Sint interesata si eu de niste aforisme interesante.Mersi mult celor ce ma ajuta. Fundita e a voasta)))

Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii. – Necunoscut
Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari. – Herodot
Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate! – Necunoscut
Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza. – Necunoscut
Orice lucru bun in viata e ilegal, imoral sau ingrasa. – Necunoscut
Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie. – Necunoscut
Cel care se naste sarac si urat are mari sanse ca atunci cand o sa creasca…. sa isi dezvolte ambele calitati. – Necunoscut
Timpul alocat fiecarei probleme de pe agenda sedintei va fi invers proportional cu importanta ei. – Necunoscut

Majoritatea oamenilor sunt de acord cu cel ce-si tine gura. – Necunoscut
A avea constiinta curata inseamna a avea memorie proasta. – Necunoscut
Cea mai infidela amanta a omului este Speranta. Te inseala zilnic si totusi, traiesti cu ea toata viata. – Necunoscut
O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti. – Necunoscut
Greselile copilaresti nu sunt facute de copii. – Necunoscut
Cel ce scrie, transmite; cel ce vorbeste, comunica; cel ce gesticuleaza, convinge. – Necunoscut
Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata. – Necunoscut
Oamenii mari nu s-au considerat niciodata mari, oamenii mici nu s-au considerat niciodata mici! – Necunoscut
Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea. – Necunoscut
Cand te lupti cu propria-ti constiinta si esti invins, ai castigat! – Necunoscut
Infrangerea nu este decat a celor care o accepta. – Necunoscut
Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea lectiile. – Necunoscut


Cand esti tanar, incerci sa schimbi toata lumeac and ai imbatranit,vrei sa-i schimbi pe cei tineri! – Necunoscut
Omul destept nu se joaca "lapte gros" cu rinocerul. – Necunocut
Cel care crede ca le stie pe toate este foarte enervant mai ales pentru noi, cei care, oricum, le stim pe toate. – Necunoscut
Exista unii oameni care reusesc sa aiba succes chiar si atunci cand nimeni nu crede in ei, dar niciodata nu va avea succes unul care nici el nu crede in el insusi. – Necunoscut
Intuitia este o stiinta exacta. – Necunoscut

E absurd sa cauti a judeca adevarurile dupa lucrurile materiale ce se schimba intr-una si nu staruie nicidata in aceeasi stare; cand cauti adevarul, trebuie sa te bizui pe cele ce raman pururea aceleasi si nu sufera nici o schimbare (Aristotel)

Adevarul obiectiv exista independent de om si de omenire, in sensul ca el nu depinde de bunul plac al oamenilor (F. Bacon)

Adevarul este acelasi pe orice fata a lui (Seneca)

Prieteni, eu stiu ca vorbele pe care le voi spune sunt adevarate. Cu multa truda se gaseste adevarul si cu greu patrunde in suflet crezarea (Emedocles)

Noi nu stim nimic in realitate; caci adevarul e in abis (Democritus)

Daca voi spune adevarul, nu-ti voi face bucurie; iar daca iti voi face bucurie, nu voi spune adevarul (Agathon)

Limba care greseste spune adevarul (Menander)

Noi vrem sa gasim adevarul, nu sa convingem pe vreun adversar (Cicero)

Cand adevarul nu poate fi cercetat, neadevarul sporeste (Curtius)

Cei care nu iubesc adevarul isi iau ca pretext al contestarii lui multimea acelora care-l tagaduiesc. (Pascal)

Adevar dincolo de Pirinei, eroare dincolo (Pacal)

Nici contrazicerea nu e un semn de neadevar, nici lipsa de contrazicere nu e un semn de adevar (Pacal)

Adevarul este atat de intunecat in aceste timpuri si minciuna atat de fixata, incat n-am fi in stare sa cunoastem adevarul, daca nu l-am iubi. (Pacal)

Noi credem uneori ca lucrurile sunt adevarate, numai fiindca sunt spuse in mod elocvent. (Pacal)

Sa ne ferim a vesti adevaruri celor care nu sunt in stare sa-l asculte. (Rousseau)

Este iertat sa se spuna si o minciuna, cand e in joc viata (Pisander)

Ce-i drept, nu-i frumos sa spui minciuni; dar cand adevarul aduce primejdie cuiva, ii ieste iertat sa spuna si ce nu-i frumos. (Sofocle)

Minciuna are cate odata in ochii multimii o putere mai mare si mai convingatoare decat adevarul (Menander)

Durerea sileste si pe nevinovati sa minta (Syrus)

Mincinosul trebuie sa aiba memorie buna. (Quintilian)

Buna parte din vorbirea mestesugita consista in a stii cum sa minti. (Erasmus)

Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant? (L. Blaga)

Exista o mare deosebire intre minciuna menita sa te apere pe tine si cea menita sa apere pe altcineva (H. Fielding)

Admiraţie – invidie – linguşire

Prea repede acordata, admiratia e un semn de slabiciune. (H. de Balzac)

Invidia dezleaga limbile, dupa cum admiratia le ameteste. (H. de Balzac)

Daca anumite laude ti se par prea mari, socoteste-le lingusitoare (Democrit)

Lauda nu e departe de admiratie, dar cea mai mare admiratie nu se manifesta prin cuvinte, ci prin tacere. (A. Gellius)

isi mai aduc aminte ca au fost tineri si cat le venea greu sa fie neprihaniti si cumpatati. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le osandeasca la altii … ; ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie (J. de La Bruyere)

Lingusitorii se pare, traiesc pe seama cui le da crezare (La Fontaine)

Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti (La Rochefoucauld)

Nu lauzi de obicei decat pentru a fi laudat (La Rochefoucauld)

Lingusirea este o moneda falsa careia vanitate noastra ii acorda valoare de schimb.(La Rochefoucauld)

Altruism – egoism

Egoistul imparte cu altii numai grijile si supararile lui (H. de Balzac)

Dragostea abstracta pentru umanitate ascunde aproape intotdeauna o iubire egoista fata de tine insuti (F. Dostoievski)

Nici cei mai buni dintre oameni nu sunt scutiti de egoism (V. Hugo)

Raza de soare care te incalzeste pe tine nu ti-e imputinata prin faptul ca se incalzeste la ea si vecinul tau (Al. Vlahuta)

Ambiţie, aspiraţie

Orice ambitie are acest pacat: nu priveste in urma … placerea de a vedea in urma lui multi insi nu-i atat de mare ca durerea de a vedea pe vreunul inaintea lui (Seneca)

Amintire, nostalgie, melancolie – uitare

Stii prin ce a pedepsit Dumnezeu trufia omului? … Dandu-i amintirea (O. Desnsusianu – fiul)

Exita amintiri atat de dureroase, incat iti pricinuiesc o suferinta fizica. (F. Dostoievski)

Artă

Stilul arata omul (G. L. Buffon)

Atitudine, apreciere

Cand vezi lumia, te intrebi oare din cate scantei este alcatuita? (Ov. Densusianul – fiul)

Nu cauta sa mearga lumea dupa vointa ta, ci indreapta voia ta dupa mersul lumii. Si vei iesi bine. (Epictet)

Fixeaza-ti in minte (chiar de acum) o regula si un ideal de purtare, carora sa te conformezi riguros atat in singuratate cat si intre oameni. (Epictet)

Daca se vorbeste de rau despre tine si o fi adevarat, indreapta-te; daca sunt minciuni, razi. (Epictet)

Poarta-te ca si cum ai fi privit de toata lumea. (B. M. Garcian)

Avariţie – detaşare

Socoteşte bogăţia ultimul dintre bunuri; căci e cea mai nesigură din toate ce posedăm. (Alexis)

Eu duc cu mine tot ce am. (Bias)

Înţeleptul Bion spunea că patima îmbogăţirii este obârşia tuturor viciilor. (Bion)

Viaţa printre străini te învaţă cumpătarea, căci fiertura de orz şi culcuşul de paie sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei şi a oboselii. (Democrit)

Dorinţa de câştig care nu se satură niciodată este mai rea decât sărăcia cea mai mare, căci creşterea lăcomiei aduce creşterea nevoilor. – bogăţia şi sărăcia exprimă, deci, un raport, pe acela dintre nevoi şi împlinirea lor. Există, deci, bogaţi săraci şi săraci bogaţi. În acelaşi sens, caracteristic pentru morala antică: Sărăcie, bogăţie: cuvinte pentru lipsă şi abundenţă. Nu este bogat acel căruia îi lipseşte ceva şi nu este sărac acel căruia nu-i lipseşte nimic. Dacă nu doreşti mult, puţinul îţi va părea îmbelşugat. Dorinţele moderate fac sărăcia puternică precum e bogăţia. (Democrit)

Fericirea şi nefericirea sunt în suflet. (Democrit)

Dacă nu vei dori multe (lucruri), puţinul îţi va părea mult; căci o dorinţă moderată face sărăcia echivalentă cu bogăţia. (Democritus)

Speranţa unui câştig ruşinos este începutul pagubei. (Democritus)

Diogene spunea că sărăcia vine spontan în ajutorul filozofiei; căci, pe când aceasta încearcă să ne convingă prin vorbă, sărăcia ne constrânge prin fapte. (Diogenes Cynicus)

Nu spune niciodată despre ceva că l-ai pierdut, ci că l-ai dat înapoi. Ţi-a murit copilul? A fost dat înapoi. Ţi-a murit soţia? A fost dată înapoi. Ţi-a fost luat pământul? Şi acesta a fost dat înapoi. Da, dar cel care mi l-a luat este un om rău. Ce-ţi pasă prin cine ţi l-a cerut înapoi cel care ţi l-a dat? Cât timp ţi-l dă, ai grijă de el ca de lucrul altuia, cum fac călătorii într-un han. (Epictetus)

E greu să fii înţelept, când eşti bogat, sau bogat, când eşti înţelept. (Epictet)

Sărăcia, măsurată cu scopul vieţii propus de natură, este o mare bogăţie; bogăţia însă, când nu este limitată, este o mare sărăcie. (Epicur)

Nimic nu-i ajunge aceluia care consideră puţin ceea ce de fapt este suficient. (Epicur)

Ce este abundenţa? Un cuvânt şi nimic mai mult; înţeleptul se mulţumeşte doar cu strictul necesar. (Euripide)

Celor care vor multe le lipsesc multe; stă bine acela; căruia zeul i-a dat cu o mână econoamă ceea ce-i de-ajuns. (Horatius)

O bogăţie mare pentru om este să se mulţumească cu un trai cumpătat; căci niciodată nu lipseşte puţinul. (Lucretius)

Când vei dobândi câştig dintr-o afacere necinstită, să fii încredinţat că ai (luat) o arvună a nenorocirii. (Menander)

Bogăţia este un văl care ascunde multe plăgi. (Menandru)

Totdeauna bogăţia are multe necazuri: invidie, defăimare şi ură multă, neplăceri numeroase şi mii de neajunsuri, treburi multe şi strângere de lucruri necesare pentru trai. Şi-ndată după aceea iată că omul moare, lăsând altora averea sa pentru (a trăi) în lux. De aceea prefer să fiu sărac, să am cât trebuie, să duc o viaţă fără griji şi să n-am nici avere (dar) nici neplăceri. Căci tot omul sărac este scutit de mari rele. (Philemon)

Şi înţelepciunea este prinsă (în mrejele poftei) de câştig. (Pindarus)

Să ştim să ne mărginim ambiţiile: a tânji după ceea ce nu poate fi obţinut este o fatală nebunie. (Pindar)

Măreţia sufletească înseamnă dispreţuirea bunurilor lumeşti. (Plotin)

Măreţia sufletească dispreţuieşte bogăţiile. (Plutarh)

Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac; dacă (însă vei trăi) în conformitate cu părerile, nu vei niciodată bogat. (Seneca)

Între acestea, drumul m-a învăţat cât de multe lucruri de prisos avem şi cât de uşor am putea lepăda prin judecată acele lucruri, pe care, dacă ni le ia vreodată necesitatea, nu simţim că ne-au fost luate. (Seneca)

Acoperişul de paie a adăpostit oameni liberi; sub marmură şi sub aur locuieşte robia. (Seneca)

Uitând de fragilitatea omenească să adun averi? pentru ce să mă ostenesc? Iată, această zi e ultima; să admitem că nu-i: (totuşi) e aproape de ultima! (Seneca)

Pentru mulţi faptul că adună avere nu înseamnă încetarea mizeriilor, ci numai schimbarea lor. (Seneca)

Acela se bucură cel mai mult de bogăţie, care se are nevoie cel mai puţin de ea. (Seneca)

Toate bunurile mele sunt cu mine. (Stilbon)

Lucrul dorit ne lipseşte; tânjim după el mai mult după oricare altul. Ne cade în mână vrem un altul. Şi setea noastră este mereu aceeaşi. (T. Lucretius Carus)

O, blestemată lăcomie de aur, la ce nu împingi tu pe muritori? (Vergilius)

Nu sunt oare zdrenţe pe drum? Nu mai oferă pomii hrană? Au secat pâraiele? Peşterile sunt închise? Oare Neînvinsul nu ajută pe cei care-l imploră? (Atunci) de ce se mai duc oameni în toată firea la cei orbiţi de îngâmfarea bogăţiei? (Bhagavata-Purana)

Neapărat părăseşte sau omul averea sau averea pe om. (Bohtlingk)

Chiar şi cei foarte învăţaţi, care au multă ştiinţă şi care decid în chestiuni dificile, suferă din pricina lăcomiei, care-i orbeşte. (Hitopadeca)

Averea pricinuieşte suferinţă la dobândirea ei, întristare în restrişte şi ameţeşte în prosperitate; cum poate averea să aducă bucurie? (Hitopadeca)

Zgârcenia, aroganţa şi mândria, frica şi neliniştea; înţelepţii ştiu că ele sunt rele omeneşti care provin din bogăţie. (Mahabharata)

Toate grânele pământului, tot aurul, toate turmele şi toate femeile nu sunt destule pentru unul singur. De aceea să lepădăm dorinţa. (Mahabharata)

Consideră totdeauna banii ca o pacoste; într-adevăr, nici cea mai mică bucurie nu provine de acolo. Cei care posedă bogăţii se tem şi de propriul lor fiu. (Mohamudgara)

Dăruirea, folosinţa şi pierderea sunt cele trei stări ale averii; cine nici nu dă, nici nu se foloseşte, aceluia îi rămâne starea a treia. (Pancatantra)

Cu necaz se dobândeşte averea şi cu necaz se păstrează. Cu necaz vine şi cu necaz se duce. Vai de avere, că este plină de mizerii! (Pancatantra)

Dacă oamenii sunt bogaţi prin averea îngropată în mijlocul casei, de ce să nu fim şi noi bogaţi prin acea avere? (Pancatantra)

Averea nu aduce noroc nici chiar celui care o doreşte în vederea faptelor bune. E mult mai bine să nu fie atins cineva de noroi, decât să se spele de el. (Pancatantra)

Forma supremă a sărăciei este dorinţa, nu puţinătatea averii. (Pancatantra)

Să-ţi clădeşti o altă colibă, una nouă, asta ţi-e dorinţa?… O colibă nouă nu-ţi va aduce decât o nouă amărăciune. (Psalmi budişti)

– Dacă dau, ce îmi mai rămâne de mâncat? – Egoismul acesta va face din tine un căpcăun. Dacă mănânc, ce îmi mai rămâne de dat? – Dărnicia aceasta va face din tine regele zeilor. (Santideva)

Lăcomia tuturor este paznicul cel mai vigilent împotriva lăcomiei unui singur ins. (Balzac)

Mulţumesc destinului că m-a făcut să mă nasc sărac. Sărăcia mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învăţat adevăratul preţ al bunurilor utile vieţii, pe care altfel nu l-aş fi cunoscut; scutindu-mă de apăsarea luxului, m-a consacrat artei şi frumuseţii; m-a păstrat cuminte şi curajos. (France)

Sărăcirea lor bruscă le-a deschis ochii pe care bogăţia îi ţinuse închişi. (Giovanni Boccacio)

Omul are nevoie de puţin pe lumea aceasta şi de acest puţin nu are nevoie multă vreme. (Goldsmith)

Când suntem tineri, adesea suntem săraci, sau încă n-am dobândit nimic; sau nu s-au ivit moşteniri; devenim bogaţi şi bătrâni în acelaşi timp: atât de rar pot oamenii să reunească toate avantajele; şi dacă unora li se întâmplă aceasta, nu-i nici un motiv să fie invidiaţi: (ei) au de ajuns de pierdut prin moarte, pentru a merita să fie compătimiţi. (La Bruyere)

Să nu invidiem la un anumit soi de oameni marea lor bogăţie: ei o au legată de sarcini care nu ne-ar conveni; pentru ca s-o dobândească, ei au pus în joc liniştea, sănătatea, onoarea şi conştiinţa lor: e prea scump şi nu-i nimic de câştigat dintr-un astfel de târg. (La Bruyere)

Banul duce la destrămarea imperiilor şi la prăbuşirea cetăţilor. (Miron Costin)

Cel care se satură de a fi sărac şi care dă ascultare dorinţei de îmbogăţire, începe de asemenea să se sature de a fi un om de treabă. (Oxenstierna)

Bogăţiile se dobândesc prin muncă, osteneală, înşelăciune, camătă şi prin mii de alte căi asemănătoare; şi posesiunea lor e inseparabilă de avariţie, teamă, nelinişte, robie, curse ale aproapelui şi, în fine, de o despărţire crudă în ceasul morţii. (Oxenstierna)

Kilon spunea că aurul se încearcă prin foc, iar omul prin aur. (Pascal)

Eu consider ca o nenorocire tot ce se dobândeşte cu trudă, se posedă tremurând şi se pierde cu durere. (Regnier)

Împarte toate cu fratele tău şi nu zice că sunt ale tale, căci dacă sunteţi părtaşi la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare. (Epistola către Diognet)

Spiritul egoist al comerţului nu cunoaşte hotare şi nu are vreo pasiune sau vreun principiu decât acela al câştigului. (Thomas Jefferson – preşedinte SUA 1743-1826)

Bine – rău; bunătate – răutate


O fiinta care si-a gresit menirea e o fiinta nenorocita, sufera, si din suferinta naste uneori rautatea. (H. de Balzac)

Un om adevarat face binele fara a se gandi la urmari (G. Calinescu)

Nu-i de ajuns sa faci binele, trebuie sa-l faci si bine (F. Dostoevski)

De dragul railor, si nu de ura oamenilor buni, sa fugi. (Epictet)

Fereste-te de rau, sau de nu te poti feri, infrunta-l barbateste. (N. Machiavelli)

Blândeţe – Mânie

Blândeţea cuvintelor rostite la timpul potrivit a câştigat acolo unde violenţa ar fi pierdut. (Apollonios din Rhodos)

Oricine poate fi mânios, căci e lucru uşor; dar să te mânii pe persoana indicată, în gradul potrivit, la timpul potrivit, pentru pricina potrivită şi în felul potrivit – aceasta nu se află în puterea oricui şi nici nu e uşor. (Aristotel)

Există două lucruri contrare deliberării înţelepte: graba şi mânia. (Diodorus din Atena)

Violenţa generează de obicei violenţă. (Eschil)

Cel ce loveşte va fi lovit, cel ce ucide va ispăşi. (Eschil)

Mânia este o scurtă nebunie. (Horatius)

Binefacerile înfăptuite fără întârziere sunt cele mai binevenite. Orice binefacere târzie devine inutilă şi nu-şi mai justifică numele. (Lucian)

Fii bun chiar cu un om răuvoitor; este preferabil să astupi botul câinelui cu o îmbucătură. (Muslah-al-Din Saadi)

Darurile cuceresc pe oameni şi pe zei. Până şi Jupiter este împăcat prin daruri. (Ovidius)

O dispoziţie sufletească bună într-o situaţie rea face ca răul să fie pe jumătate. (Plautus)

Armele stârnesc armele. (Plinius)

Dorinţa greu de înfrânat prin (însăşi) natura (ei) devine cu neputinţă de înfrânat, când mai e susţinută şi de bogăţie. (Plutarchus)

La mânie nimic nu este mai potrivit ca tăcerea. (Sapho)

Adesea ceea ce se dă este neînsemnat, (dar) ceea ce rezultă de acolo este mare. (Seneca)

El nu ia totul în rău, nici nu caută pe cine să învinuiască de o întâmplare şi greşelile oamenilor le atribuie mai degrabă soartei. Nu răstălmăceşte vorbele nici privirile: tot ce se întâmplă, el atenuează, dându-i o interpretare binevoitoare. (Seneca)

Cel mai puternic leac împotriva mâniei este amânarea. (Seneca)

Când se poate apela la violenţă, nu mai e nevoie de nici un proces. (Thucydide)

Cei care distrug fericirea altora în folosul propriu sunt diavoli în chip de om; dar cei care distrug fără folos fericirea altora nu mai ştim cum să-i numim. (Bhartrhari)

Cine nu rosteşte vorbe de ocară, nici nu pune pe altul să spună, cine, atunci când e lovit nu loveşte la rândul său, nici nu pune să lovească, cine nu vrea să ucidă chiar şi pe un ticălos, pe acela îl doresc zeii să vină la ei. (Bohtlingk)

Şi unui duşman, când vine în casă, trebuie să i se dea ospitalitatea obişnuită; copacul nu refuză umbra sa nici celui care vine să-l taie. (Hitopadeca)

Cei buni au milă chiar şi de fiinţele rele; luna nu-şi opreşte lumina (nici chiar) în casa unui paria. (Hitopadeca)

Lumea aceasta aparţine celor blânzi şi celor blânzi le aparţine (şi) lumea cealaltă. (Mahabharata)

Priveşte pe fiecare în tine şi pe tine în fiecare, şi încetează de a vedea (pretutindeni) deosebire! (Mohamudgara)

Cine-şi biruie mânia, acela biruie întreaga lume. (Somadeva)

Cel care se-ntristează când vede fiinţe întristate, sau se bucură la vederea unor fiinţe vesele, acela cunoaşte legea supremă. (Vikramacarita)

Există vreo regulă care poate să te conducă întreaga viaţă? Să iubeşti: ceea ce nu vrei să ţi se întâmple ţie, să nu faci altuia. (Confucius)

Când te răzbuni, te comporţi ca un om care muşcă un câine doar pentru că şi câinele l-a muşcat pe el. (Austin O’Malley)

Cele mai multe rele nu vin de pe afară, / Nu le aduc străinii, ci ni le face toate / Un pământean d-ai noştri , o rudă sau un frate. (Alexandrescu)

Mânia este, fără îndoială un fel de înjosire, după cum apare limpede în slăbiciunea acelora la care domină: copii, femei, bătrâni, bolnavi. (Bacon)

Cel ce se străduie să se răzbune îşi păstrează rănile deschise. (Bacon)

Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăţi superior lui. (Fr. Bacon)

De la învinuire la dorinţa de răzbunare nu este decât un pas. (Balzac)

Ura nu calculează, nu cugetă niciodată şi refuză să vorbească limba raţiunii. (Balzac)

Niciodată nu trebuie să te baţi cu un porc în groapa cu nămol; te murdăreşti şi, chiar dacă învingi n-ai nici o satisfacţie pentru că lui îi place. (Cyrus Ching)

Nici un om nu poate transforma un tigru într-un pisoi zdobindu-l. Concilierea nu se realizează cu duritate. Nu poţi ajunge la o cale raţională cu o bombă incendiară. (Franklin Delano Roosvelt, preşedinte SUA, 1882-1945)

Cine nu iubeşte pe nimeni este nevoit să înveţe să linguşească. – avem nevoie de iubire în viaţă sau cel puţin de aparenţa ei. (Goethe)

Marea este la fel de adâncă pe vreme calmă, ca şi pe furtună. (John Donne)

Cel ce-a învins prin forţă/ şi-a învins duşmanul doar pe jumătate. (John Milton)

Războiul este o confruntare care constă în a determina valoarea forţelor morale şi fizice cu ajutorul acestora din urmă. (Karl von Clausewitz)

Nu întuneca cerul altora cu supărarea ta. (N. Iorga)

Când urăşti pe cineva este ca şi cum ai înghiţi otravă ca să-ţi moară duşmanul. (Malachy McCourt)

Mânia este ca focul: nu se poate stinge decât atunci când e scânteie. După aceea e târziu. (Papini)

O diplomaţie adâncă trebuie adesea să ia înfăţişarea celei mai extreme simplităţi, după cum uneori curajul se înfăţişează sub aparenţa unei timidităţi modeste. (Scott)

A înţelege tot, înseamnă a ierta tot. (Stael)

Fiecare lucru are două toarte: una prin care este uşor de purtat, alta prin care este greu de purtat. Dacă fratele tău îţi face nedreptate, nu considera în acest caz că te-a nedreptăţit, căci aceasta este toarta prin care lucrul este greu de susţinut. Mai degrabă gândeşte că-ţi este frate, că aţi fost crescuţi împreună; astfel vei apuca răul de toarta de care poate fi uşor de purtat. (Epictet)

Bucurie, plăcere – durere, suferinţă

Noi ne calauzim faptele, unii mai mult, altii mai putin, prin placere si durere. (Aristotel)

Frica de durere duce la renuntare, care tot una cu refuzul de-a trai. (G. Calinescu)

Bucuriile premature ne impiedica sa ne realizam. (G. Calinescu)

Putina durere este ca un toxic ce imunizeaza organismul impotrriza otravirii. (G. Calinescu)

Odata cu satisfacerea, moare si amihntirile placerii (Cicero)

Caracter

A ramane om, cand exemplu te ispiteste si-ti aduce stirbiri, e o frumusete. (T. Arghezi)

Un barbat este cu adevarat tare numai cand isi marturiseste slabiciunea. (H de Balzac)

Caracterul fara intelepciune poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic. (Cicero)

Caracterul omului e destinul sau. (Heraclit)

Cinste, corectitudine

Nu sta departe de nevinovatie cel ce si-a marturisit pacatul cu sinceritate (Aristotel)

A fi simplu dar cinstit e mai pretios decat a fi genial dar necinstit (Balzac)

Omul cinstit isi face o lege din a-si respecta promisiunile, chiar si in lucrurile cele mai mici (Blanchard)

Omul cinstit este acela care este de folos altora cat poate, care nu face rau nimanui, in afara de legitima aparare. (Cicero)
Compensaţie

Ne atrage tocmai ce ne lipseste (V.Hugo)

In lume totul trebuie platit. (A. Huxley)

Complex de inferioritate

Orice-ti iarta cineva numai un singur lucru nu: sa fii mai mare decat dansul. (N. Iorga)

Conştiinţă – instinct

Constiinta noastrae un judecator care nu da gres atat timp cat nu am ucis-o inca. (Balzac)

De un lucru nu va puteti lepada: de voi insiva. (N. Iorga)

Faptul ca nu gaseste indurare in proprii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru un vinovat. (D. I. Juvenal)

Avea cu dansul un vajnic luptator: constiinta. (J. Milton)

Vreau sa traiesc cu regretele mele, nu cu remuscarile mele. (J. Renard)

Contemporaneitate

Elogiul contemporanilor nostri nu-i niciodata curat. Curat e doar al posteritatii. (D. Diderot)

Contrarii, contradicţii, contraste

Un idealis, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila. (F. Dostoevski)

Convingere – constrângere

A face prozeliti este dorinta naturala a fiecarui om. (Goethe)

Nimeni nu-si da osteneala sa convinga, atunci cand poate sa porunceasca (Cl. A. Helvetius)

Este usor sa-i convingi pe oameni de un lucru, dar e greu sa-i facisa fie fermi in aceasta convingere. (N. Machiavelli)

Credinţă

Tocmai când un şarpe pierduse orice speranţă, istovit de foame şi înghemuit într-un coş, un şoarece, făcând o gaură în timpul nopţii, căzu singur în gura aceluia. Sătul cu carnea lui, şarpele ieşi îndată pe această cale. Fiţi liniştiţi! Destinul este cauza prosperităţii şi a declinului oamenilor. (Bhartrhari)

La început a existat fiinţa, unică, fără (vreo) a doua entitate; unii spun că la început ar fi existat nefiinţa, unică, fără (vreo) a doua (entitate), şi că din această nefiinţă s-ar fi născut fiinţa. Dar cum ar fi posibil aşa ceva? Cum s-ar putea naşte fiinţa din nefiinţă. Fiinţa (este aceea care) a existat la început, unică şi fără (vreo) a doua entitate. (Chandogya – Upanişad)

În tulburarea ei hulubiţa grăieşte către iubitul ei: "Soţul meu, s-a sfârşit cu noi. Jos stă un vânător cu arc şi săgeată ascuţită în mână; în jurul nostru dă târcoale un şoim". Aşa şi era. Dar un şarpe muşcă pe vânător şi acesta nimeri cu săgeata şoimul. Amândoi porniră iute spre lăcaşul lui Yama. Ciudat este mersul destinului! (Cukla Bhudeva)

(El este) înţelept, atotcuprinzător, Cel ce există prin sine Însuşi. (Ica-Upanişad)

El este mare, divin, cu neputinţă de închipuit, mai subtil decât ceea ce-i subtil; El se află infinit de departe şi aici aproape (în corp); El sălăşluieşte; pentru cei care îl contemplă aici, în cavitatea inimii. (Mundaka-Upaişad)

Cel care cunoaşte pe Brahma suprem… trece dincolo de întristare şi păcat şi liberat de legăturile inimii devine nemuritor. (Mundaka-Upanişad)

Şi fără pază stă cel păzit de soartă; şi cel bine păzit piere, dacă-l loveşte soarta; trăieşte şi cel nenorocit şi părăsit într-o pădure; şi piere în casă chiar cel bine ferit. (Pancatantra)

După cum aurul cel galben se cunoaşte în foc, tot aşa credinţa trebuie văzută în vremuri grele. (Ovidius)

Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei; şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei. (Seneca)

Cine zice îndoială zice neputinţă. (Balzac)

Sunt lucruri în care trebuie să crezi pentru a le putea vedea. (Cervantes)

Minunea este copilul cel mai drag al credinţei. (Goethe)

Gânditorii materialişti au atribuit mecanismului orb evoluţiei mai multe miracole, coincidenţe improbabile şi minuni, decât i-au atribuit vreodată lui Dumnezeu toţi teologii din lume. (Isaac Bashevis Singe)

Credinţele şi hotărârile se macină dacă le cântăreşti mult. (L. Rebreanu)

Închide-ţi o plantă la întuneric şi veţi vedea ce monstru diform se va produce din pricina setei sale de lumină. Oare viaţa omenească nu produce şi ea astfel de monstruozităţi în tendinţa sa spre lumină?… (Lucian Blaga)

O minune: puterea atât de fragedă a mugurului proaspăt învinge şi sparge scoarţa cea mai tare şi mai dură a unui arbore. (Lucian Blaga)

Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conştientul „cred", nici cu scepticul „nu cred", ci cu tragicul „vreau să cred". (Lucian Blaga)

Privesc cum o plantă se întinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se-ntinde şi el spre-o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?… (Lucian Blaga)

Iisus: fariseii l-au răstignit numai o dată; creştinii de nenumărate ori. (Lucian Blaga)

Pentru cei mai mulţi oameni, „misteriosul" devine „natural", nu fiindcă parvin să-l înţeleagă, ci fiindcă se obişnuiesc cu el. (Lucian Blaga)

A avea încredere este o dovadă de curaj, a fi credincios este un semn al forţei. (Marie von Ebiner-Eschenbach)

Idealul este în sine o realitate în devenire. (N. Titulescu)

Critică

A descoperi lipsurile nu este suficient, daca nu propui si mijloace de indreptare (Goethe)

Cultură, civilizaţie

Putine carti, multa maculatura. (Bătăiosu M.)

Cartile sunt prieteni reci, dar siguri. (V. Hugo)

Cartile … prieteniu buni si credinciosi. (J. Jaures)

Cultura este ceea ce retii dupa ce ai uitat ce ai invatat. (Saint Marc Girardin)

Bagajul de cunostinte devine cultura decat atunci cand iti da aripi sa te inalti spre Cer, in sens contrar, el e doar un balast ce te trage spre haul cel mai adanc. (Bătăiosu M.)

Cunoaştere – ignoranţă

Elocinţa înseamnă susţinerea unei idei în forma cea mai concisă. (’Abn al-Hamid Ibn Yahya)

Cel fără minte se mărgineşte la propria lui judecată şi se uită adesea în spate să vadă dacă este admirat. (Al-Ibchichi)

Aristotel spunea că acei care caută să demonstreze lucruri evidente fac la fel ca acei care vor numaidecât să arate soarele cu lampa. (Aristoteles)

Esop spunea că atunci va fi rău pentru toţi, când toţi vor practica totul. (Aeschines)

Vei cunoaşte bătrân fiind, cât este de greu să înveţi la această vârstă, când se cere să fii înţelept. (Aeschylus)

E frumos să înveţe lucruri înţelepte şi un bătrân. (Aeschylus)

Cele nevăzute se pot vedea prin cele văzute. (Anaxogaras)

Ceea ce avem de învăţat să facem; învăţăm făcând. (Aristotel)

Fii stăpân pe subiect; cuvintele vor urma (de la sine). (Cato)

Adesea în calea celor care vor să înveţe stă autoritatea celor care predau. (Cicero)

Când cunoaştem natura tuturor lucrurilor, suntem liberaţi de superstiţie şi de frica morţii, nu ne tulbură neştiinţa, din care provin adesea spaime grozave; în sfârşit vom fi şi mai morali, când vom cunoaşte ce cere natura. (Cicero)

Filozofia este medicina sufletului. (Cicero)

Să ştiţi că, dacă nu este vindecat sufletul, ceea ce nu se poate face fără filozofie, suferinţele nu vor avea sfârşit. (Cicero)

După cum, dacă cineva, care s-ar da drept literat, ar vorbi incorect, sau dacă acel care ar vrea să treacă drept cântăreţ ar cânta fals, s-ar face de ruşine, mai ales prin faptul că greşeşte tocmai acolo unde pretinde că-i cunoscător, tot astfel un filozof care greşeşte în felul său de viaţă se face de ocară tocmai prin faptul că se poticneşte în rolul în care vrea să fie învăţător, şi pretinzând că cunoaşte ştiinţa vieţii greşeşte în viaţă. (Cicero)

După cum un ogor oricât de fertil, nu poate da roadă, dacă nu e cultivat, tot astfel şi sufletul fără învăţătură. (Cicero)

Noi vrem să găsim adevărul, nu să convingem vreun adversar. (Cicero)

În primul rând este propriu omului căutarea şi cercetarea adevărului. (Cicero)

Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii. (Confucius)

Demetrius din Phalerae îl sfătuia pe regele Ptolemeu să-şi procure scrierile privitoare la domnie şi conducere şi să le citească; căci ceea ce nu îndrăznesc să sfătuiască prietenii, stă scris în cărţi. (Demetrius Phalereus)

Există, fără îndoială, tineri cu judecată şi bătrâni fără minte; căci nu timpul (ne) învaţă să gândim, ci o educaţie timpurie şi predispoziţia. (Democritus)

Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi. (Democritus)

Cei fără minte se iau după câştigurile (separate ale) norocului, pe când cei care ştiu (ce înseamnă) astfel de câştiguri, se iau după filozofie. (Democritus)

După ce Democrit critică percepţiile simţurilor, spunând: "Culoarea este aparentă convenţională, dulcele este aparent, amarul este aparent; în realitate nu există decât atomi şi vid", el pune simţurile să vorbească astfel către inteligenţă: "Sărmană minte, tu primeşti dovezile de la noi şi vrei să ne birui? Biruinţa ta este o înfrângere". (Democritus)

Din înţelepciune provin trei lucruri: gândire justă, vorbire fără greş şi acţiune dreaptă. (Democritus)

Neghiobii îşi formează viaţa prin darurile întâmplării, cunoscătorii prin acele ale înţelepciunii. – nu te rezema de umbre, pune la baza vieţii tale cunoaşterea! (Democritus)

Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduşi decât să conducă. (Democritus)

Ferice de acela care şi-a dobândit o comoară de gânduri divine! (Empedocles)

Nu este admisibil ca omul cât este tânăr să ezite să studieze filozofia, iar când a îmbătrânit să se considere destul de obosit ca să se mai poată ocupa de acest studiu, căci nu este nimeni prematur sau prea matur pentru îngrijirea sănătăţii sufletului său. (Epicur)

Cel ce spune că timpul îndeletnicirii cu filosofia n-a sosit încă sau că a trecut este asemenea unuia care ar spune că timpul fericirii nu-i încă sosit sau că s-a dus; de aceea amândoi, şi tânărul şi bătrânul trebuie să caute înţelepciunea, cel de-al doilea pentru ca, înaintând în bătrâneţe să se simtă tânăr graţie amintirii celor trecute, iar primul ca să fie tânăr şi bătrân în acelaşi timp prin lipsa de teamă faţă de cele ce vor veni. (Epicur)

Învăţătura este ca aurul – are preţ oriunde. (Epictet)

Adevărata înţelepciune constă în a nu părea înţelept. (Eschil)

Mintea omenească face să fie bine conduse cetăţile şi casele, iar în război are mare putere. Căci un singur gând înţelept biruie multe mâini, pe când prostia bazată pe mulţime este un mare rău. (Euripides)

Fiecare zi ne învaţă ceva nou. (Euripides)

Nu mai simt altă plăcere decât de a învăţa. (Fr. Petrarca)

Erudiţia nu ne învaţă să avem minte. (Heraclitus)

Cultura multilaterală nu te învaţă şi înţelepciunea. (Heraclit din Efes)

Îţi pierzi timpul cultivând cuvintele. (Hesiod)

Acum copile, soarbe cu sufletul curat cuvintele; acum oferă-te celor mai buni (ca tine): Vasul nou va păstra mult timp mirosul de care a fost pătruns pentru întâia oară. (Horatius)

Incultul ce vrea să înveţe seamănă cu savantul, savantul ce vorbeşte fără discernământ seamănă cu un incult. (Ibn abi talib ’Ali)

După cum medicii au la îndemână instrumentele şi cuţitele pentru intervenţii urgente, tot astfel şi tu să ai pregătite preceptele, ca să cunoşti cele divine şi cele umane şi ca să faci orice lucru, fie cât de mic, cu gândul la legătura dintre amândouă. (Marcus Aurelius)

Sunt oameni pe care-i socotesc nevrednici a-mi primi învăţătura şi pe care refuz să-i învăţ şi tocmai prin aceasta le dau învăţătură, fără nici un efort din partea mea. (Meng Tseu)

Regii au mai multă nevoie de sfatul înţelepţilor decât au aceştia de favoarea regilor. (Muslah-al-Din Saadi)

Fiecare îşi iubeşte ocupaţia şi-i place să-şi întrebuinţeze timpul cu îndeletnicirea cu care s-a deprins. (Ovidius)

Elocinţă, tu care ştii să înduioşezi inimile şi să cucereşti lumea! (Pacuvius)

Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor. (Platon)

Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul adevăr. (Platon)

Toate se realizează în număr mai mare, mai bine şi mai uşor, când cineva face un singur lucru, după aptitudinea sa şi la timpul său, lăsând la o parte celelalte. (Plato)

E cu neputinţă ca unul singur să exercite bine multe îndeletniciri. (Plato)

Fiecare poate exercita bine numai o singură îndeletnicire şi nu mai multe; căci dacă ar face aceasta, apucându-se de multe lucruri, el n-ar izbuti să se distingă în nimic. (Plato)

Dacă nu vor domni filozofii în cetăţi, sau dacă cei ce se numesc astăzi regi şi stăpânitori nu vor fi filozofi cu adevărat şi-n mod adecvat, şi dacă nu vor coincide puterea politică şi filozofia… nu există încetare a mizeriei pentru state, şi socot că nici pentru neamul omenesc. (Plato)

Tânărul nu-i în stare să judece ce e alegoric şi ce nu, ci orice părere primeşte el, îi va rămâne neştearsă şi neschimbată. De aceea, fără îndoială, trebuie făcut tot posibilul ca ceea ce aud (tinerii) pentru întâia oară, să fie expus cât mai frumos şi să se refere la virtute. (Plato)

Mult, dar nu multe. – Pliniu precizează că pentru formarea spiritului este recomandată multă lectură , dar nu lectura risipită a tot felul de cărţi. (Plinius Minor)

De vreme ce sufletul nostru are din natură dorinţa de a învăţa şi de a privi, nu este oare logic să dezaprobăm pe acei care întrebuinţează rău această tendinţă pentru audiţii şi spectacole fără nici o valoare, şi neglijează pe cele frumoase şi utile? (Plutarchus)

Învăţătura cere înzestrare şi exerciţiu. Profesorii au adeseori prilejul să observe printre elevii lor naturi mai mult sau mai puţin înzestrate pentru învăţătură. Totuşi înzestrarea, talentul nu se dezvoltă decât prin exercitarea lui căci , observă Protagora : Arta nu este nimic fără studiu şi nici studiul fără artă. Studiul însuşi presupune deprinderi formate de timpuriu, după cum observă Protagora: Din tinereţe trebuie să începi a învăţa. (Protagoras)

După cum nu este de nici un folos medicina, dacă nu alungă boala din corp, tot aşa nu e de nici un folos filozofia, dacă nu alungă răul din suflet. (Pythagoras)

Măcar de-am şti ce e la îndemâna noastră. Nu ne interesează ce este dincolo de noi. (Romanos Melodul)

După cum învăţământul elementar, prin care copiii învaţă a scrie şi a citi, nu-i învaţă ştiinţa şi literatura, ci numai îi pregăteşte pentru a şi le însuşi mai târziu, tot astfel ştiinţa şi literatura nu duc sufletul la virtute ci numai îl pregătesc. (Seneca)

Remediile sufletului au fost descoperite de cei vechi. Dar cum să fie întrebuinţate şi când, aceasta este sarcina noastră de a căuta. (Seneca)

Tot ce-i salutar trebuie gândit şi meditat des, ca să nu ne fie numai cunoscut, dar şi la îndemână. (Seneca)

O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin practică ce ai învăţat. (Seneca)

Ce nebunie este să înveţi lucruri de prisos, când este atâta lipsă de timp? (Seneca)

Ca să ai parte de adevărata libertate, trebuie să fii sclavul filozofiei. (Seneca)

Lungă-i calea prin precepte, scurtă şi bună prin exemple. (Seneca)

Trebuie să îndrumăm viaţa noastră cu exemple ilustre. (Seneca)

Vezi ca nu cumva cititul multor autori şi a tot felul de cărţi să aibă ceva nehotărât şi nestabil. (Seneca)

Trebuie să imităm albinele şi să separăm tot ce am adunat din lectura (noastră) variată. (Seneca)

Tot ce citim, să nu lăsăm să rămână întocmai, ca să nu fie străin ci să asimilăm cele citite; altfel vor intra în memorie, (dar) nu în minte. (Seneca)

Eu arăt altora calea cea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu, când eram obosit de rătăcire. (Seneca)

Pentru noi este un argument al adevărului atunci când toţi au aceiaşi părere despre un lucru. (Seneca)

Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare. (Seneca)

Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea. (Sophocles)

Prudenţa în acţiune depinde de cunoaşterea situaţiei. (Sophocles)

Înţelept e acela care ştie din experienţa altuia. (Syrus)

Mai bine să nu ştii un lucru, decât să-l înveţi prost. (Syrus)

Socrate spunea că cei care ştiu ce este fiecare lucru, sunt în stare să explice şi celorlalţi; pe când cei care nu ştiu, e firesc să se înşele şi pe ei şi să înşele şi pe alţii. (Xenophon)

E riscant ca cineva să spună sau să facă ceea ce nu ştie. (Xenophon)

Desfăşurând comorile înţelepţilor din vechime, pe care ni le-au lăsat scrise în cărţi, le parcurg împreună cu prietenii (mei), şi când vedem ceva bun, alegem şi socotim ca un mare câştig, când putem fi de folos unul altuia. (Xenophon)

În orice acţiune oamenii vor să asculte cel mai mult de acei pe care-i socotesc ca cei mai destoinici. (Xenophon)

Învăţaţi şi de la predecesori; căci aceasta este cea mai bună învăţătură. (Xenophon)

A întreba înseamnă a te instrui. (Xenofon)

Datorită priceperii, seriozităţii, stăpânirii de sine şi cumpătării sale, omul deştept îşi creează o insulă pe care nici un val nu o va acoperi. (Aprama devarga)

Uşor îl câştigi pe cel neştiutor; şi mai uşor este câştigat cel care are judecată. Dar pe semidoctul cu o fărâmă de ştiinţă nici Brahma nu-l poate mulţumi. (Bharthari)

Învăţătura e o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărţi între ele, nici hoţii fura, şi care nu se împuţinează prin dăruire. (Bhavabhuti)

Cel iscusit să scoată esenţialul şi din cărţile cele mici şi din cele mari, ca albina din flori. (Bohtlingk)

După cum o pasăre legată de o sfoară, după ce a zburat în toate părţile şi nu poate găsi nicăieri un loc unde să se aşeze; se îndreaptă spre locul de care-i legată, tot astfel mintea, după ce zboară în toate părţile, în cele din urmă îşi găseşte refugiu în suflet, căci mintea este legată de suflet. (Chandogya-Upanişad)

Cei care se adâncesc în Brahma îşi pun următoarele întrebări: "Este Brahma cauza (acestui Univers)? De unde ne-am ivit? Prin cine trăim? Unde vom fi? Cine ne conduce în fericire şi-n restrişte?" (Cvetacvatara-Upanişad)

El e începutul, cauza unirii (corpului cu sufletul), dincolo de întreitul timp şi independent de acesta. Pe zeul acesta vrednic de slavă, cu toate înfăţişările, care este originea a tot ce există şi care stă în inimă, îl adoră (înţeleptul). (Cvetacvatara-Upanişad)

Din faptul că un om rău citeşte cărţile de legi sau studiază Vedele încă nu rezultă nimic; caracterul predomină aici. (Hitopadeca)

Nu este consiliu acela în care nu se află bătrâni. (Hitopadeca)

Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, al cărui copil nu este dat la învăţătură. (Hitopadeca)

E greu să te cunoşti atât de bine, încât să poţi spune că eşti capabil sau nu de ceva. Însă cine posedă o astfel de ştiinţă, acela nu-şi pierde cumpătul nici când este la strâmtoare. (Hitopadeca)

Cei care cultivă neştiinţa intră în întunericul orb. Într-unul şi mai mare cei care sunt mulţumiţi cu ştiinţa lor. (Ica-Upanişad)

Arta învăţătorului atinge un grad şi mai înalt când este încredinţată unui discipol eminent. (Kalidasa)

Sufletul, mai subtil decât ceea ce-i subtil şi mai mare decât ceea ce-i mare, este aşezat în cavitatea inimii fiecărei fiinţe. Cine-i liberat de dorinţe, acela, lipsit de întristare, priveşte prin favoarea Creatorului această măreţie a sufletului. (Katha-Upanişad)

Cine nu-l cunoaşte, acela îl cunoaşte; cine îl cunoaşte, acela nu-l cunoaşte. El nu este înţeles de cei care-l înţeleg; el este înţeles de cei care nu-l înţeleg. (Kena-Upanişad)

Ştiinţa sufletului este ştiinţa supremă. (Mahabharata)

Fără a fi întrebat, nu spune nimănui nimic, nici când întreabă în mod nepotrivit; cel cu minte, chiar când ştie, să se poarte în lume ca şi când ar fi mut. (Manu)

Cel care nu-şi părăseşte casa spre a vedea întreg pământul plin de minunăţii, acela-i (ca) o broască într-o fântână. (Pancatantra)

Atâta timp cât omul nu cutreieră pământul dintr-o ţară în alta, el nu dobândeşte temeinic nici învăţătură nici averea nici vreo meserie.(Pancatantra)

Înţelepţii nu deplâng ceea ce s-a pierdut, ceea ce a murit şi ceea ce a trecut; căci aceasta este, după cât se spune, deosebirea dintre înţelepţi şi nebuni. (Pancatantra)

La cei înţelepţi bătrâneţea se iveşte mai întâi la minte, apoi în corp; pe când la cei neînţelepţi ea se iveşte în corp, dar niciodată la minte. (Pancatantra)

Cum dispare frumuseţea iernii, când este lovită de vântul primăverii, aşa scade zi cu zi inteligenţa celor dotaţi din cauza grijilor pentru familia împovărătoare. (Pancatantra)

Cunoaşterea călăuzeşte spre unitate aşa cum ignoranţa duce la diversitate. (Ramakrishna)

Fără cunoaştere nu este (cu putinţă) libertatea nici chiar prin sute de asceze. (Somadeva)

Cel care se pricepe nu vorbeşte; stăpânind erudiţia, el tace. (Lao Tzî)

Cei plini de pofte şi de ură nu vor cunoaşte niciodată adevărul. (Vinayapitaka)

Înţelepciunea înseamnă cunoaşterea bazată pe discernământ, îmbinată cu o gândire vrednică de laudă. (Visudhi-Magga)

Învăţând pe alţii te instruieşti, povestind observi, afirmând examinezi, arătând priveşti, scriind gândeşti, pompând îţi aduci apa în fântâna ta. – Dezvoltarea maximei antice: Învăţând înveţi, în sensul modern că activitatea socială dezvoltă toate funcţiile intelectuale ale omului. (Amiel)

Unui om deştept îi place să înveţe. Unui prost, să înveţe pe alţii. (A. P. Cehov)

Ştiinţa însăşi e putere. (Bacon)

Totul se înlănţuie în lumea reală. Orice mişcare corespunde unei cauze, orice cauză se leagă de ansamblu; prin urmare, ansamblul este reprezentat în cea mai mică mişcare. (Balzac)

A recunoaşte nu înseamnă a te supune? (Balzac)

Toate minţile mărginite au obiceiul de a nu ieşi din cercul întâmplărilor şi de a nu le căuta cauza. Pentru greşelile lor le place să-i găsească vinovaţi pe alţii. (Balzac)

Dacă în orice împrejurare omul nu se învârte în jurul lucrurilor sau a ideilor pentru a le cerceta sub toate aspectele, omul acela este un neisprăvit şi un molâu, prin urmare în primejdie de a pieri. (Balzac)

Înţelepciunea vine odată cu învăţătura. (Balzac)

Toţi cei ce ştiu puţin vor să arate pretutindeni ceea ce ştiu. (Benito Jeronimo Feijoo)

Din nimic nu poţi să scoţi nimic/ noul vine din ce-i vechi/ dar nu e mai puţin nou. (Bertold Brecht)

Cei ce topesc multe lumânări în citirea cărţilor, tocesc şi vederea ochilor trupului; dar cei ce n-au căutat niciodată pe slove, măcar că şi-au păzit mai ascuţită vederea ochilor, însă neştiinţa i-a vârât în întuneric şi în tartarul necunoştinţei. (Cantemir)

Semnul înţelepciunii este ca din cele văzute sau auzite a adulmeca pe cele nevăzute şi neauzite, şi a socoti cele viitoare din cele trecute. (Cantemir)

Cine are idei limpezi le transmite uşor celorlalţi. (C. A. Helvetius)

Nu împiedică nimic ca cineva să fie cu ştiinţă de carte şi să posede toată învăţătura şi (totuşi) să fie beţiv, necumpătat, avar, nedrept, trădător şi, în sfârşit, fără minte. (Cebes)

Este o minune să se nimerească leacul pentru un rău a cărui cauză nu se cunoaşte. (Cervantes)

Vrei să înveţi ştiinţele cu uşurinţă? Începe prin a-ţi învăţa limba. – cultura lingvistică şi literară este temelia culturii. (Condillac)

Lectura cărţilor de valoare este conversaţia cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute. (Descartes)

Când am avut câţiva bănuţi mi-am cumpărat cărţi, iar dacă mi-a mai rămas ceva, mi-am luat hrană şi îmbrăcăminte. (Desiderius Erasmus)

Gânditorul este un om care vede acolo unde ceilalţi nu văd. (Dimuet)

Vai de acela care vrea să-i înveţe pe oameni mai iute decât pot învăţa. (Durant)

A învăţa numai, fără a judeca, nu te duce la nimic; adunarea de cunoştinţe nu trebuie să aibă decât un singur scop: să ne înveţe cum să ne judecăm pe noi înşine. (E. Knight)

Cunoaşterea este antidotul temerii. (Emerson)

Întreaga viaţă este experimentare. Cu cât faci mai multe experienţe, cu atât este mai bine. (Emerson)

Închisese ochii pentru a nu vedea răul de pe acest pământ, şi, în acest fel, răul l-a găsit fără nici o apărare. (Ernst Wiechert)

Un om nu poate înţelege profunzimea unei cărţi înainte de a fi văzut şi a fi trăit cel puţin o parte din conţinutul ei. (Ezra Loomis Pound)

Adevărata filozofie constă în a face, nu cărţi, ci oameni. (Feuerbach)

Spiritele mediocre osândesc tot ceea ce le depăşeşte înţelegerea. (Fr. De La Rochefoucauld)

Experienţa este ca steaua polară: ea nu luminează decât seara. (Fr. De La Rochefoucauld)

Hazardul descreşte, pe măsură ce creşte cunoaşterea. (France)

Am încercat diferite moduri de a trăi şi eu socot că cel mai bun este ca, ocupându-ne cu studiul, să asistăm în pace la vicisitudinile oamenilor şi să prelungim prin priveliştea secolelor şi a împărăţiilor durata scurtă a zilelor noastre. (France)

Ochii şi toate simţurile noastre nu sunt decât soli de erori şi curieri de minciuni. (France)

Cunoaşterea este prin ea însăşi putere. (Francis Bacon)

Puţină filozofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filozofiei îl duce spre religie. (Francis Bacon)

Lectura dă omului plenitudine, vorbirea, siguranţă şi scrisul, precizie. (Francis Bacon)

Orice filozofie morală nu este altceva decât o slujitoare a religiei. (Francis Bacon)

Bogăţia de experienţă străină, agonisită din cărţi, asta se cheamă erudiţie. Experienţa proprie este înţelepciune. (G. E. Lessing)

Cusurul învăţăturii târzii este acesta, că ceea ce n-ai învăţat niciodată şi ai ignorat mult timp, când, în sfârşit ai început s-o ştii, ţii mult s-o spui oriunde şi în orice împrejurare. (Gellius)

Cel mai mare dintre filozofi arăta că atunci când literatura şi învăţăturile filozofiei pătrund într-un om pervers şi decăzut, ca într-un vas spurcat şi murdar, ele se schimbă, se transformă şi se strică. (Gellius)

Adevărul ne umple de sănătate şi ne dă puteri noi în muncă. Cine stă alături de adevăr nu poate să nu învingă. A urmări numai adevărul şi a-l dovedi, aceasta este toată obiectivitatea. (George Călinescu)

Este o mare nebunie să sfidezi fără motiv inteligenţa altuia. (Giovanni Boccacio)

Nu te lăsa ademenit să contrazici. Înţelepţii cad în neştiinţă, când se ceartă cu cei neştiutori. (Goethe)

Nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranţa activă. (Goethe)

Obscurantismul propriu-zis nu este faptul că se împiedică răspândirea a ceea ce-i adevărat, clar şi util, ci faptul că se pune în circulaţie ceea ce-i fals. (Goethe)

Când ai pierdut interesul, pierzi şi amintirea. (Goethe)

Oamenii sunt atât de copleşiţi de condiţionările infinite ale fenomenelor, încât ei nu pot observa condiţia (lor) unică şi primordială. (Goethe)

Nu fii subtil, ci înţelept. Cine ştie mai mult decât i se cere, seamănă cu vârful prea ascuţit care se rupe uşor. Adevărurile dovedite sunt mai sigure. Este bine să ai minte, dar nu să fii un palavragiu. (Gracian)

Nimic nu cere mai multă prudenţă decât adevărul. (Gracian)

Orice prost e ferm convins, şi oricare om ferm convins e prost; cu cât judecata sa e mai greşită, cu atât e mai mare îndărătnicia sa. (Gracian)

Sunt ocupaţii ciudate, care sunt moliile timpului preţios. A te ocupa cu ceva nepotrivit e mai rău decât a nu face nimic. (Gracian)

Respectul pentru adevăr reprezintă începutul înţelepciunii. (Herzen)

Adevărul trăieşte, ca toate fiinţele vii, numai ca totalitate; când se desparte în părţile lui, îi dispare sufletul şi rămân din el numai abstracţiile moarte cu miros de cadavru. (Herzen)

Deschide cartea, ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea, ca să gândeşti tu însuţi. (Heyde)

Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înţelege cu gândul. Nu ştii bine ceva decât multă vreme după ce l-ai învăţat. (J Joubert)

Nu e nimic în minte, care să nu fi trecut mai întâi prin simţuri. (John Locke)

După cum un ogor, cu cât e mai roditor, cu atât produce mai mulţi spini şi mărăcini, tot aşa o minte superioară este plină de gânduri ciudate dacă nu-i semănată cu germenii înţelepciunii şi ai virtuţii. (Komensky)

Ignoranţa profundă inspiră tonul dogmatic; acel care nu ştie nimic crede că poate învăţa pe alţii ceea ce abia a aflat el însuşi; acel care ştie multe nu-şi închipuie că ceea ce spune ar putea fi necunoscut şi se exprimă mai cu indiferenţă. (La Bruyere)

Spiritele mediocre condamnă de obicei tot ce depăşeşte inteligenţa lor. (La Rochefoucauld)

Prilejurile ne fac cunoscuţi celorlalţi şi încă şi mai mult nouă înşine. (La Rochefoucauld)

Cine gândeşte puţin, se înşeală mult. (Leonardo da Vinci)

Bogăţia experienţei străine câştigată din cărţi se numeşte erudiţie. Experienţa proprie este înţelepciune. Cel mai mic capitol al acesteia este mai preţios decât milioane din cealaltă. (Lessing)

A citi mult face pe unii trufaşi şi pedanţi; a vedea multe te face înţelept, înţelegător şi util. (Lichtenberg)

Veacul nostru are profeţi care vorbesc despre viaţă cu entuziasmul unor bolnavi. Puterea ce pulsează în opera lor nu seamănă cu vigoarea omului sănătos, ci cu forţa nebunului delirant. (Lucian Blaga)

Sunt lucruri care nu pot fi înţelese decât vag. Şi ar trebui să ne mulţumim cu atât, din nefericire însă noi încercăm să le înţelegem mai precis şi, ca urmare, ne trezim că nu le mai înţelegem deloc…(Lucian Blaga)

Unii cugetători, care aspiră să pătrundă până în fiinţa însăşi a realităţii, îşi aseamănă inspiraţiile şi clarviziunile cu fenomenul minunat al instinctului. Simpatia misterioasă prin care ei încep să pătrundă tainele existenţei ar fi un fel de instinct. Ştim că instinctul are certitudini, dar tot atât de uimitoare sunt şi rătăcirile în care el cade. Oare cutare filosof, care-şi cloceşte „absolutul", nu se aseamănă cu găina, care cloceşte nişte bucăţi de var? (Lucian Blaga)

Cei care s-au ocupat cu istoria problemelor ce şi le-a pus mintea omenească au putut să remarce că „misteriosul", „enigmaticul" ce-l înlăturăm dintr-o întrebare, dintr-un lucru, apare în altă parte. Cu cât lămurim printr-un fenomen ori printr-o lege mai multe enigme, cu atât devin ele însele mai enigmatice: aş vorbi în privinţa aceasta foarte bucuros despre un principiu al conservării enigmelor. (Lucian Blaga)

Cel dintâi lucru la care aspiră un curent nou, ce luptă împotriva tradiţiei, este de a-şi crea o tradiţie. (Lucian Blaga)

Nu-ţi îmbogăţeşti sufletul cu adevăruri mărunte: cine şi-ar face avere adunând praful de aur împrăştiat pe faţa pământului? (Lucian Blaga)

Sunt adevăruri aşa de puţin bătătoare la ochi, încât descoperirea lor este aproape o creaţie. (Lucian Blaga)

Foarte multe sofisme se nasc nu din lipsă de logică, ci din prea multă logică, ca să zicem aşa: anume, atunci când operăm cu mai multă logică; cu mai multă analiză, cu mai multe subtilităţi metodice decât cere gradul de complexitate proprie obiectului pe care-l cercetăm, când cheltuim mai multă forţă decât cere problema…(Lucian Blaga)

Adevărurile mari sunt poate că aşa de aproape şi de imediate, încât numai de aceea nu le găsim, fiindcă le căutăm. Ar trebui numai să deschidem ochii şi să privim: dar aceasta este foarte greu. (Lucian Blaga)

Logica suferă de un mare viciu logic: ea crede că însăşi realitatea e de natură logică. Dacă întâlneşte ceva ce nu se poate înţelege în chip logic, ea va susţine că acest ceva nu există, ci e numai aparenţă…(Lucian Blaga)

Că adevărul poate avea şi influenţe dezastruoase asupra noastră nu mărturiseşte împotriva valorii sale ideale, ci dovedeşte numai slăbiciunea noastră: suntem ca bolnavii, care nu suportă aerul aspru şi curat al munţilor. (Lucian Blaga)

Oamenii pe care începem să-i cunoaştem mai bine, nu-i mai putem judeca, căci faptele şi manifestările lor izolate le apreciem în comparaţie cu celelalte fapte ale lor. Ne pierdem, cu alte cuvinte, faţă de ei punctul de vedere omenesc, şi-i judecăm relativ, în cadrul şi în condiţiile lor proprii. (Lucian Blaga)

Inteligenţa omenească nu este o misterioasă fabrică de adevăruri absolute. Ea este un factor determinant în sânul realităţii, un centru de activităţi spontane, un creator de ficţiuni, de mituri. Vederile metafizice ale spiritualismului sau ale materialismului sunt mituri, şi mit este şi cutare ipoteză a ştiinţei moderne…(Lucian Blaga)

Sunt adevăruri pe care este cu neputinţă să le înţelegi just, dacă înainte de aceea n-ai trecut prin anumite rătăciri! (Lucian Blaga)

Ce teorie a cunoaşterii adopţi este un pas de o importanţă enormă pentru viaţa spirituală, căci teoria cunoaşterii nu este o simplă teorie între multe altele, ci începutul strălucit sau dezastruos al unei adânci sau mărginite concepţii despre lume. (Lucian Blaga)

Raţionamentele minţii se clădesc din experienţe sigure şi repetate. (M. V. Lomonosov)

Şiretul dispreţuieşte studiile; omul simplu le admiră şi înţeleptul le foloseşte. (Macauly)

Cine se gândeşte la prea multe lucruri nu ajunge niciodată la vreo concluzie. (Macchiavelli)

Materia nu-i decât energie acumulată; şi energia poate lua toate formele, de la căderea unei pietre până la gândirea omului. Materia şi spiritul sunt două aspecte ale aceleiaşi substanţe, ale aceleiaşi existenţe, ale aceleiaşi energii. (Maeterlinck)

Multe lucruri ştia, dar pe toate le ştia prost. (Margites)

E mai uşor să negi lucrurile decât să te informezi despre ele. (Mariano José de Larra)

O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească. (Mark Twain)

Când fugi după spirit, prinzi prostia. (Montesquieu)

Sunt anumite adevăruri despre care nu-i de ajuns să convingi (pe cineva), ci trebuie să(-l) faci să le şi simtă. (Montesquieu)

Două jumătăţi de adevăr nu fac un adevăr întreg. (Multatuli)

Nu e greu să găseşti adevărul. E greu să ai dorinţa de a-l găsi. (N. Iorga)

Adevărul e pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât acela care-l caută. (N. Iorga)

În anumite circumstanţe, simularea nebuniei constituie dovada celei mai înalte înţelepciun. (Niccolo Machiavelli)

Mai bine să nu ştim nimic, decât să ştim multe lucruri pe jumătate. (Nietzsche)

Cât de sterile sunt orice speculaţii intelectuale atâta vreme cât rămân lipsite de acţiune şi de experienţă. (O. Wilde)

De obicei (tocmai) acela care ştie mai puţin, găseşte plăcere mai mare în a contrazice. (Oxenstierna)

Găsesc fără încetare ceva de învăţat. (P. L. Roederer)

Cei care nu iubesc adevărul (îşi) iau ca pretext al contestării (lui) mulţimea acelora care îl tăgăduiesc. (Pascal)

Adevărul este atât de întunecat în aceste timpuri şi minciuna atât de fixată, încât n-am fi în stare să cunoaştem adevărul, dacă nu l-am iubi. (Pascal)

Când citim prea iute sau prea încet, nu înţelegem nimic. (Pascal)

Oamenii trebuie învăţaţi ca şi cum n-ai vrea să-i înveţi, iar lucrurile necunoscute trebuie prezentate ca lucruri uita-te. (Pope)

Nu există ocupaţie mai rodnică decât aceea care ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine. (R. Descartes)

Nimic nu-l înfurie mai tare pe un prost decât să-i spui că nu înţelege. (Cardinalul Retz)

Orice cugetare care nu acţionează este un avort sau o trădare. (Romain Rolland)

Cum poţi fi sceptic în chip sistematic şi de bună-credinţă? Filozofii sceptici sau nu există sau sunt cei mai nenorociţi dintre oameni. Îndoiala cu privire la lucrurile pe care ne este necesar a le cunoaşte este o stare prea violentă pentru spiritul omenesc: nu-i rezişti prea mult; fără voia lui se decide într-un chip sau altul şi preferă să se înşele decât să nu creadă în nimic. (Rousseau)

Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Rousseau)

O vorbă iscusită doarme într-o ureche neghioabă. (Shakespeare)

Oamenii, care şi-au petrecut viaţa cu cititul şi au scos înţelepciunea lor din cărţi, seamănă cu aceia care au dobândit cunoştinţe exacte despre o ţară din multe descrieri de călătorie. Aceste descrieri pot da informaţii despre multe lucruri, dar în fond nu dispun de o cunoaştere unitară, lămurită şi temeinică a acelei ţări. Dimpotrivă, acei care şi-au petrecut viaţa cugetând, seamănă cu aceia care au călătorit în acea ţară: numai aceştia ştiu propriu-zis despre ce este vorba, cunosc lucrurile în legăturile lor şi sunt acolo cu adevărat la ei acasă. (Schopenhauer)

Unde duce gândirea fără experimentare, ne-a arătat Evul Mediu; însă secolul acesta e menit să ne lase să vedem unde duce experimentarea fără gândire şi ce se alege din educaţia tineretului care se mărgineşte (numai) la fizică şi chimie. (Schopenhauer)

A citi înseamnă a gândi cu un cap străin în locul celui propriu. (Schopenhauer)

Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu aceasta vreau să spun: fiecare vede la celălalt numai atât cât este el însuşi: căci el îl poate cuprinde şi înţelege numai în măsura propriei sale inteligenţe. Dacă aceasta este de calitatea cea mai umilă, atunci toate darurile spirituale, chiar şi cele mai mari, nu-şi vor produce efectul asupra lui şi el nu va observa la posesorul lor nimic, decât numai ceea ce-i mai josnic în individualitatea sa, deci numai slăbiciunile şi defectele sale de temperament şi de caracter. (Schopenhauer)

După cum biblioteca cea mai bogată, dacă nu e pusă în ordine, nu aduce atâta folos cât una foarte modestă, dar bine aranjată; tot aşa şi cea mai mare cantitate de cunoştinţe, dacă nu le-a prelucrat gândirea proprie, preţuieşte mai puţin decât una mult mai redusă, care însă a fost aprofundată în multe feluri. (Schopenhauer)

O filozofie adevărată nu se poate ţese numai din noţiuni abstracte, ci ea trebuie să se bazeze pe observaţie şi experienţă; atât interioară cât şi exterioară. (Schopenhauer)

Credinţa şi ştiinţa se află între ele în acelaşi raport ca cele două talgere ale unei balanţe, în măsura în care una se ridică, cealaltă coboară. (Schopenhauer)

Ar fi bine să cumperi cărţi dacă ai putea cumpăra şi timpul pentru a le citi, dar de obicei se confundă cumpăratul cărţilor cu însuşirea cuprinsului lor. A pretinde ca cineva să reţină tot ce a citit vreodată este ca şi cum ai pretinde să păstreze în sine tot ce a mâncat cândva. A trăit dintr-una corporal, din celălalt spiritual şi a devenit pe aceste căi ceea ce este astăzi. (Schopenhauer)

Trebuie să ţinem seamă că experienţa pe care o dau cărţile, oricât de preţioasă ar fi ea, ţine totdeauna de domeniul cunoaşterii; în timp ce experienţa care se naşte din încercările vieţii, ţine de domeniul înţelepciunii, şi că un grăunte din aceasta, are nesfârşit mai mare valoare decât un munte din cealaltă. (Smiles)

Să cunoaştem cu exactitate natura noastră, pe care dorim s-o desăvârşim şi, tot