( Se scrie @ site @ ) : S-a nascut intr-o zi cu zapada, din zambete si maini inghetate. Cerul privea mandru cum, bulgare peste bulgare si fulg peste fulg, un nou cetatean al iernii se inalta. Privea mandru pentru ca omul de zapada era si creatia lui, sau mai bine zis al fulgilor dansatori trimisi de el pe pamant.
Bulgarii au tot crescut, au sarit unii peste altii pana cand omul a prins forma de...om.
Apoi omul a primit doua brate-crengi de trandafir-pentru a le putea ridica spre cer. Noaptea, cand absenta luminii domina genele adormite, el se roaga cerului pentru mai multa zapada, pentru inca putin frig, pentru frigul ce il tine in viata. Se roaga alaturi de copacii goi, a caror crengi indreptate spre inalturi cer indurare.
Apoi a venit randul nasului. Mare si portocaliu, sa reziste bine gerului de afara. Si sa simta parfumul zapezilor, al pamantului, al cerului si al vantului. Sa simta. A venit randul ochilor. Mari, sa vada bine frumusetea iernii din jurul lui. A venit apoi randul zambetului. Omul de zapada va zambi pe toata durata vietii lui. Va zambi fericit la zambetele oamenilor, va zambi intelegator la durerile lor si va zambi amarnic la rautatile lor.
A mai primit omul de zapada si palarie si fular, pentru ca pana si oamenilor de zapada le e frig! Le e frig mai ales cand inimi de gheata se afla in jurul lor.
Si cu asta omul de zapada a fost gata.
Acum sta la locul lui, strajer zambitor al iernii.
Sursa : http://bianca-sala.blogspot.ro/2010/12/povestea-omului-de-zapada.html