Răspuns la 1: Da, şi eu am avut câteva asemănări, mă simţeam ca o cameră de filmat, eram atent la acţiune dar pentru câteva secunde mă pierdeam şi nu ştiam ce fac, adică stăteam şi mă uitam în gol la acţiune fără să ştiu ce se întâmplă.
2. Deja-vu-ul a fost aprobat ştinţiific şi religos. Chiar acum 2 zile văzut la o emisiune despre el. Ar trebui să ne simţim mândri că avem acest deja-vu, nu are chiar toată lumea iar cei care au se numesc profeţi. Eu unul am destul de des.