Imi poate da cineva rezumatul de la Vestitorii, de Mihail Sadoveanu?

În Vestitorii (titlul naraţiunii are deci semnificaţii aparte), doar doi băieţi au pornit să colinde: Ionică, mezinul, şi fratele mai mare, Vasile. Au plecat peste câmpuri cu steaua să ajungă în sat, în Viişoara.
Însă vine noaptea, drumul e lung, pare că nu se mai sfârşeşte, copiii se tem că s-au rătăcit pe întinderea de zăpadă. Înaintează totuşi, înfricoşaţi, prin frigul aspru, clopoţelul stelei îi însoţeşte firav, câteodată se aud zgomotele făcute de păsări şi atât, viaţa omenească nu freamătă împrejur.
Într-un târziu se zăresc luminile satului. Intră într-o ogradă, sunt primiţi în casa unei familii tinere. Aici sunt rugaţi să cânte, clopoţelul stelei sună sub candelă şi cântecul simplu vine să le umple sufletele „de mângâiere şi lumină".
Se observă în text contrastul puternic între cele două spaţii care se conturează: afară, natura, sălbăticia, asprimea anotimpului şi înăuntru, casa gospodarului tânăr unde este cald, e lumină, unde icoanele şi candela îngână cântecul, unde după horn se ascunde un copilaş bălan. Afară domneşte tăcerea, nemişcarea, lunca neagră parcă împietreşte, nu se vede nimic, numai stelele veghează mute peste oglinda mare a râului.
Din satul Viişoara luminile din case răzbat prin noapte. Aici palpită viaţă, cuvintele, care înainte, în noapte răsunau straniu, îşi recapătă aici înţelesurile. Cei doi copii răspund la întrebările gospodarului, întrebări aproape ritualice pentru ca apoi să poată în sfârşit răsuna cântecul „acela cu Domnul nostru Iisus" despre „Vetleem".
Privirile se înalţă spre icoane, spre chipul Maicii Domnului cu pruncul la sân, în timp ce cântecul îi aduce laolaltă, îi apropie pe străinii veniţi din noapte şi necunoscuţii care le-au deschis uşa casei. Copiii nu pătrund cu totul înţelesul tainei pe care o poartă. Au fost învăţaţi de părinţi şi bunici să spună rugăciuni, să se încreadă în Dumnezeu, însă abia în această noapte, în care poartă steaua peste câmpul pustiu, simt ceva mai mult, dincolo de cuvintele rostite în grabă ale rugăciunilor.
Drumul celor doi copii ascunde semnificaţii bogate. Ei refac simbolic drumul originar al celor trei magi călăuziţi de stea spre locul tainic unde se născuse pruncul Iisus. Colindele „povestesc" mereu, an de an, acest prim eveniment. De fapt, prin cântec, naşterea pruncului se întâmplă din nou; se repetă.