Gandeste-te ca Rhett a stat si a privit cum Scarlett iubea un alt barbat, chiar daca o facea in mod platonic. Poate ca ar fi fost un moment de impacare atunci dupa ce Rhett s-a intors si Scarlett isi daduse seama ca il iubeste pe el, dar a fost accidentul ei, cuvintele spuse si intr-un final moartea fetitei lor, singura care il lega pe Rhett de Scarlett. Este cumva normal pentru Scarlett sa nu-si dea seama ce simte, sa nu recunoasca dragostea cand o are si sa o pretuiasca abia dupa ce o pierde. Totusi cand Rhett pleaca ea sufera profund, dar gaseste o cale de evadare prin "o sa ma gandesc la asta maine". Continuarea scrisa recent, dupa 1990, cu titlul Scarlett, incearca sa continue povestea, poate ai citit-o. Cea care a scris-o probabil ca a vrut sa ii de-a lui Rhett si Scarlett o sansa reala. Mi-ar fi placut, intr-un fel sa se termine asa si prima carte. Dar in fapt ea este deschisa tuturor posibilitatilor. Cunoscand-o pe Scarlett iti dai seama ca nu se va multumi sa stea si sa astepte ci mai degraba sa actioneze pentru ca sa controleze situatia.
Sunt convinsa ca pentru Frank ar fi fost mai bine sa se insoare Suellen si ar fi fost cu siguranta in viata mai mult timp. Dar Scarlett a decis ca nu se poate sa mai flamanzeasca si sa piarda pretioasa ei TARA, asa ca i l-a suflat sorei ei, facand un sacrifiu personal pentru aceasta.
Concluzia mea personala este ca Scarlett este una din cele mai puternice si bine descrise personaje feminine. Seamana mult cu femeile zilelor de azi. In perioada in care a fost scrisa cartea (1936) femeile inca nu aveau libertatea de acum, erau mai degraba mame si sotii si nu aveau o independenta financiara deosebita. Ca lectie de viata cred ca este important sa iti recunosti sentimentele, sa te dezvolti spiritual, sa fii stapanul tau, sa poti sa te descurci in orice situatie cu orice ai la indemana. Rhett este incredibil si nu este "porc". Iubeste o femeie pentru independenta ei, pentru firea ei puternica si pentru viata ce palpita in ea. Cand Scarlett nu ii raspunde cu aceiasi iubire se refugiaza in dragostea pentru fiica lui sau in idile cu persoane fara importanta. Intr-un final este obosit sa lupte, sa astepte. Iar faptul ca o cunoaste foarte bine, mai bine decat se cunoaste ea pe sine il face sa isi dea seama ca ea il iubeste, dar cumva e prea tarziu. In plus, dupa cate imi amintesc el pleaca tocmai dupa ce Melanie moare si Scarlett face gafa sa ii spuna ca Melanie a rugat-o sa aiba grija de Ashley. Cred ca asta este picatura care umple paharul. Fara Melanie in peisaj Rhett ii da posibilitatea lui Scarlett sa aleaga sa-si continue viata cu persoana pe care a iubit-o atata timp. Ma gandesc ca Melanie a fost un pilon al stabilitatii si in relatia lor (Scarlett si Rhett). Cata vreme a trait a protejat-o pe Scarlett de barfe si a sustinut-o moral. Odata cu moartea ei Scarlett isi da seama, prea tarziu ca in fapt o iubeste, ca a fost singura ei prietena si sufera profund pentru moartea acesteia. Pentru Scarlett este usor sa faca bani, sa faca afaceri sa discute la concret. Nu reuseste insa in viata sa recunoasca sentimente, sa isi dea seama de importanta oamenilor din viata ei. Isi iubeste parintii si confunda dragostea ei pentru acestia in atasamentul pentru pamantul rosu al TAREI. Ea iubeste rochiile, podoabele - tot ceea ce poate atinge. Sentimentele sunt o provocare prea mare, nu este suficient de matura sau de introspectiva pentru a le vedea. Opusul ei este Melanie care este o adevarata doamna a Sudului, o sentimentala si o femeie de caracter, buna la suflet si cu o inima mare. Ele doua se completeaza reciproc, fac un tot. Parca odata cu moartea lui Melanie sentimentele dau navala asupra lui Scarlett si vede pentru prima data iubirea adevarata. De asta eu sper ca daca ar fi continuat povestea Margaret Mitchell ar fi ales ca aceste sentimente trezite la viata sa isi poata urma calea.
Citeste continuarea.se cheama Scarlet si are tot doua volume.ai sa vezi cum se termina:*sper ca te-am ajutat
Eu personal, am admirat personajul Scarlett O'Hara si nu l-am condamnat in nicio actiune egoista. Asta nu pentru ca in locul ei as fi facut la fel, ci pentru ca avand in vedere caracterul sau, am admirat faptul ca actiona conform lui, fara sa se minta si sa fie ipocrita cu ea insasi. Spuneam ca am admirat-o, pana la casatoria cu Rhett Butler. Cred ca in final, cand el ii spune tot ce are pe suflet, spune de fapt, tema cartii in legatura cu obsesia ei pentru Ashley exprimandu-se cumva, cum ca ea este ca un copil rasfatat care mereu si-a dorit luna de pe cer, dar avand-o, ce ar fi facut cu ea? Este adevarat, pentru ca dupa moartea lui Melanie si despartirea de sotul ei, Scarlett l-a numit pe Ashley un "alt copil", dandu-si seama de inadaptarea lui si de faptul ca inca traieste in trecut, fapt care va face din el inca o povara. Asa realizeaza ca il iubeste pe Rhett si ca l-a iubit dintotdeauna, dar este prea tarziu. Eu nu as vedea un final mai potrivit acestei povesti desi nu consider ca o carte este buna doar daca se termina trist, dar punand in balanta actiunile ei si unde ajunsese prin avaritie, cu iubirea, faptul ca avusese pacate poate inconstiente, era normal sa se creeze o drama atunci cand crede ca in sfarsit este fericita. Personajul a primit cumva ceea ce a meritat. Pacat, insa ideea ca ea este hotarata sa il recucereasca si cunoscandu-i taria si inversunarea, ne lasa impresia ca asa va fi si nu demoralizeaza complet prin speranta ca "si maine e o zi". :*:*:*
Nu stiti de unde sa cumpar/descarc cartea electronica pe aripile vantului volumul 2? o caut de o saptmana si nu e pe net