Ziceti-mi si mie niste povesti de groaza, fie ca sunt luate de pe net sau daca chiar vi s-au intamplat.PS.Fara comentarii jignitoare si Fara povestea cu Laria, ca am auzit-o de o mie de ori. Funda celei mai infricosatoare povesti.Si apropo:Ce daca s-a mai pus intrebarea? Eu vreau sa aud povesti noi.

Era odata o fetita de 5 ani.Ea se numea Ana.Intr-o zi dupa ce venise de la joaca, doua vecine
vorbeau in sosote ca matusa ei urma sa moara. Fetita ar fi vrut sa se asigure de asta intre-
bandui pe parintii ei, dar se temea ca spune prostii. Dupa ce a ajuns acasa parintii ei ii spusera
ca maine va veni matusa ei, Maria sa aiba grija de ea cat timp ei sunt plecati. Fetita s-a
linistit. Cele doua vecine au mintit.
Urmatoarea zi fetita se trezi pe la ora 6:00 dimineata.Era singura in casa.Deodata suma
cineva la usa.Era matusa ei.Dar fetita simtea ca nu era ea, desi la infatisare semana.Matu-
sa s-a apropiat de fata sa o pupe.Cand buzele ei reci ca gheata se lipira de obrazul fetei
aceasta simti un fior rece prin dreptul inimii.Ana nu intelegea nimic.De ce matusa era asa
de rece cand afara erau 23 de grade?
-Haide la bucatarie sa-ti fac ceva de mancare ca poate ti-o fi foame, zise matusa Maria.
-Bine matusico, zise fata uitand ce avea in gand.
La bucatarie fata se puse la masa si dadu drumul la TV.Era dat pe stirile locale."astazi la
ora 5:30 trenul cu destinatia spre satul nostru a avut un accident.Au fost gasite toate
cadavrele mortilor din tren cu exceptia unei doamne numita dupa buletinul gasit la locul
accidentului Maria si atat.Nici o alta informatie decat Maria.Mai multe informatii de..."
Matusa fetei a inchis televizorul ca si cand voia sai ascunda ceva fetei.
-Matusico, tu ai venit la mine cu trenul?
-Sigur fato cu ce alt ceva?
Ana era speriata de intrebarea pe care urma sa eu puna matusii ei.Dar si-a luat inima in
dinti, a inchis ochii si a zis:
-Matusico tu esti vie?
Asteptand un raspuns cu ochii inchisi, fetita observa ca nimeni nu-i raspunde.Deschise
ochii si nimic nu mai era nimeni in casa.Deodata un zgomot puternic se auzi de la intrare.
Erau parintii ei care dadura buzna in casa.
-Fata mami sa stii ca matusa ta a...
Fata era speriata la culme, dar nu la fel de speriata ca de gandul ei ca va mai urma ceva.








Doua Umbre

Psst...
Am sa va spun o scurta poveste. Poate de groaza pentru unii, poate banala pentru altii.
Va pot insa garanta nu numai ca este reala, dar ca am trait-o pe pielea mea.

Ce ati spune de o scurta plimbare prin cimitir? Daca v-ar propune cineva cum ati reactiona? Ati fi incantati? Emotionati? Speriati? Ati merge din teribilism sau curiozitate?
Am primit si eu o propunere similara acum trei ani si pot spune sigur ca nu din teribilism am mers ci din pura curiozitate. Intotdeauna am fost fascinata de lumea din spatele lumii.

Asa ca am mers seara, in afara orasului, intr-un cimitir micut si retras. Panorama iti taia respiratia. Numai ca vizita nu s-a limitat numai la admirat orasul. Era o seara calduroasa si stateam in masina cu trei prieteni, cu portierele deschise larg si ascultam Pink Floyd - The Divission Bell. Numai ca dintr-o data a inceput sa fie frig. Imi ieseau aburi pe gura si am inceput sa simt ca mai era ceva acolo.

Prietenii mei mancau chipsuri si intr-un final s-au decis sa plecam acasa. Radeau, glumeau si erau nepasatori. Recunosc ca m-am simtit usurata ca am plecat. Am iesit din cimitir cu masina si am pornit pe drumul plin de gropi si de damburi. Mergeam incet si am trecut pe langa zidul unei case. Tin minte ca farurile au luminat un colt izolat si nu era nimic acolo. Numai ca imediat ce am trecut pe langa casa m-am simtit privita. Simteam ca este ceva in spate. M-am intors si in locul ala pustiu pe langa care trecusem cu numai cateva secunde in urma erau doua siluete. Transparente si de un albastru inchis, aproape negru. Erau siluetele a doi barbati, unul scund si plinut si unul intalt si atletic. Si la aceasta ora sunt sigura ca acolo nu era nimic in momentul in care am trecut cand am pornit spre casa.

Si fara sa imi dau seama am simtit, am auzit inauntrul meu, ce au gandit, ce au simtit umbrele. S-au intrebat ce cautam acolo la acea ora. Iar silueta inalta a spus ca sintem doar in vizita asa ca ne-au facut urari de bine. Am intors capul si cand m-am uitat din nou nu mai era nimic.
Credeti ce doriti, eu asta am trait.





Blestemul conacului Rosenberg


Intr-o zi din decembrie 1980, intr-un cartier din Chicago, trei baieti, Steward, Alex si Nick, impreuna cu cea mai buna prietena a lor, Grace, se hotarasc sa mearga in conacul parasit de langa iazul in apropierea caruia locuiesc.

Se spune ca acesta ar data inca din anul 1701, fiind locuit 15 ani la rand, dupa care nu s-a mai stiut nimic cum ca ar fi inca locuit, deoarece era darapanat si foarte vechi si nimeni nu indraznea sa il renoveze.Toti oamenii de acolo se fereau sa treaca prin fata conacului, deoarece se spunea ca acolo a fost demult, pe acele pamanturi ‘’blestemate’’, un centru pentru copiii orfani, care ar fi luat foc nu se stie din ce motiv. Oamenii ce locuiesc in apropierea conacului spun ca, deseori, in noapte, se aud rasete a mii de copii din interiorul conacului si voci stranii sau rasete diabolice, altii spun ca se vede de la ferestrele vechi ale balcoanelor inguste care stau sa cada, lumini care se aprind si se sting, desi nu exista niciun mijloc de electricitate in conac.Altii mai spun ca in curtea vesnic intunecata si sinistra a conacului ar fi fost ingropate persoane vii de acolo, se mai spune ca ar fi avut loc mii de crime, violuri si sinucideri, dar niciodata pana acum nu si-au gasit autorul si au ramas un mister…oare va putea cineva vreodata sa dezlege misterul ‘’conacului bantuit’’ din Chicago?
Vineri, 21 decembrie, 1980, ora 00:02. Cei patru prieteni verifica in fata casei lui Steward sa nu le lipseasca ceva:lanterne, aparate de fotografiat. Apoi, acestia se indreapta spre dezastru…. copiii nu stiu ce li se putea intampla si spuneau ca tot ce se zicea despre conac erau niste superstitii si ca in curand aveau sa dovedeasca ca nu este nimic in neregula acolo. aveau sa rada de ceilalti prieteni care nu au avut curajul sa mearga cu ei.Ii considerau lasi.In acea ora din noapte nu se vedea absolute nimic in departare, nici macar in apropiere, era o bezna totala, iar, cu fiecare pas, pustii se apropiau din ce in ce mai mult de un cosmar, un infern. Ajunsi in sfarsit acolo, zarisera portile uriase care parca atingeau nori.Prin aer se imprastia o ceata infricosatoare iar afara era o tempertaura sub zero grade.Din momentul in care intrara pe poarta, se auzi un scartait care-i infricosase, deoarece portile erau de asemenea, foarte vechi.O lumina puternica, orbitoare se napusti asupra lor de indata ce au intrat in curte, unde, prin intunericul noptii se vedeau doar niste copaci ciudati, inalti ale caror forme ii speria pe copii.Intrara prin acea lumina puternica, si dintr-o data vazura ca se aflau intr-o bezna de nedescris.Nu se vedea nimic in fata, era parca se cufundau in acea bezna de nepatruns…simteau cum le ingheta sangele in vene…era mai rau decat intr-un cimitir vechi de 100 de ani.
-Haideti, ce, deja v-a cuprins teama? Haideti sa intram, de asta am venit aici, ca sa le dovedim celorlalti ca nu e nimic ciudat in locul asta! spunea Nick, care si el tremura foarte tare.
Un alt scartait se aude in apropiere, si se parea ca vine din curte.Cei patru sunt cuprinsi de spaima, dar se uita atent.
-Leaganul acela..cineva se leagana in el! spuse Alex, cu o voce tremurata si ingrozit de ce vedea
-Dar nu e nimeni in leagan. poate e vantul.Of, ce fricos esti, spunse Steward, care si el tremura de frica
-Hai sa mergem! propune Nick
-O clipa, eu nu merg nicaieri..recunosc ca mi`e frica, prefer sa raman acasa, sa dorm.
Nick il trase de maneca, spunandu-i:-Doar nu vrei sa le spun tuturor cat de frica iti e si ca ai fugit la mami de frica unor fantome idioate..nick incepuse sa rada cu rautate. Alex, neavand de ales, li se alaturase si incepura a pasi pe scarile abrupte, luminate slab de lanterna veche a lui Steward.La fiecare pas in fata simteai ca poti sa cazi in curand, iar scarile scoteau un zgomot infiorator atunci cand paseai pe ele. Tuturor le e frica desi nu vor sa recunoasca.Nick facuse un pas gresit, si o scandura se rupsese.L-a speriat de moarte zgomotul facut de ruptura scandurii!
-Aveti grija pe unde calcati! spuse Grace, care ar fi vrut sa se afle acasa, la caldura, dardaind de frig.
Temperatura se racea cu fiecare pas facut in fata, simteai ca poti ingheta in orice moment..sau oare doar spaima uriasa era de vina?
Usa veche de lemn fu deschisa, iar, in orice coltisor se aflau panze de paianjen..Inauntru era o imagine de nedescris. O camera imensa. Podeaua era pe jumatate rupta, unele ferestre nu aveau geamuri, ale caror cioburi erau imprastiate prin camera, la fiecare pas erau picaturi de sange, care parea proaspat, si asta ii speria pe copii! Tavanul statea sa cada in orice clipa, prin rupturi vazantu-se camera de la etaj..intr-un colt se afla un pian foarte vechi..aici, jos nu era mai nimic de vazut, asa ca copiii nu se speriasera foarte tare, de cat din pricina sangelui de pe podea.
-Atingeti si voi pianul asta! Cat praf!, spuse Steward, care atinsese doar cu varful degetului pianul prafuit.
Copiii urcara la etaj.
-Un fleac! nu-I nimic aici! spuse Nick care incepu sa rada.
Un zgomot puternic se auzi, parca din apropierea lor, dar nu se stia de unde.
-Se pare ca cineva vrea sa te contrazica, spuse Grace inspaimantata.
Erau vreo 30 de scari inguste si abrupte de urcat..cu fiecare pas, praful de pe ele se raspandea in aer.Cand ajunsera sus, dintr-o data ajunsera sa simta o tenisune foarte puternica in aer…ceva iti taia respiratia..era ceva foarte puternic si nu se stia ce. facura un pas si se auzira mai multe voci de oameni care pareau ca se cearta. vocile se auzeau de nicaieri, si din ce in ce mai tare…incercara sa paseasca usor sis a vada de unde venea zgomotul dar nu-si dadeau seama ca era in zadar..erau din ce in ce mai inspaimantati si regretau ca au pasit in acel conac, despre care se convingeau ca zvonurile erau adevarate, iar asta ii speria foarte tare!’’oamenii’’ incetara sa se certe, iar ei hotarara sa se imparta cate doi si sa porneasca pe unde vor..Steward pleca cu Alex, iar Nick, cu Grace..primii intrara intr-o incapere din dreapta, la capatul scarilor..simtira ca cineva ii atingea pe umeri…se facuse din ce in ce mai frig, dar mergeau mai departe…era foarte ciudat..la un pas era foarte cald, simteai ca te sufoci, iar la altul, era un frig de inghetai pe loc.Intr-un colt se aflau niste scari ciudate care se terminau in perete..nu-si aveau rostul acolo…parea sa fie un pasaj, era o crapatura la capatul scarilor.cei doi urcara, spargand peretele cu un ciocan pe care il aveau la indemana. cand intrara acolo era o camera ciudata, care iti dadea impresia ca te aflii intr-un cavou..in stanga, o oglinda bizara in care nici nu se vedea, deoarece era foarte prafuita.Steward o stersese cu tricoul sau si o aseza la loc, rezemata de perete.Cand Alex se uita in ea, vazu…………….o umbra care trecu prin spatele lui. Acesta se facuse alb ca varul..era..de necrezut! cazuse pe podea, parca, fara viata..Steward, ingrijorat il intreba ce a patit, dar acesta nu putu sa raspunda, deoarece era socat de-a binelea..Steward se ridica si se uita si el in oglinda aceea ciudata.Umbra aparu din nou, mai infricosatoare ca inainte..era o silueta de femeie slaba ..doar atat reusi sa vada..imaginea sumbra il soca si pe Steward..incerca sa-si ridice prietenul de jos, care dintr-o data se uita in gol, parca vrajit de acea entitate..pentru o clipa, steward se sperie..prietenul sau nu vorbea, privea atintit spre ceva anume si nu stia spre ce, era socat si ramasese fara cuvinte.intr-o clipa isi reveni
-Ce or face Nick si Grace acum? ..intreba, pastrandu-si privirea pierduta, fara a se uita la Steward.
Era ora 00:36…Nick si Grace erau la etaj, unde vazusera 2 scaune rasturnate, si incercara sa le ridice. Dintr-o data, ceva o impinsese pe Grace care atinsese scaunul, era o forta venita de nicaieri, ceva puternic, ceva nevazut! aceasta cazuse la pamant, ramanand si ea socata..In capatul camerei erau nise scari care duceau la la al treilea etaj..Acolo se auzeau ecouri, sunete infundate, rasete de copii, voci certandu-se, pasi care pareau ca se apropie din ce in ce mai mult, scartaituri de usi, mormaituri, geamate de durere…Latratul unui caine ii infricosase foarte tare. Acestia voiau sa-I gaseasca pe ceilalti si sa plece, deoarece erau infricosati, iar acele entitati ii voiau departe de conacul Rosenberg.dar nu aveau cum sa plece fara Alex si Steward!
Ceilalti doi au mers de asemenea prin multe camere, auzisera multe zgomote si se speriasera de foarte multe ori.Iesisera printr-un corridor foarte ingust, unde patrundea lumina stranie a lunii prin ferestre.o lumina albastruie, care patrundea in aproape toata casa..la ferestre se vedeau crengile ciudate ale copacilor. uitandu-se atent, cei doi vazura pe cineva, mai degraba o umbra care sapa intr-un colt al curtii..se speriasera grozav! deodata, vazura ca ‘’omul’’ negru disparuse ca prin minune.cei doi se simtira urmariti..se uitara in spate si nu vazura nimic..Afara incepu o furtuna puternica. Tuna si fulgera, iar in casa se auzeau plansete de copii si voci care spuneau ceva, dar nu erau intelese. Un tunet foarte puternic ii sperie asa de tare pe copii incat incepusera sa planga.Ploua cu galeata si se auzea de afara. Fulgerele patrundeau in casa si era perfect pentru fantome, care aveau sa ii sperie si mai tare in noaptea aceea.dar oare aveau sa plece vreodata de acolo? ...sau vor ramane si ei blocati in conacul acela bantuit pe veci? ...nu puteau sa plece din doua motive..nu-I mai gaseau pe ceilalti doi, nici macar nu stiau daca sunt in viata..si nu puteau scapa de acolo.
Toate usile pe care le deschisesera se blocasera in mod miraculous. Oare vor putea evada vreodata din acest labirint al groazei? ..deasupra se vedea podul conacului, de unde se auzeau numeroase voci tipand, plangand, razand si multe altele care iti inghetau sangele in vene.
Fara sa stie, ce patru erau despartiti doar de un zid…. Nick si Grace urcasera in pod, pe o scara de lemn. Acolo incepusera sa simta foarte mare tensiune.In spatele lor simteau ca se apropie cineva, ca se departeaza, se auzeau pasi apropiindu-se, departandu-se, voci urandu-le ‘’bun venit’’, copii razand, la fereastra vazura un barbat imbracat in alb care radea diabolic, disparand intr-o clipa, sange pe podea, pe pereti, usi care se inchideau si se deschideau, copii cantand, diferente de secunde de temperatura, acum era frig, acum era cald, un ansamblu de sentimente ciudate si infioratoare..deodata auzira niste pasi urcand pe scari si se speriasera de-a binelea. apoi vazura 2 umbre pe perete..erau Alex si Steward! In sfarsit se regasira! Erau fericiti pentru asta.
-Deci? ..intreba Alex
-Da, toti au avut dreptate…..conacul e bantuit..tot ce stim e ca vrem sa placam de aici dar nu avem cum! spuse Nick
-Usile ni se trantesc in spate si se incuie singure..nu am reusit sa iesim iar afara ploua ingrozitor..nu putem iesi pe fereastra.:-s..afirma Grace infricosata
-Eu prefer sa sar pe fereastra, in ploaie, decat sa mai raman o clipa in locul asta blestemat. 
-Hei, astea-s..papusi? ..se intreba Grace, uitandu-se intr-un colt al podului, unde vazu o papusa stranie, cu doi ochi in forma de X si o gura ranjita care parea ca se uita spre noi si ne urmarea…Nick incerca sa ridice papusa, dar fu si el impins de o forta nevazuta…apoi se vazu cum cineva nevazut scria pe perete un mesajlecati, inainte sa fie prea tarziu! ...copiii se speriara mai tare acum…erau siguri ca acea casa chiar era bantuita si nu aveau halucinatii! Trebuiau sa plece imediat, insa era imposibil,, incercara sa sara pe fereastra, dar ceva ii impingea inapoi..acum erau siguri ca vor ramane prizonieri acolo pentru tot restul vietii sau fantomele aveau sa puna stapanire pe sufletele lor.
Era ora 03:50 si nu au reusit sa scape din ‘’lanturile’’ conacului Rosenberg. orice speranta era pierduta pentru ei…aveau sa moara in chinuri groaznice ca si ceilalti prinsi aici..pe jos erau niste oase aruncate si intr-un colt erau, una peste alta, milioane de cranii si sange…intr-un alt colt, copiii au vazut ceva…Steward se dusese sa se uite mai bine..era o parte intunecata a podului…nu se auzeau decat rasetele obisnuite ale acelor copii morti…conacul era ca un loc de joaca, ca un parc imens pentru toti acei copii veseli, care ‘’traiau’’ printre alte spirite si se simteau bine acolo, in alta parte ar fi fost tristi…fete ranjite erau desenate pe pereti, fete triste….
-Nu-l deschid eu! ..clar! nu ma bag! spunea lasul de Nick, care acum dovedise o lasitate mai mare decat el…
-O s-o fac eu! spuse Alex, curajos…
-Nu! esti sigur de ceea ce vrei sa faci? ...il intreba Grace
-Da! sunt foarte sigur! spuse Alex hotarat
Nick il privea cu ciuda, era curios ce se afla in acel cosciug ciudat, dar nu voia ca Alex sa-l deschida…
Cand l-au deschis, s-au speriat de moarte! acolo se afla un cap de femeie moarta, o batrana, inca nu era putrezita, deci era desptul de proaspat ucisa…oare fantomele au facut asta? oare era o femeie la fel de curioasa ca acei copii sa descopere acest conac? oare asta ar fi fost si sfarsitul lor? femeia avea parul carunt, ochii pe jumatate deschisi; din ochi ii iesea un gandac ingrozitor care se plimba pe fata ei plina de sange, desfigurata; avea 6 urme de cutit pe obrazul stang si buzele pline de sange..creierul era scos si pus langa cap, gatul nu mai era, si siroaie de sange curgeau si se prelingeau pe peretii exteriori ai cosciugului…O lumina puternica se ridica deasupra lor si le invalui trupurile, copiii ramanand fara vlaga. Un batran isi facu aparitia..Acela avea o coasa imensa in spate si si-o ridica spre ei.cei patru copii, socati, isi pierdura cunostinta in acel moment……inca patru victime ale conacului Rosenberg…. lumea din oras si familiile lor nu mai stiau nimic de ei, din momentul in care au plecat, in acea noapte de iarna……..Toti se intrebara unde au disparut intr-un mod asa de misterios si straniu, dar nimeni n-a putut afla niciodata ce s-a intamplat cu ei….a trecut mult de atunci si acum se vede, deasupra acoperisului darapanat, un liliac zburand in departari.