Vreu sa ma ajutati! De 3 ani incoace am intrat intr-o stare foarte ciudata. Pur si simplu stau in camera mea pe intuneric, daca e zii trag jalluzelele si ascult muzica in casti, pur si simplu intru in "lumea mea" si imi imaginez "viata perfecta". La scoala fac acelasi lucru, visez cu ochii deschisi o lume cum imi place mie. Tot ce mi se zice pun la suflet, si nu a existat zi in care sa nu vin acasa de la scoala sa nu incep sa plang.Stiu ca ma afecteaza foarte mult unele lucruri spuse de colegii mei dar nu arat.Ma prefac ca nu am auzit ca nu m-i-a pasat ca ce au zis ei nu ma afecteaza cu nimic cand m-a afecteaza foarte tare. Aabea ma pot aptine sa nu plang in clasa char daca sunt toata un zambet si ma prefac ca e ok.Au fost foarte multe momente in care mi-am dorit sa adorm si sa nu mai ma trezesc.Nici parintii nu ma inteleg. Dar macar ma lasa in pace si atunci cand ma deranjanjeaza incep sa tip si nu ma mai pot controla, apoi imi pare rau pentru ce am facut si regret nespus de mult, si chestia dureaza cam jumate de ora ca apoi iar cad pe ganduri si ma refugiez in "lumea mea" iar cand revin la realitate imi amintesc unele chestii pe care mi l-au facut anumite persoane si imi pare rau ca nu am reactionat alfel in acele situatii si imi doresc sa inep viata de la inceput ca sa nu mai fac acele greseli. Dar nici asta nu dureaza prea mult ca iar aterizez in lumea mea, cand unele persoane imi vorbesc ii aprob dar nici macar nu ii ascult sunt ocupata sa imi creez lumea. Orice lucru banal il duc la o hiperdramatic dar nu cred ca exsista cuvantul asta dar v-ati prins voi, si incepe sa apara senzatia de emo.Sii imi amintesc cate greseli am putut face.Cate odata stau si ma consider o victima chiar daca motivele sunt banale. Cum sa ies din aceasta stare? Sunt constienta ca daca nu ies mai repede din starea asta imi voi rata viata. Ce pot face? Nu pot cere ajutorul parintilor pentru ca nu ma vor intelge, si daca le zic prietenelor mele m-a vor crede o ciudata de fapt ele stiu ca sunt ciudata, si inca nu ma cunosc cu adevarat.Si daca le spunt asta singur nu vor da la o parte.Nu am ce sa mai fac de cat sa va cer ajutorul voua..

Viata reala e mult prea frumoasa ca sa te inchizi in lumea ta. Iar frumusetea vietii e data tocmai de micile rautati care ti se intampla, de problemele care apar si pe care reusesti sa le rezolvi. Daca totul ar fi perfect, viata ar fi plictisitoare. De asta ne nastem...sa dam tot ce avem mai bun in noi, sa depasim toate obstacolele si sa ne croim un viitor stralucit.
Iesi in parc, aseaza-te pe o banca si priveste lumea din jurul tau: copacii, cainii, oamenii. Observa partea frumoasa a vietii si traieste-o asa cum iti doresti. Gandeste pozitiv si vei avea surpriza sa observi ca va incepe sa iti mearga bine din toate punctele de vedere. Asa cum zice si Paulo Coelho in "Alchimistul" - "Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira pentru indeplinirea visului tau."

Greselile trecutului sunt acolo pentru a invata din ele, dar nu trebuie sa le analizam la nesfarsit. Lasa trecutul in spate si priveste spre viitor.
Iti recomand cu caldura doua carti de de Paul McKenna: "O viata noua in 7 zile" si "Castiga acum incredere in tine". Le gasesti pe site-ul editurii Litera la 20 bucata, dar e posibil sa mai fie si pe la chioscurile de ziare.

Eu cred ca cel mai bine ar fi sa discuti cu pisihologul scolii...te va ajuta intr-o oarecare masura sa te echilibrezi.In primul rand, este vorba de lipsa de incredere in propria persoana si probabil critici prea mult persoanele din jurul tau (chiar daca nu spui asta)ai o parere proasta despre oameni, despre viara in general.De una singura sigur nu vei reusi asa ca cerele ajutorul parintilor tai in primul rand(n-au cum sa nu te intelega daca stia si le explici cum stau treburile) apoi vorbeste cu un specialist.Iti poti impune anumite lucruri gen: "Azi voi saluta cel putin un coleg'', sau in cazul in care sunteti itrebati daca vreti sa cititi un eseu pe care l-ati avut de pregatit in fata clasei ar fi bine sa te oferi.Incepi cu lucruri marunte si asa vei reusi sa iesi din anonimat.
Doar petru ca ai "lumea ta" nu inseamna ca esti o ciudata, ci doar o persoana care are un ideal in viata, asta reflecta structura universului interior.Si ce daca asculti muzica pe intuneric...eu fac asta de cand ma stiu.S-ar putea sa fi usor timida , dar cred ca esti mai degraba introvertita (obsedat de propriile trăiri interioare)insa iti poti controla emotiile daca reuseti sa vorbesti cu cineva despre asta.

Si eu trec cam prin aceiasi situatie, si imi place,, rutina" pe care mi-am impus-o singur. Cred si sper ca timpul le va rezolva pe toate...adica sa am o viata normala

Bună. Știu cum te simți, și mie mi se întamplă. Dar trebuie să ai voință pentru a merge mai departe. Dacă ai spus că nici `prietenele` tale nu te înțeleg, atunci spune-le -La revedere- și caută-ți un grup care să fie la fel ca tine. Nu ești singura de pe această planetă care se simte așa. Îți urez mult succes!

Esti sigura ca parintii nu te vor intelege? Iti propun sa mergi la un psiholog, te va ajuta foarte mult, este placut si te simti bine cand vorbesti cu cineva, cand ii spui problemele cu care te confrunti. Intr-o seara, cheama-ti ambii parinti in camera ta si cere-le scuze ca incepi sa tipi la ei, ca asta se intampla fara sa iti dai seama, esti sensibila si iti pierzi controlul. Spune-le ca te afecteaza orice lucru spus de oamenii din jurul tau si ca mereu incepi sa plangi. Ca chiar VREI sa mergi la un psiholog, daca ei vor sa te ajute sa faca asta pentru tine. Chiar imi pare rau pentru tine Bafta!

Observ ca esti in cautare de atentie asta fiindca nu prea te integrezi. te consideri neinteleasa desi nu vrei sa fii inteleasa, nu dai nimanui sansa sa o faca. spui ca iti creezi o lume a ta, fapt care nu suna bine deloc, de aici rezulta ca realitatea nu te satisface destul. ai probleme emotionale, vorbeste cu un psiholog.

Mergi ls psiholog

OK toti avem perioade cand dorim sa ne izolam si e normal sa iti doresti uneori sa fii doar tu cu tine, insa daca situatia asta dureaza de cativa ani deja e o problema.
Lumea e rea, oamenii la fel, dar oamenii sunt fiinte sociabile si chiar daca nu crezi de multe ori prietenii, parintii colegi etc pot fi de un real folos si iti pot face viata mai frumoasa.
In cazul tau poate ar trebui sa faci o vizita psihologului (nu psihiatrului ca nu ai nevoie, sunt doua lucrurile diferite), poate este chiar la tine la scoala. Incearca sa iti faci macar un prieten adevarat in care sa ai incredere si sa stii ca te apreciaza cu bune si rele, e greu dar se poate in timp. De asemenea incearca sa iti gasesti un hobby, sa ai un motiv pentru care sa te trezesti dimineata, sa te gandesti abia astept sa joc baschet, sa pictez, sa scriu pe blog, sa merg la inot sau orice iti place tie, eu doar am dat cateva exemple. Ar fi dragut si sa ai un animal, daca parintii iti dau voie, e un sentiment placut sa stii ca sufletul acela depinde de tine si te iubeste neconditionat orice ar fi.
In final ar trebui sa te analizezi, sa te gandesti bine ce s-a intamplat inainte sa fi inceput starile astea, precis ai suferit sau cv de genu`, sa analizezi si sa vezi cum poti trece peste evenimentul respectiv. Trecutul e trecut incearca sa apreciezi si sa traiesti prezentul, viata e aici acum si e doar una.
Bafta!

Ori iti cauti prieteni cu care sa socializezi,sa te asculte,sa te inteleaga si care sa fie alaturi de tine cand ti-e greu, ori daca nu, mergi la un psiholog si spune-i tot ce ai pe suflet. Va sti mai bine sa-ti explice ceea ce ai si ceea ce trebuie sa faci in rezolvarea acestei probleme (ca nu stiu cum sa o numesc altfel).

Buna.In primul rand, linisteste-te.Cu totii mai avem astfel de stari, mai ales acum la adolescenta.Si eu ma mai simt ciudat.Nu esti singura. Poate esti o fire mai sensibila care se manifesta asa pe perioada adolescentei, dar poti sa fii sigura ca va trece.Ai putea totusi incerca sa nu mai pui la suflet unele chestii banale,chiar daca esti sensibila,stiu ca e greu,dar trebuie sa nu le mai pui la suflet fiindca iti fac tie rau. Dupa aceea,ar trebui sa te exteriorizezi,sa nu mai fii inchisa in tine. Daca esti suparata,arata si vorbeste cu cineva,daca esti nervoasa, tipa, descarca-te si spune-ti punctul de vedere si ce te-a nemultumit.Nu trebuie sa zambesti, dar sufletul sa planga in tine.Asta duce la extenuare. Spune ce simti si iti va fi mult mai bine.In privinta parintilor, vorbeste cu ei, explica-le prin ce treci si roaga-i sa te inteleaga si sa iti dea sfaturi.Numai ei te pot ajuta sa treci peste probleme fara iti doreasca raul sau fara sa te indrume gresit.La urma urmei si ei au trecut prin asa ceva la varsta asta.In al doilea rand, alege-ti mai cu grija prietenii.Nu te destainui tuturor si nu-i lasa pe toti sa iti castige usor prietenia.Ar fi bine sa iti gasesti una, doua prietene foarte bune cu care sa poti discuta cat de cat prin ce treci.Fii deschisa si vesela, poarta haine in culori deschise, fii optimista si ai incredere in tine.Iesi mai mult afara si fii comunicativa si sociabila.Vei vedea ca toate se vor schimba in bine.Nu mai sta doar in casa si nu mai pica in "transa" . Trezeste-te si traieste-ti viata.Inconjoara-te de oameni veseli si energie pozitiva si vei vedea ca viata capata sens, si va fi mult mai frumoasa.
Sper ca te-am ajutat.Mult succes :*

Nu vr sa ma fac de ras dar si eu am niste probleme de mers la psiholog dar nu vr.nu-i nimic daca ai facut greseli. timpul trece si toti uita.cu prietenele,pai nu le spune ce ai facut si nu mai te gandi la lumea ta! uita de asta si incearca sa vii la normal. daca nu du-te la un psiholog, dar daca te vei duce spune-le parintilor pa pentru ca te vor duce la o scoala speciala de parintii vor veni foarte rar. daca nu vr varianta asta, alege-o pea mea.
funda?

Este oribil! stiu si eu cum eam trecut prin asta, doar k eu de la nervi am ajuns si sa ma tai:-s cel mai bine este sa cauti persoane care sunt in aceeasi situatie ca tine(aproximativ, pentru ca la fiecare este ceva diferit)si sa discutati.Cu timpul o sa vezi ca o sa te simti mai bine pentru ca cineva te intelege si nu te judeca pentru felul in care vezi tu lucrurile! daca incerci sa vorbesti cu o persoana "normala" nu stiu cat de mult o sa te ajute pentru ca nu te poate intelege pe deplin deoarece nu a trecut prin asemenea lucruri ca tine. daca o sa ramai inchisa in tine si nu o sa vorbesti cu nimeni,o sa fie si mai rau! asa am inceput eu sa ma tai si sa fumez, dar asta e alta poveste! ideea e ca trebuie sa gasesti o persoana care sti ca te poate intelege si te poate ajuta. daca nu incerci sa cauti acea persoana, nu "evoluezi" din stadiul asta!

Inteleg foarte bine. te simti in alta lume diferita de cea pe care locuiesti. si eu incep sa plang de multe ori fara nici un motiv iar pe la mijlocul plansetului imi dau seama de ce am inceput sa plang. as dori sa te ajut dar nici eu nu pot scapa si nici pe mine nu ma inteleg parintii. dar la mine s-a inrautatit situatia. la inceputu anului m-am transferat la un liceu. eram asa vesela, cand intr-o seara am vazut doi fluturi pe pereti si apoi au disparu. dupaceea au revenit dar intr-un chip care ma privea cu rautate. colegii ma resping de cand sunt asa. acum tot vad chesti hidoase pe pereti si pe tavan, iar inimioarele de pe ghiozdan au devenit noaptea niiste chipuri misterioase care ma privesc urat. sper sa iti revii cat mai curand

Asta depinde numai de tine. Tu esti cea care trebuie sa ridice jaluzelele si sa mai lase castile alea. Ca sa fiu sincer nici eu nu prea ascult ce vorbesc cei din jurul meu, sunt foarte putine subiecte care ma intereseaza. Apoi la oameni le place sa arate ca sunt destepti... Asta este, nu doare foarte tare sa pretinzi ca-i asculti. Eu cred ca esti de fapt o fata foarte speciala, desteapta. Asa ca mai lasa de la tine din pumtul asta de vedere (da-le ce vor si ia de la ei ce-ti trebuie tie). Trebuie sa lupti cu depresia ca asta iti va face rau intr-adevar. Intra pe net si cauta despre depresie, sa vezi ce ciudata e. Invata sa te lupti cu ea. Cat despre colegi, nu prea conteaza ca sunt buni sau rai, nu-si fac rau decat lor pentru ca tu vei trece peste asta.singura chestie din comportamentul tau de acuzat este ca te lasi calcata in picioare. Nu ar trebui sa accepti asta. Le spui frumos ca ar trebui sa-si vada de viata lor. De obicei astia cu gura mare vor sa-i faca pe altii sa arate mai rau ca sa para ei mai buni. Daca nu termina cu prostiile identifica-le slabiciunile si pune-i fata-n fata cu ele. Asta este, nu e un luucru nemaiponit de frumos dar un lucru este clar, fiecare trebuie sa-si vada de treaba lui. Doar sa o faci cu calm si sigura pe tine. Nu esti absolut deloc ciudata, esti de fapt mult mai desteapta decat ceilalti, trebuie doar sa gasesti un echilibru.

In primul rand:cati ani ai? daca ai mai mult de 13 eu zic sa-ti faci un prieten. iar daca nu sper sa ai o cea mai buna prietena care te place si te intelege ca sa-i zici...nu vreau sa spun sa te duci la phihiatru doar daca este adevarat ce zici! in rest zic sa nu te mai gandesti la asta si sa petreci mai mult timp cu prieteni.