Buna tuturor.Am nevoie de un referat despre genuri muzicale clasice, sonata, concentrul si sinfonie.

Simfonia
Lucrarea ciclică pentru orchestră, de regulă are patru parţi (mişcări) poartă denumirea de simfonie. Etimologia sa greacă (symfonia "acordare de voci") trimite la noţiunile de simultaneitate şi egalitate sonoră. Principiile de formă au fost stabilite de Haydn "părintele simfoniei clasice".
Prima parte: Sonata
Prima parte, formă de sonată (modalitate de construcţie muzicală pe bază a trei secţiuni: expoziţie, dezvoltare, repriză; constând din enunţarea (expoziţia) a două teme diferite, contrastante, angranarea lor într-un proces dialectic specific de confruntare a potenţelor lor expresive (dezvoltarea), după care urmează readucerea ca într-o sinteză, a temelor din prima secţiune (repriza) si uneori o secţiune concluzivă (coda)). "Nici un alt gen nu apare muzicienilor într-un mod atât de accesibil şi în acelaşi timp exigent, mai ales după influenţa lui Beethoven. Maestru al noului limbaj pianistic."
A doua parte: Lied
Liedul (cuvânt de origine germană, cântec, compoziţie vocală cu acompaniament instrumental (de obicei la pian)), a doua parte, sau temă cu variaţiuni. Deşi Haydn şi Mozart au practicat ocazional noul gen, Beethoven este primul care cultivă, dandu-I definitiv caracterul de piesă vocală acompaniată la pian. Maestrul incontestabil al genului rămâne totuşi Franz Schubert, autor în acest domeniu a mai multor sute de capodopere. Partea pianistică constituie mai mult decât un acompaniament al melodiei. Pianul este deseori cel puţin la fel de expresiv ca şi vocea, purtător al inexprimabilului poemului. El este acela care sugerează ambiţia, decorul, tensiunile, iminenţa dramei, fatalitatea, deznodământul. Începând cu Mahler, orchestra va înlocui în mod obişnuit pianul.
A treia parte: Menuet
A treia parte, menuet (dans vechi francez, în masura de ¾, tempo moderat). Menuetul complet autonom este destul de rar. Îl găsim în cadrul unei suite (Bach), al unei sonate sau al unei simfonii (Haydn, Beethoven, Mozart.); în acest domeniu, exemplele sunt la drept vorbind nenumărate.
A patra parte: sonată, rondo
Sonată, rondo (formă muzicală derivată dintr-un vechi cântec şi dans în cerc francez, caracterizat prin alternarea refrenului cu diferite cuplete (secţiuni care nu se repetă)) sau temă cu variaţiuni reprezintă a patra parte,. Se va impune ca formă foarte importantă ce organizeaza în special ultimile mişcări ale simfoniilor şi sonatelor după principiul alternării aceluiaşi refren cu cuplete diferite. Totuşi, diverse ansambluri de rondo-uri deosebit de reuşite, în special ale lui Mozart sau Chopin, înscriu în mod evident rondo-ul printre genurile muzicale. Mişcarea sa este rapidă iar expresia strălucitoare; numărul de cuplete nu este supus nici unei constângeri. În sfârşit compozitorii pot alege orice instrument, cel mai adesea fiind preferat pianul (la două sau patru mâini).