Uite 10 informatii interesante:
La intrarea in fiecare casa japoneza, podeaua este ridicata cu aproximativ 15 centimetri, ceea ce indica faptul ca cei care intra trebuie sa se descalte si sa-si puna papuci. La intrarea in camerele cu podea din "tatami" (o podea traditionala facuta din paie de orez, cu margini din brocart), pragul este inaltat cu 2-5 centimetri, ceea ce inseamna ca si papucii trebuie lasati la usa.Filmele de animatie japoneze reprezinta 60% din productia mondiala in domeniu. Si pentru caJaponia are atata succes cu desenele animate, in tara exista aproape 130 de scoli pentru actorii care isi pun vocea pe aceste filme. Japonia are procentul cel mai mare de locuitori in varsta din lume, respectiv 21%. Arhipelagul japonez are in componenta 6.800 de insule. Peste 70% din populatia Japoniei locuieste la munte. Tara are, totodata, si 200 de vulcani.Primii locuitori ai Japoniei au trait in Paleolitic, in urma cu 30.000 de ani I.H.Speranta de viata a japonezilor este cu 4 ani mai mare decat a americanilor, respectiv peste 82 de ani. Japonia este a doua tara din lume cu cea mai mica rata a omuciderilor. Cu toate acestea, tot inJaponia exista o padure recunoscuta in toata lumea pentru faptul ca este preferata de sinucigasi, perimetrul fiind impanzit de schelete umane. Japonia a dat 18 laureati ai Premiului Nobel, in chimie, medicina literatura si fizica.Carnea de cal cruda, denumita "basashi", este o delicatesa in Japonia.Rata de scolarizare in Japonia este de 100%, in consecinta rata somajului este mai mica de 4%.
Japonia (în japoneză 日本, se citește Nippon sau Nihon, sens literal: „originea soarelui") este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Țara de la originea soarelui." Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).
Articol principal: Geografia Japoniei.
Pentru alte sensuri, vedeți Japonia (dezambiguizare).
{{{5}}}
Muntele Fuji și lacul Kawaguchiko
{{{5}}}
Muntele Fuji
v • d • m
Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu(227414 km2), Hokkaido(78411 km2), Kyushu(42600 km2) și Shikoku(17800 km2), plus numeroase insule mici.
Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.
În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar(peste 80%), de vârstă relativ recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare. 25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.
Japonia este situată la limita nord-estică a zonei climatice aflate sub influența musonului asiatic, care aduce o cantitate mare de preicipitații pe teritoriul țării. Vremea are o dublă influență: una a sistemului climatic siberian și a doua. a tipului climatic din zona sudică a Pacificului. Clima este influențată de prezența Curentului Japoniei(Kuroshio), un curent cald iar nordul este dominat de Curentul Kuril(Oyashio), un curent rece, care acționează în estul insulei Hokkaido și la nord de Honshu. Zona intersecției celor doi curenți este una propice pescuitului. Curentul Tsushima, un braț al Curentului Japoniei, transportă apă caldă către nord, până în Marea Japoniei. Umiditatea este destul de ridicată tot timpul anului, cu precipitații ce variază, în medie, de la 1000 la peste 2500 mm. Temperatura medie variază de la 17°C, în porțiunile sudice, la 9°C, în extremitatea nordică. Hokkaido se confruntă cu ierni vitrege și îndelungate, în timp ce restul țării se bucură de vreme mai blândă în regiunile sudice, care au un climat subtropical. Zona Ryukyu este încălzită de prezența Curentului Japoniei și are un climat tropical. Shikoku și Kyushu au un climat subtropical. Sezonul taifunurilor începe din mai până în octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri, caracterizate de vânturi puternice și ploi abundente lovesc insulele.
Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei montane(brad, molid și larice), la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari.
În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord. Există 32 de specii de carnivore, printre care: ursul brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se găsesc crabi și crevete. Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către Curentul Japoniei și Curentul Kuril. Speciile de insecte sunt variate și ăn număr mare. Aici trăiesc peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile.
Calamități naturale: taifunuri, vulcani, tsunami, cutremure.
La 11 martie 2011 în Pacific, nu departe de orașul Sendai de pe coasta de est a Japoniei, a avut loc un cutremur de magnitudinea 8, 9, cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia. Seismul a fost urmat de un tsunami distrugător. V. Cutremurul din Sendai (2011).
Istorie
Articol principal: Cronologia istoriei Japoniei.
Articol principal: Cronologia împăraților Japoniei.
Articol principal: Cronologia shogunilor.
Articol principal: Cronologia regenților.
Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia[6]), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de viață. Specialiștii japonezi susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice -, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.
Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus[7]Ca urmare, Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-numitul Genrōin. În 1902 Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt care îi va fi de folos în iminentul Război Ruso-Japonez.
Împăratul Meiji (1868–1912)
Câștigând războaiele cu China (1894-1895, obține insulele Formosa și Penghu) și cu Rusia țaristă (1904-1905, obține partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încet cu încet o mare putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.
În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei. Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanșează războiul pentru cucerirea Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor nucleare la Hiroshima și Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiționată la 2 septembrie 1945.
Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută, cu o intensă viață culturală.