Buna tuturor si la multi ani! Am o problema.Ma inteleg foarte rau cu mama mea, nu stiu niciodata cum sa-i intru in voie, se cearta cu tata, pomeneste de divort, si cand se certa cu mine imi scoate ochii ca ma crescut si ma sustinut cand eram bolnava.Pana la urma e datoria fiecarui parinte odata ce a facut un copil sa si-l creasca.Se poarta rece cu mine si se supara din nimicuri, totusi nu indraznesc sai raspund inapoi si cand e suparata trebuie sa treaca vreo 2-3 saptamani pana-i trece. Pur si simplu nu stiu cum sa mai procedez. Fac de toate, cu tatal ma inteleg de minune si ma tem ca intr-o zi o sa ma satur de supararile si certurile mamei ca o s-o las singura.Cateodata mie mila de ea dar cand ma uit cum ma terorizeaza imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa plec.Nici tatal meu nu mai stie ce sa faca, spune ca a obosit sa traiasca asa.Mama mea e tot timpu nemultumita de tot si ma trateaza ca si cum as fi un nimeni. Ajutati-ma va rog cu niste sfaturi.

Poate mama ta este prea obosita sau usor bolnava si nimeni din familie nu accepta asta.Cred ca trebuie menajata.Este bine ca n-o contrazici. Aplanezi asfel un conflict major.Nici intre parintii tai lucrurile nu merg bine, dar tu nu trebuie sa te amesteci.De fapt, ce iti reproseaza mama?

Esti intr-o situatie complicata, nici nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau, si eu ma cert destul de des cu mama, numai ca la noi totul e la fel dupa 10 minute. A fost asa de la inceput sau s`a schimbat intre timp? poate are probleme la serviciu, cu banii etc.Incearca sa stai de vorba cu ea sa-i spui si ei ce ai pe suflet, poate lucrurile o sa se rezolve intre voi!


Numai Bine!

Ma pui la grea incercare acum la inceput de an. Orice sfat ai primi nu-i vei face mai fericiti pe parintii tai si nici tu nu vei avea o viata mai buna. Sa stii ca te inteleg perfect, am trecut si eu prin aceste momente, poate chiar si mai dificile/urate, nu-mi statea gandul dacat cum sa fac, sa cresc mai repede, sa-mi iau soarta in maini si sa plec de-acasa, ceea ce pana la urma am si facut. Doamne fereste, nu te sfatuiesc sa faci asa, dar iti spun ce-am facut eu si bineinteles din acel moment m-am descurcat singura dar si cu ajutorul celor din jur, a strainilor, care m-au inteles mai bine decat familia. Sigur fiecare parinte care da nasterea unui copil, isi asuma o responsabilitate foarte mare dar prea putini inteleg acest lucru. Deviza tatalui meu era:"Eu te cresc pana la 18 ani, mai departe ma cresti tu pe mine!" E buna, nu? Acum, a cui respinsabilitate este mai mare? Nu stiu ce sa-ti mai spun, mi-ar fi mai usor daca as sta de vorba, fata in fata cu tine. Nu pot decat sa-ti doresc sa fii puternic/a, sa poti indura mai usor problemele prin care treci, fii tolereant/a cu ambii parinti, poate au niste greutati pe care tu inca nu le intelegi, poate 2010 sa fie un an mai normal dacat cel care a trecut, desi nu trage prea mari sperante.Iti doresc multa rabdare, intelepciune si incredere in tine. S-auzim numai de bine!

Poate mama ta este surmenata, poate se simte obosita sau poate are o cadere psihica. Cel mai bine ar fi sa mearga la un control psihologic. Nu exclude nici varianta ca poate are un amant. Dar dupa cum spui tu sigur sunt probleme emotionale la mijloc si mai bine sa mearga la un psiholog. Altfel nu puteti rezolva problema daca nu stiti cauza. Nu poti fii suparat 3 saptamani pe copilul tau, asa un orgoliu e de sfera patologica. Vb cu tatal tau si poate mergeti impreuna sa faceti o consiliere psihologica in familie. I-ar fi si ei mai usor decat sa mearga singura sa aiba impresia ca o excludeti si o faceti nebuna.

Buna,
Cu siguranta mama ta se framanta din cauza unor probleme legate de servici, ceva rate la banca sau neintelegeri cu tatal tau si ajunge sa se enerveze foarte usor si din orice.
Ai putea incerca sa o ajuti la treburile casnice, treburi care poti sa le faci fara sa te simti stingherita de acest lucru. De asemenea atunci cand gateste aratati interesul si ajutand-o la curatatul ingredientelor si la spalatul oalelor dupa ce termina.
In aceste momente pe care le petreceti impreuna discuta cu ea despre orice, cerei parerea despre ceea ce te framanta pe tine. Procedezi foarte bine ca nu o contrazici atunci cand este nervoasa.
Incearca sa afli daca are vreo problema de sanatate despre care ii este greu sa vorbeasca cu familia si dovedestei ca esti aproape de ea indiferent de ce probleme ar avea, arata-i cat de mult o iubesti pentru faptul ca si ea a fost alaturi de tine cand ai avut nevoie.
Nu te lasa prada sentimentelor de moment, cel mai bine este sa astepti sa se linisteasca si pe urma sa ii spui parerea ta despre cum stau lucrurile.
Numai bine si LA MULTI ANI!

Eu cred ca cine are mai mare nevoie de ajutor acum este mama ta, are probleme serioase si nu este inteleasa cu adevarat si asta pentru ca nu vrea sa vorbeasca clar cum sta treaba nu este comunicare in familia ta, nu este normal sa stai suparata cu saptamanile pe copilul tau din cine stie ce motiv sau cu tatal tau se comporta rece ai intrebato daca au probleme in viata sentimentala? eu acum cred ca treceti toti printr-o perioada dificila. Daca esti destul de marisoara pregateste masa de seara frumos aranjata stati toti impreuna si cu multa reabdare si intelepciune discutati ceea ce va doare poate reusiti sa rezolvati asta.Este foarte important sa ramaneti o familie unita, iti urez cu adevarat multa fericire si fii puternica succes

Cand te mai supara maica-ta, stai si tu vreo 2-3 saptamani suparata.si in timpul asta reproseaza-i ce te doare

Si eu cand aveam varsta ta tot asa nu eram multumit de parintii mei, aveau perioade cand se mai certau, asa este viata cu bune si mai putin bune, tu nu trebuie sa te bagi intre ei. Cred ca cel mai bine este sa faci tot posibilul sa discuti cu mama ta si sa afli de ce are acest comportament. Nu te lua dupa ce spune ea la adresa ta sa fii sigura ca te iubeste si dupa ce are aceste discutii cu tine, regreta cele intamplate. Acum sunt si eu parinte si altfel vad problemele din aceasta pozitie, moment in care dupa atatea ani ajung sa le dau dreptate la felul cum s-au comportat atunci cand eram tanar si nu îi intelegeam. Viata este foarte complicata, mai ales acum cand exista posibilitatea sa ajungi somer, mai ai si datorii pe la banca sau copii care trebuie ajutati, pentru ca ei sa se realizeze in viata. În felul acesta apar stari pe care voi copii nostri nu puteti sa îi intelegeti pe cei ce se straduesc sa va asigure tot ce va trebuie.

Mama ta e nefericita din moment ce se poarta asa. Iar o femeie casatorita e asa cand scartaie relatia cu omul iubit ( ai spus ca pomeneste de divort). Din pacate, tu esti prinsa la mijloc. Cred ca se razbuna pe tine fiindca vede ca te intelegi bine cu tatal tau, prin asta considerand ca v-ati aliat impotriva ei. Poate sa aiba si o depresie si sa aiba nevoie de pratament psihiatric. Vorbeste cu tatal tau si incercati sa o ajutati, ea este adevarata victima din povestea asta si voi sunteti victime colaterale.

Dupa parerea mea nu stiu daca spun bine dar cred ca ar trebui sa ai o discutie cu tatal tau si sa ii spui problema ta si durera. el si gu daa te iubeste va interveni tu spui ca iti iubesti mama dar totusi e dispera. dAca e discuta u tatal tau si spune-i poate se vor linisti apele sau va divorta cea e e ingrijorator dar totusi bine pentru sanatatea ta psihica.
Iti uez mult succes!

Spuner-i buniccii matusile varii... si spune si tu ce vrei sa spui merweu

Wow...

Zici ca e sora mea intreaga. Oricum eu nu o bag in seama. O las sa vorbeasca singura.

Ne intoarcem la problema ta:Incearca sa vb cu ea si sa ii zici ca te doare indiferenta si rautatea ei.Incearca sa organizezi o masa "romantica"pentru parintii tai avand ca complice "tatal"... Fa o mancare delicioasa. Ia note mai mari la scoala ca sa o faci mandra si in discutia cu mama spune-i de ce este mereu suparata, posomorata. de ce are mereu albine langa ea.De ce se teme? Trebuie sa o ajuti si tu. Trebuie sa stii sa o imbunezi foarte bine. Cere ajutorul si unui psihiattru.Sau fai cadou doua-trei seinte la el. O sa ii fie mult mai bine

Sper ca te'am ajutat.
Noroc.Si sa imi spui daca merge