Imi doresc foarte mult sa merg la un concert de maine.Dar parintii nu-mi dau voie Ei cred ca a merge la concerte nu-i ceva "crestinesc" si nu-i pentru mine.Dar nu inteleg ce poate fi asa rau sa mergi la concert la Andra? Ca vreau sa vad si eu o vedeta in realitate si sunt mare fana. Tata tot vine cu scuza: "Da no vezi la televizor? " De parca ar fi tot una Pe alti colegi ii lasa sa mearga si nu e chiar asa tarziu e de la ora 19:00.Inteleg atunci cand au fost LaLa Band in oras ca nu m-au lasat pentru ca noa era scump si era in timpu scolii dar acum? E vacanta si e gratis! Si chiar vreau sa merg.Adica eu nu sunt ca alti copii de 13 ani, care vor neaparat iubit/a, care pierd vremea aiurea pe la 12 noaptea. Eu sunt cuminte si am note bune, numa gandesc la iubiti pentru ca sunt consitenta ca e putin prea devreme, cred in Dumnezeu si ma duc aproape in fiecare duminica la biserica dar as vrea ca macar odata pe an sa merg si eu la un concert Ca doar e Andra nu-i muzica de satanisti Si pe alti colegi ii lasa sa mearga unde vor si cand vor. Eu nu am mari pretentii dar din cand in cand vreau sa mai ies si eu la cate-un concert iar eu nu cred ca e pacat doar sa mergi si sa asculti muzica. . Si vreau si eu sugestii cum as putea sa-i conving maine pe parintii mei sa ma duc la concertul Andrei. Va rog mult! Dau fundita

"Ca doar e Andra nu-i muzica de satanisti"
http://www.youtube.com/watch?v=6cKknBmfmK8
Pauza la 1:17.

În primul rând, ar trebui să le spui părinților tăi, așa:

Generația voastră, nu e generația mea (dacă părinții tăi sunt deschiși la cap, vor înțelege din prima, chiar dacă vor rămâne blocați - dacă nu sunt deschiși la cap, probabil ai să ți-o iei, așa că, gândește-te bine, dacă să le zici sau nu, în funcție de cum crezi că sunt babacii tăi).

În continuare: deși sunt reticentă la treaba cu doamne-doamne, am să îți spun că nu cred că te sare Dumnezeu de la poarta Raiului, dacă mergi și tu la un concert ca omul (deși Andra - pe asta n-aș asculta-o nici dacă m-ai picura cu ceară), mai ales că-i la oră rezonabilă. Apoi, încearcă să vezi cine ar mai vrea să meargă cu tine la concertul ăla pentru care mai ai un pic și plângi. Ia-i de o aripă pe toți, adunați-vă la scara blocului, urcă la tine în casă și spune-le că nu vrei să fii dezamăgită de către ei și că ai toată gașca la bloc, care îi roagă (mai ales în numele tău), să te lase să mergi cu ei la concert și că ei promit să aibă grijă de tine (vezi, dacă se poate, să ai și o persoană sau două care să fie mai mari ca tine, că degeaba sunteți douăzeci de inși care au 13 ani - tâmpenii s-au întâmplat și se tot întâmplă, deci părinții tăi nu sunt complet aiurea).

Apoi, dacă te lasă, îmbracă-te NORMAL, nu cu burta goală (chiar dacă-i cald afară) și nici în pantaloni scurți (chiar dacă-i cald afară). Îmbracă-te civilizat și stai cuminte și ascultă ce latră Andra pe acolo, fără să faci ochi dulci (că ți se poate întâmpla să ți se pună pata pe câte vreun puști - na, ești la vârsta aia, când ești curioasă și când crezi că toți cei care te privesc frumos sunt pâinea ăluia de cred în el părinții tăi) nimănui.

Apoi, vorbește CALM (fără să plângi și să bați din picioare - că ți-o iei eventual și mai ești și trimisă în cameră la tine, dacă nu se gândesc să te pună pe coji de nucă în genunchi (cum au pățit alții) sau să le rezolvi 50 de probleme la matematică până crapă dimineața) și RAR (nu te grăbi să le dai lor motivele pentru care tu știi că ar trebui să mergi - pentru că n-o să le placă - pentru că PĂRINȚILOR le place să se simtă bengoși și autoritari, sub diferite pretexte, că ei sunt niște genii și știu mai multe, că ei plătesc totul în casă, că tu ai figuri și mofturi și nu meriți ceea ce ai, dar ei îți dau că te iubesc (un om care iubește n-ar pune problema așa, dar ai să crești mare și ai să înțelegi) și tu ar trebui să taci din gură și să nu mai comentezi și ar trebui să îi asculți că ei MEREU vor ști mai bine (asta e altă tâmpenie) și să ai răbdare și cu gândurile tale și cu gândurile lor. Nu te grăbi să le vorbești. Vorbește BLÂND (cam ca atunci când mângâi un cățel - nu țipi la el, nu? și nu-l pocnești ca să stea cuminte, nu? foarte bine) cu ei și spune-le așa:

Eu am luat note bune. Eu nu scuip și nu înjur. Eu nu stau să joc barbut pe bani la scara blocului. Eu nu sunt manelistă. Eu iubesc muzica. Eu vă ajut la treabă. Eu iau note bune (o zici până le intră în cap, pentru că părinții cred că e ceva normal să iei note bune - și nu e, pentru că pentru asta tu înveți și nu iei notele alea din burtă). Eu sunt cuminte. Eu nu sunt certăreață. Eu nu v-am cerut niciodată imposibilul. Eu nu v-am cerut cadouri ieșite din comun. Eu nu v-am făcut de râs. Eu nu v-am dezamăgit. Eu sunt un copil bun. Și dacă sunt un copil bun, cred că am voie să mai văd și altceva pe lumea asta, nu doar școală-casă-biserică-spital-școală-casă-biserică-spital. Voi n-ați fost tineri? N-ați avut și voi dorințe mai scumpe sau mai ieftine? Și gândiți-vă puțin: E GRATIS. Deci vouă nu vă cer nimic în afara unei ore (nu urca timpul de stat afară, la două-trei ore, că deși ar fi posibil să te lase, s-ar putea răzgândi instant și să te pedepsească sau să te facă nesimțită) pe care să mă lăsați să o petrec cu prietenii mei.

Pe urmă, îi rogi frumos (și încerci să taci cât mai mult - părinților nu le place comentatul și îi deranjează vorbitul inutil) și le mulțumești.

Și pleci din fața lor, ca să n-aibă timp să se răzgândească. Dacă mai aștepți să ți se zică "da, bine, poți să mergi dar nu stai mult" încă o dată, vezi că ai să primești un nu + pedepse. Deci fugi din fața lor și du-te să te îmbraci lejer și frumos și apoi dă "sărut mâna" la mama și "pa" tată și du-te cu prietenii tăi.

Dacă nici așa nu funcționează, atunci, părinții tăi au o problemă și trebuie să înțelegi că asta este și că mai sunt și oameni din ăștia pe lume. Când vei fi mare, vei înțelege. Te asigur. Vezi că oamenii nu sunt dați doar să te iubească. Sunt dați și să te dezamăgească. Așa că, așteaptă-te cam la orice. Și îndură cu stoicism. Va trece. În timp. Concerte au mai fost. Concerte vor mai fi. Nu e sfârșitul lumii. Între timp, apucă-te și dă și tu o mână de ajutor în casă (poate te vor lăsa la un alt concert, când vor vedea că îi ajuți), spală vasele mai des, ajută la spălat rufe (dacă mama ta spală la mână), ajută la făcut mâncare (te apuci de curățat legumele - nu de gătit), stai în banca ta și fă-ți temele bine și cum trebuie, fii mai tăcută și lasă-i în pace. Te vor întreba dacă ești bine, te vor întreba de ce ești tăcută, te vor întreba de ce nu mai vorbești atât de des cu ei și așa mai departe. Le vei spune "Nu m-ați lăsat la concert, nu? Vreau să vă spun că și mâine e unul și că aș vrea să merg și că e la fel de gratis și că promit că sunt cuminte și că vă rog să mă lăsați". Vezi ce ți se răspunde. S-ar putea să râdă. Dar râsul ăla (sunt multe tipuri de râs) să știi că este semn bun. S-ar putea să fii și luată în brațe (dar nu uita, în tot timpul ăsta, ajută-i la diferite treburi prin casă, fără să te superi sau să plângi sau să faci mofturi de nu știu care) și îți vor spune că poți să mergi (vor mai comenta, că așa "dă bine", dar să știi că ei îți vor binele).

Fruntea sus, copilaș și nu le lua pe toate în tragic. Unii înțeleg, unii nu. E valabil peste tot și în orice familie. Dacă tu te aștepți toate să fie roz, ai să afli că nu sunt toate roz și nu o să îți placă. Așa că, tu spune ce ai de spus FRUMOS și așteaptă să vezi care sunt rezultatele. Indiferent de ele, spune-le că "ok, mulțumesc, acum aș vrea să mă duc în cameră la mine, că am ceva de făcut". Și dacă întreabă ce ai de făcut, zi-le din coada ochiului "TEME".

Vezi și tu ce iese. Curaj și mult succes.

Post Scriptum: E important să îți respecți părinții, dar este la fel de important să comunici cu ei despre dorințele tale și despre cum te simți și despre școală și despre tot ce mișcă pe pământ. Apreciază ceea ce ai și într-o zi ai să vezi că lucrurile se schimbă.

Pai spune-le ca merg si alti prieteni sau prieteni, de obicei daca vin cativa prieteni pe care ii cunosc si ii roaga sa te lase cu siguranta vor fi de acord.

Wow ce mult ai scris

Ar trebui sa te lase

Hey! Daca ai 13 ani se pare ca suntem de o seama! Eu te-as sfatui sa le spui parintilor tai tot ce ai explicat mai sus.Ai detaliat mult! Sunt sigura ca te vor lasa daca le vei spune tot ce ai scris sus! Mult noroc!