Ziceti-mi si mie portretul bunicii VOASTRE(! nu e tema!)
P. S. Ma gandeam sa-i scriu ceva(e destul de tanara), deoarece o iubesc enorm de mult.
Draga bunico fara tine nu eram, fara sa existi tu nu as fi existat nici eu. Uneori simt ca iti seman enorm.Imi doresc sa iti spun ce simt, Imi esti un parinte extraordinar, undeori chiar consider ca tii locul mamei.Ai stiut sa ai grija de mine cand a trebuit.In felul acesta este singurul mod prin care iti mod demonstra cat de mult te iubesc.Tin enorm la tine, Daca cineva m-ar conditiona si mi-ar spune ca daca vreau sa raman cu tine tot timpul trebuie sa ocolesc de 100 de ori universul as face-o, numai pentru tine!
Sper ca te ajuta! Funda!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
@Ancutss30: Aia ai luat-o de pe net, dar multumesc mult, oricum ca ai cautat!:* Te-am votat!:X
@Robert15: Multumesc mult!
Răspunde
Era odata o femeie batrana, harnica si isteata. Era bunica. Pe bunica o gaseai peste tot. Lumea zorita de griji se impiedica de ea la tot pasul, dar bunica framanta si razbea, si ducea pana la capat trebsoara. Cele doua puncte de argint viu care licareau mereu din fundul capului, pareau doua luminite departate, ce bateau in stingere. Pe obrajii vechi, izvora de la imbinarea nasului cu umerii obrajilor, se rasfira pe toata fata ca niste raulete, din mijloc porneau incretituri ce trageau spre coada ochiului.
-Bunico! Bunico!- srigau copiii – Lasa-ne pe noi sa-ti facem treaba!
-Nu va osteniti, spiridusi mici. Ma descurc eu singura. De ce sa va opresc din joaca voastra?
-Te rugam, bunico…
Vrand nevrand, bunica ii lasase pe copii sa o ajute. Obrajii lor rosii ca macul o bucurau pe bunica care parea ca o floare vestejita. Cele doua dungi usoare de sprancene rare, ale bunicii, se tot ascund si iar ies de sub invelisul alb.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
