A fost rege al Frantei intre anii 1180 si 1223. Din anul urcarii pe tron si pana in 1199, August a luptat impotriva armatelor regilor Angliei, Henric al II-lea Plantagenet si Richard Inima de Leu, dorind inlaturarea stapanirii acestora asupra posesiunilor lor din Franta. Desi intre el si Richard Inima de Leu exista o puternica rivalitate, cei doi au participat impreuna la cruciada a III-a (1189-1192).
Lupta pentru inlaturarea stapanirii straine din Franta a continuat si a fost incununata de succes, el obtinand victorii importante impotriva lui Ioan fara de tara (1199- 1216) in urma luptelor dintre anii 1202 si 1204; regele englez a fost deposedat de ducatele Normandiei si Bretaniei si de comitatele de Anjou, Maine, Touraine si Poitou. Domeniul regal al lui F. s-a impatrit, iar victoria francezilor asupra armatelor anglo-aquitane, la La Roche-aux-Moines, si a celor flamande si germane, la Bouvines, in anul 1214, a dus la consolidarea stapanirii asupra teritoriilor redobandite de la englezi.
Domnia lui F. a reprezentat si o etapa de dezvoltare a comertului si a asezarilor urbane. A ordonat si construirea unui nou zid de aparare in jurul Parisului, unde a fost instalata capitala Frantei. Regele a adoptat si alte masuri importante pe plan administrativ, juridic si militar, astfel ca perioada domniei sale a reprezentat o etapa deosebit de importanta in procesul de unificare si de centralizare a statului francez. Relatiile cu Papa de la Roma au fost bune. La cererea papei Inocentiu al III-lea, regele Frantei a organizat cruciada impotriva albigensilor, acordand conducerea acesteia lui Simon de Montfort (victorios la Muret in anul 1213).
La moartea lui F. statul francez era mult mai puternic decat fusese in urma cu 43 de ani, cand incepuse domnia acestui glorios rege.
S-a nascut la Valladolid. Dupa ce tatal sau, imparatul Carol Quintul, a renuntat la tron, F. a devenit rege al Spaniei, domnind intre anii 1556 si 1598. A stapanit un teritoriu intins, in afara posesiunilor spaniole gasindu-se sub autoritatea sa, din 1580, si Portugalia cu imperiul ei colonial. Cu toate acestea, nu a purtat titlul de imparat.
Pe plan intern, el a detinut puterea absoluta, a actionat intotdeauna pentru intarirea autoritatii regale si s-a sprijinit pe Biserica Catolica, dar si pe un aparat birocratic numeros. Rolul Cortesurilor a fost restrans (ele au ajuns sa fie convocate doar pentru acordarea de subsidii), iar privilegiile oraselor au fost reduse. Economia spaniola insa a avut de suferit de pe urma politicii promovate de
F. Finantele statului au secatuit, deoarece a cheltuit foarte multi bani pentru a mentine suprematia Spaniei in Europa. Catolic fanatic, regele a dorit sa impuna catolicismul cu forta in tarile de Jos stapanite de Spania, persecutandu-i pe calvinisti. Tot fanatismul religios l-a determinat sa-i alunge pe moriscii (mauri convertiti la catolicism) spanioli in alte zone, economia avand de suferit de pe urma acestei masuri. Pe langa persecutiile la adresa calvinistilor, in tarile de Jos a mai comis si alte greseli, incalcandu-le autonomia si impunandu-le noi taxe. Aceste masuri au determinat, in anul 1566, declansarea rascoalei antispaniole a tarilor de Jos. Provinciile din nord au reusit sa se elibereze de sub dominatia spaniola, luand astfel nastere, in 1581, statul olandez independent.
La sfarsitul domniei, in 1598, Spania a intrat intr-o perioada de declin, deoarece economia era in regres si finantele erau secatuite, in ciuda exploatarii unei mari cantitati de aur si de argint din colonii. Spania nu mai detinea nici suprematia politica, maritima si militara, acum ridicandu-se noi puteri (Anglia, Olanda si Franta), iar Invincibila Armada, flota spaniola, a fost infranta de englezi in 1588 si distrusa de o furtuna.
A murit la Madrid, oras pe care l-a ales drept capitala inca din anul 1561.