Amurgul si-a intins aripilepeste padurea invesmantata in culorile toamnei. Din departare este asemenea unui inger cu aripi de foc, asemenea unei zeite cu parul ce scanteiaza in lumina apusului. Pasesc prin covorul de frunze si parca... fiecare isi spune povestea tineretii care s-a pierdut in valsul lin si melancolic al toamnei. Deodata, fiori reci ma cuprind.Sunete nedeslusite alearga printre crengile batranilor copaci iar privirea inflacarata a cerului a disparut. S-a innoptat. Am stiut ca e timpul sa plec. Tot drumul m-am gandit la padurea care parca te facea sa plutesti intr-un taram de basm, frumusetea ei parand magica. Am hotarat ca data viitoare sa-mi aduc si prietenii pentru a ne putea bucura impreuna de infinitul misterios al naturii.
Yurisa întreabă: