri, ramaseseram fara apa si mancare dupa pauza de pranz. Si singurul lucru care ne anima era ca cei care urcau inainte strigau "apa, apa". Desigur, nu era. Intr-un final, am renuntat la a cauta pesterile, am ajuns pe un drum forestier si niste padurari intr-un camion au luat 2 copii cu ei (tipul cu glezna si o fata diabetica ce avusese un atac de panica), restul... pe jos. A, cred ca la asta se referea profa cand a zis 5 km ca pe sosea. Chiar era sosea si chiar 5 km am mers... In fine, eram plini de noroi, incepuse sa ploua marunt, ne era sete si foame si eram rupti de oboseala... Cand am ajuns la caminul la care eram cazati si am dat ochii cu cei cativa pusti care nu mersesera cu noi si carora le spuseseram ca vor rata super momente... Eram deja prea obositi ca sa ne mai pese ca faceau misto de halul in care aratam. Retrospectiv, a fost o experienta folositoare si haioasa, pe alocuri. Am invatat sa recunosc nordul, sa economisesc resursele si sa imi pastrez energia pe traseele montane... A! Si sa nu mai merg niciodata in fusta, oricat de "ca pe sosea" ar spune ghidul ca e drumul.

Nu am avut peripetii atat de frumoase ca si voi, la mine a fost trist pentru ca nu m-am distrat de loc pentru ca m-am imbolnavit am facut o stomatita bucala de la niste mici si colac peste pupaza am si racit asa ca, timp de 1 saptamana am zacut - colegii imi mai aduceau cate o ulcica cu lapte batut de oaie de la o stana din apropiere pentru ca altceva nu puteam manca (eventual niste supa). A urmat o saptamana acasa si apoi am plecat la mare unde in prima zi m-am prajit (am tenul deschis), doua zile au fost de "refacere" si celelalte 4 care au mai ramas au fost de genul - ziua stateam la umbra si seara pe malul marii la foc de tabara ascultand trilurile de chitara a studentilor de la teologie (pe atunci eram eleva in clasa 10 -cea).

Buna.pai am fost intr-o excursie cu clasa iarna trecuta cu dl. de religie si.ne lasa in urma( seara) pe sosea si ne era frica el era la vreo 20 mai in colo poate si mai mult si noi ergam cu frica pe sosea si dadeam in toate gropile...in acele seri cat am stat acolo stateam cu frica caci proprietarul era ''turbat'' si nu ne lasa sa facem nimic.colega mea a dat cu capu de perete cand l-a vazut caci umbla noaptea pe la ferestre si vroia sa vada daca dormim nu ne lasa sa facem nimic ziceai ca suntemm la puscarie..am mancat pe o buturuga pe la sosea si noi nu mai puteam ne degerase tot.cap,maini,picioare,nu mai simteam nimic.ne dadea m cu sania si era sa cadem in prapastie.ne mai loveam la fundde ne venea rau
( pe partie). .ne uitam la fenomene stranii si ne era ff frica iar un coleg de-al meu venea prin spate si ne speria si il injuram si ii ziceam in toate felurile...
Ne mai trezeam dimineata si ne puneam pasta de dinti pe fata unul altuia. a fost tare dar si naspa intr-un fel.mai multe chesti
ByeElly

Pai am una da e cam lunga povestea...

Chiar acum de curand...am mers cu cortul, totul era bine si frumos liniste pace multa iarba verde...intr'un cuvant minunat! Pana cand a venit noaptea...si am inceput sa ne speriem unii pe altii cu faptul ca vin ursii etc.Bineinteles ca toooata noaptea nu am dormit(nu de alta dar gagikmiu e destul de mare...si m'a storcit efectiv)si stateam sa aud daca vine vreun urs ceva. bineinteles ca nu a venit si noi a doua zi eram moorti de oboseala

O data cand ne-am dus cu cortul pe un lac in timp ce noi ne plimbam cu barca niste caini vagabonzi ne-au mancat toata momeala pentru pesti Nu am mai prins doar niste carasei
Alta data ne-am pornit sa escaladam un munte in Harghita; cand am ajuns in varf de abia am asteptat sa mancam ceva ca eram rupti de foame; si am scos din rucsac kaiser, branza, rosii etc. si painea am uitat-o acasa.

Imi amintesc de o excursie cu fostii mei colegi; eram in luna februarie, clasa a 8-a, la Poiana Zanelor. Am mers in prima dimineata sa luam pranzul (micul dejun l-am cam ratat --> am dormit pana tarziu). Cand mi s-a pus mancarea in fata, m-am intors catre una dintre colegele mele si am intrebat-o: "nu vrei mai bine sa mergem sa mancam o pizza?" Zis si facut. La pizzerie era un chelner tare dragut, iar colega mea, mai tupeista ca mine in vremea aceea, a zis ca ce-ar fi sa se dea "putin" la el. Pe cand a fost gata pizza, ea s-a dus la el si l-a intrebat daca vrea sa-l ajute; tipul a acceptat, dar nu stiu ce a facut colega, de s-a impiedicat intr-un asa fel incat pizza a zburat din farfurie exact pe spatele tipului El a ramas tare mirat si am inceput sa radem, in timp ce ea nu stia in ce limba sa-si mai ceara scuze si cum sa-l stearga mai bine Din ziua aia, nici n-a mai trecut pe la pizzerie, ma duceam eu impreuna cu alti colegi, iar ei ii luam pizza la pachet. Si in ziua de azi mai aduc vorba de intamplarea aceea si de fiecare data radem pana ne dau lacrimile.

Am fost odata cu mai multi prieteni si parintii la padure(langa un baraj unde aveai voie sa faci baie). A fost totul super ok pana cand am plecat acasa.Am oprit putin pe dalii sa ne plimbam...Parintzii ne-au zis sa nu bagaam piciorul in apa pentru ca acolo era multa matreata broastei si puteam aluneca.Eu nu am auzit, am bagat picoarele, am alunecat si am cazut in baraj apa fiind foarte mare, nestiind sa innot.verisoara mea mai mica cu 4 ani a vrut sa-mi dea mana sa ma ajute sa ies si am tras-o si pe ea dupa mine>.Erau niste oamnei langa noi care radeau de nu mai puteau iar mama tipa la ei ca ce mai asteapta sa ne scoata din apa...Am iesit cu ajutorul acelor oameni si eram uda leaork .pentru ca eram imbracata)...De atunci nu mai calc niciodata pe acolo).