Pai, in primul rand ca tu astepti mult prea mult de la oameni. Niciodata oamenii nu vor fi asa cum ai vrea tu sa fie, pentru ca astia-s oamenii (niste javre). Prietenia nu mai exista demult in societatea in care traim, societate in care mai conteaza doar aspectul fizic si situatiile materiale.
Ceea ce cauti tu la fetele de 16-17 ani (adica iubire) nu ai cum sa gasesti niciodata. In primul rand ca iubirea in varianta perceputa de majoritatea este o utopie si in al II-lea rand, probabilitatea ca o fata de 16-17 ani sa fie matura dpdv emotional este foarte mica (desi, exista cazuri, dar izolate)
Nu mai astepta niciodata ceva in schimb cand ajuti, nu vei primi. Daca vrei sa ajuti o faci pentru ca n-ai ce face, pentru ca asta te face pe tine sa te simti bine, etc (dar nu te astepta la reciprocitate)
Ideea este urmatoarea: vei mai pierde zece fete (cel putin) si sute de prieteni. Asa-i viata, cruda si nedreapta, trebuie sa te obisnuiesti.
Imagineaza-ti viata ca pe un butoi mare de kk si deasupra un strat mic de miere. Daca acum vrei sa iei doar mierea, vei ramane doar cu kk. Daca iei acum kk, va fi prea tarziu sa mai iei doar mierea (vei avea o varsta). Trebuie sa bagi polonicu asa incat sa iei si cu kk si cu miere, n-ai ce-i face.
Poate solutia este sa te muti in alt oras... Daca vrei sa intri intr-un grup trebuie sa iti fai un prieten foarte bun de acolo, dupa vei intra cu siguranta dar inainte trebuie sa iti alegi cel mai bun si cel mai sigur grup care nu trebuie sa fie "popular si fitos" si sa ai mereu intredere in membrii lui
Spui ca "Am 17 ani jumate şi sufăr de această boală, numită singurătate."
Apoi ca "Am colegi ( 4-5 ) cu care mai vorbesc, mai ies la un suc " si ca"umblu în găşti ".
Mai mult sau mai putin te contrazici singur.
Apoi spui "Nu am credinţă!" ...si putin mai jos spui..."Cred în Dumnezeu".
E ciudat...
Fa putina curatenie in gandurile tale si inainte de a cauta prietenia eterna si perfecta, invata sa te cunosti pe tine insati.
Depinde de tine.principiile tale, ce-ti doresti de la viatao viata ai ba! gandeste optimist.din fericire avem alegerea sa facem ce vrem cu easi in legatura cu prietena.a ta este pusa deoparte.
Puteai să ne scutești de anumite informații. Noi nu putem socializa în locul tău, și cred că aceasta e singura soluție la problema ta. Baftă!
In primul rand tu ti-ai pus toata baza in acea fata... nu zic ca nu ar trebui sa facem toti la fel dar sa lasi si o sansa de scapare in caz ca te paraseste! Incearca sa iti gasesti un prieten in care ai incredere si o sa vina din ce in ce mai multi! Te asigur!
Tu traiesti, fata aia traieste, sunteti (inca) in acelasi oras... mai este speranta. Dar trebuie sa depui un pic de efort ca sa te apropii iarasi de ea.
Prietenii... doar la nevoie se cunosc. Cand va face unul ceva pentru tine fara interes, atunci vei stii ca acela poate sa-ti fie prieten adevarat.
După cum am spus mai sus, am 4-5 colegi care vorbesc cu mine dar nu dau 2 bani pe mine, asta nu înseamnă că îmi sunt prieteni! Şi la gaşcă mă refeream la ei 5 + înca 2, dacă aceşti 5 colegi mai apropiaţi nu dau 2 bani pe mine, sigur nici ăia 2 deci cu alte cuvinte, faptul ca umblăm în găşti nu suntem uniţi cum crezi tu.
Ma refeream la singurătate că nu am cu cine discuta anumite lucruri, că nu am pe cineva aproape la greu şi alte chestii de genu'
Ce-i drept la credinţă am greşit puţin, cred în Dumnezeu dar aproximativ 300 de zile pe an înjur de cele sfinte şi încerc să aflu de ce am primit eu viaţă să trăiesc şi să dau greş ( mă refer la incidentul cu fata aceea ) când putea Dumnezeu să dea viaţă normală celor bolnavi sau cu un handicap, sunt sigur că ei s-ar fi bucurat mai mult de viaţă decât mine.
Ce-i drept nu puteţi socializa voi şi nici nu v-am cerut asta, v-am cerut doar o părere.
Am să încerc să iau legătura cu acea fată ( chiar astăzi m-am interesat şi am aflat că nici ea nu are iubit, deoarece ea nu fumează, nu umblă în găşti şi nu e pe interes, probabil de aceea e respinsă şi înlocuita cu alte fete "nu prea bune" sa le spun asa, ei bine asta e în avantajul meu şi nu voi da greş şi a-2-a oară )
Obişnuiam să mor în vacanţe de dorul ei şi să mă tai pe mână ( semn că nu am cui sa ma descarc emoţional ) când ea era plecată şi o iubesc mai mult decat pe mine, părinţii mei, fratele meu, Dumnezeu, ea este Dumnezeul meu dar hai să terminăm că nu vreau să vă plictisesc. Deci până la urmă aşa este viaţa şi eu nu eram pregătit psihic să văd cum este, dar acum ştiu...Bine spus IMC90, suntem singuri...
Succes tuturor, sper să vă faceţi prieteni care nu sunt la fel ca ai mei şi să aveţi parte de dragoste şi să nu renunţaţi la persoana care o iubiţi.
Respect!
Scuzaţi greşelile şi non-diacriticele dar nu am timp prea mult să scriu.