Cât de plictisitoooor.
Acelaşi tipic de poveste ca în desenele de pe Disney : muzică şi iubire.
Sincer, mie nu mi-a plăcut.
Iti apreciez parerea.
Ideea nu este despre muzica si iubire tipic Disney asa cum ai spus mai sus. Este despre o fata care imbraca mai multe personalitati si incepe sa se joace cu mintea tuturor. Totusi imi trebuia un inceput. Cum consideri tu ca ar fi trebuit sa inceapa ca sa-ti capteze atentia?
Am început acum o carte, " Accidentul " de Mihail Sebastian, începutul părea promiţor,dar deja m-am plictisit de ea.
Aşa,ideea începutului fiind un accident.
Ştii,când vezi un accident de departe,ţi se pare rapid,dar când eşti implicat totul încetineşte. Fix aşa a descris cartea.
În Invitaţie la vals, autorul începe cu sfârşitul.
Ce vreau să spun e că mie îmi plac începuturile misterioase,din care nu înţelegi nimic şi vrei să citeşti cât mai mult ca să aflii ce se întâmplă.
Apoi,ca să-mi menţină atenţia şi pe parcurs ar trebui să aibă ceva aventură,evenimente cu mult suspans.
Dacă ai să citeşi Elevul Dima dintr-a şaptea sau Omul invizibil ai să observi cum fug oamenii ăştia dintr-un cadru-ntr-altul sau în Nuntă în cer,cât mister există acolo şi de senzaţia aia de calm,de confuzie.
Chiar şi Ion mi-a plăcut. Mi-a plăcut,în ciuda familiei Herdelea care,sincer, n-avea ce să caute acolo.
Uite, Ion începe cu o petrecere, apoi cu prezentarea personajelor.
Asta e doar părerea mea, cel puţin mie aşa îmi plac cărţile.