Vreau si eu poezia DE-AS AVEA de VASILE ALECSANDRI!

Doina, doinita!

De-as avea o puiculita

Cu flori galbine-n cosita,

Cu flori rosii pe gurita!

De-as avea o mindrulica

Cu-ochisori de porumbica

Si cu suflet de voinica!

De-as avea o balaioara

Nalta, vesela, usoara

Ca un pui de caprioara!

Face-m-as privighitoare

De-as cinta noaptea-n racoare

Doina cea dismierdatoare!

Doina, doinita!

De-a, avea o pusculita

Si trei glonti in pungulita

S-o sorioara de bardita!

De-as avea, pe gindul meu,

Un cal aprig ca un leu,

Negru ca pacatul greu

De-as avea vreo septe frati,

Toti ca mine de barbati

Si pe zmei incalecati!

Face-m-as un vultur mare,

De-as cinta ziua, la soare,

Doina cea de razbunare!

Doina, doinita!

Si i-as zice:
"Mindrulita,

Ma jur p-asta crucilita

Sa te tin ca un badita!"

Si i-as zice:
"Voinicele,

Sa te-ntreci cu rindunele

Peste dealuri si valcele!"

Si le-a, zice:
"Septe frati,

Faceti cruce si jurati

Vii in veci si nu va dati tu

Hai, copii, cu voinicie,

Sa scapam biata mossie

De pagini si de robie!

Vasile Alecsandri

Strunga

In padurea de la Strunga

Sint de cei cu pusca lunga

Care dau chioris la punga!

Sint de cei ce-mpusca-n luna,

Care noaptea-n frunze suna,

Feciori de lele nebuna!

Fa-te-n laturi, mai crestine,

Daca vrei sa mergi cu bine,

Sa ramii cu viata-n tine!

In potica fara soare

Ei te-asteapta la strimtoare

Sa te prade, sa te-omoare!

In dumbrava cea vecina,

Unde buhna greu suspina

Vezi cea zare de lumina?

Opt voinici cu spete late

Si cu minici suflecate,

Stau cu pustele-ncarcate.

Trei saruta crucea sfinta

Trei se lupta greu la trinta,

Unul drege, unul cinta:

Oliolio, ciocoi bogate!

Ici de-ai trece, din pacate,

Sa-ti arunc doi glonti in spate.

Oliolio, mindra fetica!

De-ai veni cole-n potica

Sa te fac mai frumusica.

Ca mi-i pusca hultuita,

Si mi-i ghioaga tintuita

Si mi-i inima-ncollita.

Oliolio, mai Taie-Baba!

Caci nu suieri mai degraba

Sa sarim voinici, la treaba!

Pusculita-mi rugineste,

Tinta-n ghioaga se toceste,

Murgul sare, nechezeste!

In padurea de la Strunga

Ce slujeste pusca lunga

Fara lupta, fara punga?

Vasile Alecsandri

Andrii-Popa

Cine trece-n Valea-Seaca

Cu hamgerul fara teaca

si cu peptul dezvalit?

Andrii-Popa cel vestit!

Septe ani cu voinicie

Si-au batut joc de domnie

Si tot prada nencetat

Andrii-Popa, hot barbat!

Zi si noapte, de calare,

Trage bir din drumul mare,

Si din tara peste tot!

Fug neferii cit ce pot,

Caci el are-o pusca plina

Cu trei glonti la radacina,

S-are-un murg de patru ani,

Care musca din dusmani.

S-are frati de cruce sapte,

Care-au supt singe cu lapte

Si nu-i pasa de nimic,

Andrii-Popa cel voinic!

Capitane, fratioare,

Ce se vede despre soare?

Sa zaresc vreo patru cai!

N-auzisi tu de-un Mihai?

Capitane, te gateste,

Mihai mindrul te goneste.

Iata-l, vine ca un zmeu!

Fa trei cruci la Dumnezeu.

Cum ii vede-n departare,

Popa striga-n gura mare:

"Hai la goana de neferi!

Hai la hora de muieri!"

Au zis! tipa, se arunca

Trece ses, piraie, lunca

Cu fugarul sprintinel

Si cu hotii dupa el.

Mihai mindrul vine iar

Falnic ca un stilp de para,

Pe-un cal alb ce n-are loc

Si din ochi arunca foc.

Fug cum fuge-o rindunica

Fug ca fulgerul cind pica

Si se duc voinicii, duc,

Cu urgie de haiduc!

Pept in pept! cimpul rasuna,

Toti de tot dau impreuna.

Toti la lupta-s inclestati,

Toti in singe incruntati.

"Ura, frati!" caii necheaza,

Sus vazduhul scinteiaza.

"Ura!" moartea s-au ivit!

Vulturu-n zbor s-au oprit!

Zi de vara pan-in seara

Dau voinicii sa se peara,

Si cu ferul ascutit,

Si cu pumnul amortit.

Singele-n rani gilgiieste,

Glasu-n gura se sfirseste.

Zece-s morti! doi inca vii,

Mihai mindrul si Andrii.

Andrii fuge far' de-o mina.

Prinde murgul la fintina,

Da peptis, sare pe sa

Si din gura zice-asa:

"Zbori, copile sprintinele,

Sa ma scapi de chinuri grele,

Ca ma jur, de ma-i scapa,

Ca pe-un frate te-oi cata."

Murgul sprinten se rapede.

In zadar!
Mihai mi-l vede!

"Stai, hot-popa, dragul meu,

Sa-ti arat cine sint eu!"

Si cum zice, mi-l chiteste,

Drept in frunte mi-l loveste!

"Ura!" Vulturul din nori

Racni falnic de trei ori,

Vasile Alecsandri

Iata! hora se porneste

Sub stejar, la radacina.

Iata! hora se-nvirteste...

Vina, puico, vina.

Linga mine vin', draguta,

Sa te pot stringe de mina

Ca ieri seara, la fintina;

Mario, Mariuta!

Duh-de-Spaima!
Pei-Naluca!

Suna bine-n cobza, suna,

Sa nu-ti fac spetele struna

Si chica maciuca.

Tu, Fes-Ros cu giubea lunga!

Din arcus trage mai tare,

Caci in gard am un par mare

Si multi bani in punga!

Tot asa pan-in deseara!

Mult frumoasa-mi e puicuta,

Ca o zi de primavara

Maria, Mariuta!

Tot asa, tot voiniceste!

Nu ma dati, mai, de rusine,

Caci gurita ce-mi zimbeste

Vira dracu-n mine.

Mi-am pus flori la palarie,

Mi-am pus flori, mi-am pus margele,

Sa se uite cu mindrie

Puicuta la ele.

Am camesa cu aItita,

Tot de fir si de matasa,

Am pe spate-o durdulita...

De nime nu-mi pasa!

Nici de vornic, nici de dracul,

Nici de vraja ciocoiasca,

Nici de turc, nici de cazacul...

Tara sa traiasca!

Bateti toti intr-o lovire

Sa vuiasca-n fund pamintul;

Lumea-ntreaga sa se mire

Si Dumnezeu Sfintul!

Sint satul de biruri grele

Si de plug si de lopata,

De ciocoi, de zapciele

Si de sapa lata.

Astazi horele sint pline!

Crape-mi sure opincuta,

Si sa mor in joc cu tine,

Mario, Mariuta!

Vasile Alecsandri

Baba Cloanta

Sede baba pe calcaie

In tufarul cel uscat,

Si tot cata nencetat

Cind la luna cea balaie,

Cind la focul cel din sat.

Si tot toarce, cloanta toarce,

Din masele clantanind

Si din degite plesnind.

Fusu-i rapide se-ntoarce,

Iute-n aer sfiriind.

"Fugi, Urite! baba zice,

Peste codrul cel frunzos,

In pustiu intunecos!

Fugi, s-alerge-acum aice

Dragul mindrei Fat-Frumos.

De-a veni el dupa mine

Sa-l iubesc eu, numai eu,

Dare-ar Domnul-Dumnezeu

Sa-i se-ntoarca tot in bine,

Cum se-ntoarce fusul meu!

Iar de n-a vrea ca sa vie,

Dare-ar Duhul necurat

Sa fie-n veci farmecat

Si de-a Iadului urgie

Vecinic sa fie-alungat!

In cap ochii sa-i se-ntoarca

Si sa-i fie graiul prins,

Iar Satan, c-un fer aprins

Din pept inima sa-i stoarca

Si s-o arda-n foc nestins!

Fiara-Verde sa-l goneasca

Cit va fi cimp de gonit

Si lumina de zarit.

Noaptea inca sa-l munceasca

Singe-Ros si Hraconit!"

Toarce baba, mai turbata!

Fusu-i zboara nevazut,

Caci o stea lunga-au cazut,

Pe luna s-au pus o pata

S-in sat locul au scazut:

"Draga puiule, baiete,

Trage-ti mina din cel joc

Ce se-ntoarce linga foc,

S-ochii de la cele fete,

Cu ochi mari, far' de noroc.

Vin' la mine, voinicele,

Ca eu noaptea ti-oi cinta,

Ca pe-o floare te-oi cata,

De diochi, de soarte rele,

Si de serpi te-oi descinta.

Vai! din ziua cea de vara

Cind, prin lunca ratacit,

Cintai Doina de iubit,

Cu-a mea inima amara

Sufletu-mi s-au invrajbit!

Ada-mi fata ta voioasa

S-ai tai ochi de dismierdat,

Ca ma jur in ceas curat

Sa-ii torc haine de matasa,

Haine mindre de-mparat.

Vircolaciul se lateste

Sus pe luna, ca un nor,

Vin' ca pasarea-ntr-un zbor

Pan' ce viata-mi se sfirseste

Ca si lina din fuior."

Baba Cloanta geme, plinge,

Caci fuiorul s-au sfirsit

Iar voinicul n-au venit!

Minele cumplit isi fringe

Crunt strigind spre rasarit:

"Sai din hau far' de lumina

Tu, al cerului dusman!

Tu, ce-n veacuri schimbi un an

Pentr-un suflet ce suspina,

Duhul raului, Satan!

Tu, ce stingi cu-a ta aripa

Candela de pe mormint,

Unde zac moaste de sfint,

Cind incungiuri intr-o clipa

De trei ori acest pamint!

Vin' ca-n ceasul de urgie

Cind zbori noaptea blastemind,

Ca sa-mi faci tu pe-al meu gind,

Ca de-acum pe vecinicie

Tie sufletul imi vind!"

Abie zice, si deodata

Valea, muntele vuiesc,

In nori corbii croncaiesc,

Si pe-o creanga ridicata

Doi ochi dusmani stralucesc!

"Eu pe mindru-ti l-oi aduce

(Zbeara-un glas ce da fiori),

Pintre serpi si pintre flori,

La cea balta de ma-i duce

Si-mpregiuru--i de trei ori!"

Baba Cloanta se porneste

Fara grija si pacat.

Cu Satan incalecat,

Ce din dinti grozav scrisneste

Si tot blestema turbat.

Salta baba, fuge, zboara

Cu sufletul dupa dor

Ca o buhna la izvor,

si-n urma-i se desfasoara

Toata lina din fuior.

Fuge baba despletita,

Ca virtejul fioros,

Sus, pe malul lunecos,

Si-n tacerea adincita

Satan urla furios.

Mii de duhuri ies la luna,

Pintre papurii zburind,

Si urmeaza suierind

Baba Cloanta cea nebuna

Care-alearga descintind.

Codrul suna, clocoteste

De-un lung hohot pan-in fund.

Valea, dealul ii raspund

Prin alt hohot ce-ngrozeste,

Dar pe dinsa n-o patrund!

Ea n-aude, nici nu vede,

Ci tot fuge nencetat

Ca un duh inspaimintat,

Caci Satana o rapede

Catra telul departat.

Zece pasuri inca grele...

Mindrul ca si-a dismierda,

Ca pe-o floare l-a cata,

De diochi, de soarte rele

Si de serpi l-a descinta.

Doi pasi inca...
Vai! in lunca

Tipa cucosul trezit;

Iar Satan afurisit

Cu-a sa jertfa se arunca

In baltoiul mucezit!

Zbucnind apa-n nalte valuri,

Mult in urma clocoti,

In mari cercuri se-nvirti,

Si de trestii, si de maluri

Mult cu vuiet se izbi.

Iara-n urma linistita

Dulce unda-si alina

Si in taina legana

Fata lunei inalbita

Ce cu ziua se-ngina...

Cind pe malu-i trece noapte

Calatorul suierind,

Pintre papuri cind si cind

El aude triste soapte

Si-un glas jalnic suspinind:

"Vin' la mine, voinicele,

Ca eu noaptea ti-oi cinta,

Ca pe-o floare te-oi cata,

De diochi, de soarte rele,

Si de serpi te-oi descinta!"

Vasile Alecsandri

Steluta

Tu, care esti perduta in neagra vecinicie,

Stea dulce si iubita a sufletului meu!

Si care-odinioara luceai atit de vie

Pe cind eram in lume tu singura si eu!

0! blinda, mult duioesa si tainica lumina!

In veci pintre stelute te cata al meu dor,

S-adeseori la tine, cind noaptea e senina,

Pe plaiul nemurirei se-nalta c-un lung zbor.

Trecut-au ani de lacrimi, si multi vor trece inca

Din ora de urgie in care te-am pierdut!

Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adinca

Ca trista vecinicie e fara de trecut!

Placeri ale iubirei, placeri incintatoare!

Simtiri! marete visuri de falnic viitor!

V-ati stins intr-o clipala ca stele trecatoare

Ce las-un intuneric adinc in urma lor.

V-ati stins! si de atunce in cruda-mi ratacire

N-am alta mingiiere mai vie pe pamint

Decit sa-nalt la tine duioasa mea gindire,

Steluta zimbitoare dincolo de mormint!

Caci mult, ah! mult in viata eu te-am iubit pe tine,

O dulce dismierdare a sufletului meu!

Si multa fericire ai ravarsat in mine

Pe cind eram in lume tu singura si eu!

Frumoasa ingerela cu albe aripioare!

Precum un vis de aur in viata-mi ai lucit,

Si-n ceruri cu grabire, ca un parfum de floare,

Te-ai dus, lasindu-mi numai un suvenir iubit.

Un suvenir, comoara de visuri fericite,

De scumpe, si ferbinte, si dulce sarutari,

De zile luminoase si indumnezeite,

De nopti venetiane si pline de-ncintari.

Un suvenir poetic, corona vietii mele,

Ce mingiie si-nvie duioasa-inima mea,

Si care se uneste cu harpele din stele

Cind ma inchin la tine, o! draga, line stea!

Tu dar ce prin iubire, la a iubirei soare,

Ai desteptat in mine poetice simtiri,

Primeste-n alta lume aceste lacrimioare

Ca un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri!

Vasile Alecsandri

Gondoleta

Cu Ninita-n gondoleta

Cind ma primblu-ncetisor,

Trecatorul din Piateta

Ne priveste-oftind de dor,

Atunci cerul se-nsenina,

Lucind vesel l-amindoi,

S-Adriatica s-alina,

Se alina pentru noi.

In laguna de ne place

A pluti pe-a marei val,

Pentru noi Siroco tace

Pe-a lui Lido verde mal,

Si sub lunga sa lopata

Gondoleta salta lin,

Cu Ninita leganata

Leganata pe-al meu sin.

Mina vesel, lopatare,

De la Lido la San-Marc.

Ia de-alung Canalul Mare

Ce se-ndoaie ca un arc.

Mergi cIt draga mea Ninita,

Stind la peptu-mi infocat,

Mi-a da dulcea sa gurita,

Mi-a da dulce sarutat.

Cit va fi in ceruri luna,

Cit va fi senin pe cer,

La Gindeca, spre laguna,

Zbori, voinice gondolier.

Du-ne, Toni,-n linistire

Pan' ce, stind gondola ta,

Viata noastra de iubire

Cu iubire va-nceta!

Vasile Alecsandri

Pe marea

Ah! viata pentru mine,

Scump inger! fara tine

Nu are nici un bine,

Nu are nici un dar.

In cer fie lumina,

Sau nori, sau noapte lina

Sufletul meu suspina,

Suspina cu amar!

Oricare nalucire

L-a omului simtire

Aduce-nsufletire

Cu glasu-i incantat

Se perde-n neagra ceata

Ce-ntuneca-a mea viata

Si glasu-i se ingheata

De mine departat.

Acum cerul zambeste,

Natura-ntinereste

Si tot care traieste

Se simte fericit;

Dar mie ceru-mi pare

Cuprins de-ntunecare;

Vad lumea-n intristare

Ca sufletu-mi cernit!

Zadarnic cat placere,

Zadarnic mangaiere,

S-alin a mea durere,

Sa curm al meu suspin.

Trecuta fericire

Izvor e de jalire,

Si dulcea-i suvenire

Hraneste jalea-n san!

O, valuri mari de spume!

Purtati-ma prin lume

Ca frunza fara nume

Ce o plutiti usor,

Si m-aruncati din mare

Perdut, fara suflare,

Pe malul cu uitare

Adancului Bosfor!

Vasile Alecsandri

Pe un album

In zadar vuieste Cerna si se bate

De-a ei stanci marete, vechi, nestramutate,

Si-n cascade albe salta pe-a lor san...

Apa-i trecatoare, pietrele raman!

In zadar si anii s-adun cu grabire,

Trecand peste inimi ce-au gustat iubire!

Suvenirul dulce de-un minut slavit

Pintre-a vietii valuri sta-n veci neclintit!

Vasile Alecsandri

Adio Moldovei

Scumpa tara si frumoasa

0, Moldova, tara mea!

Cine pleaca si te lasa

E patruns de jale grea,

Caci, plutind in visuri line

Pe-al tau sin ca intr-un rai,

Dulce-i viata de la tine

Ca o dulce zi de mai!

Eu te las, tara iubita,

De-al tau cer ma departez

Dar cu inima cernita

Pling amar, amar oftez!

Trist, acum la despartire

De fiori ma simt cuprins.

S-orice draga nalucire

Pentru mine-acum s-au stins!

Cine stie, cine stie

Daca-mpins de-al soartei vint,

M-oi intoarce-n veselie

Sa sarut al tau pamint!

De-oi videa inca vrodata

Muntii tai rasunatori

Ce cu-o frunte inaltata

Se perd falnic pintre nori;

Si-ai tai codri de verdeata,

Unde curg, soptesc usor

Reci izvoare ce dau viata,

Doine care zic de dor,

Si-al tau cer care zimbeste

Sufletului romanesc

Si oricare ma iubeste

S-ori pe care eu iubesc!

Iata ceasul de pornire!

Iata ceasul mult amar!

Veselie, fericire,

Eu le las pe-al tau hotar,

S-a mea inima iti zice:

O! Moldovo ce jalesc,

Adio! ramii ferice,

Ferice sa te gasesc!

Vasile Alecsandri

Hora Unirei

Hai sa dam mina cu mina

Cei cu inima romana,

Sa-nvirtim hora fratiei

Pe pamintul Romaniei!

Iarba rea din holde peara!

Peara dusmania-n tara!

Intre noi sa nu mai fie

Decit flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,

Vina sa te prinzi cu mine

Si la viata cu unire,

Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi si la durere.

Unde-s doi puterea creste!

Si dusmanul nu sporeste!

Amindoi suntem de-o mama,

de-o faptura si de-o sama,

Ca doi brazi intr-o tulpina,

Ca doi ochi intr-o lumina.

Amindoi avem un nume,

Amindoi o soarta-n lume.

Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,

In noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grabire

Sa-l secam dintr-o sorbire,

Ca sa treaca drumul mare

Peste-a noastra vechi hotare.

Si sa vada sfintul soare

Intr-o zi de sarbatoare

Hora noastra cea frateasca

Pe cimpia romaneasca!

Vasile Alecsandri

Stelele

De la mine pin' la tine

Numai stele si lumina!

Dar ce sunt acele stele?

Sunt chiar lacrimile mele

Ce din ochii-mi au zburat

Si pe cer s-au aninat

Cum se-anina despre ziori

Roua limpede pe flori!

Varsat-am multe din ele

Pentru soarta tarii mele!

Multe pentru cei ce sunt

Pribegiti de pe pamint!

Multe lacrimi de jalire...

Iar de dulce fericire

Ah! varsat-am numai doua,

Si-s luceferi amindoua!

Vasile Alecsandri

Mezul iernei

In paduri trasnesc stejarii!
E un ger amar, cumplit!

Stelele par inghetate, cerul pare otelit,

Iar zapada cristalina pe câmpii stralucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scârtâie sub picioare.

Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios

Ca inaltele coloane unui templu maiestos,

Si pe ele se aseaza bolta cerului senina

Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

O! tablou maret fantastic!
Mii de stele argintii

In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.

Muntii sânt a lui altare, codrii organe sonoare

Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.

Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;

Nici un sbor in atmosfera, pe zapada - nici un pas;

Dar ce vad?
In raza lunii o fantasma se arata...

E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimântata!

Vasile Alecsandri

Sus pe culme bradul verde

Sub zapada albicioasa

Pintre negura se perde

Ca o fantasma geroasa.

Si priveste cu-ntristare

Cum se primbla prin rastoace

Iarna pe un urs calare,

Iarna cu septe cojoace.

El se scutura si zice:

,, In zadar, tu, vrajitoare~

Aduci viforul pe-aice,

Aduci zile fara soare.

In zadar ingheti pamintul,

Ucizi florile si stupii

Si trimiti moartea cu vintul

Si trimiti foamea cu lupii

In zadar a ta suflare

Apa-n riuri o incheaga,

Sterge urma pe carare

Si de mine turturi leaga.

In zadar aduci cu tine

Corbul negru si pradalnic,

Si din codrii cu jivine

Faci sa iasa urlet jalnic.

In zadar, urgie cruda,

Lungesti noaptea-ntunecoasa

Si, rizind de-a lumei truda,

Scurtezi ziua luminoasa.

In zadar imi pui povara

De zapada si de gheata.

Fie iarna, fie vara,

Eu pastrez a mea verdeata!
Trei calatori fantastice cutiera pamintul:

Soarele splendid, gerul ingrozitor si vintul.

Unul da viata, altul da moarte, aparind,

Al treile mingiie cu aripa-i, zburind.

Ei intilnesc o fata, voioasa caprioara,

Ca soarele de vie, ca vintul de usoara.

Si-i zic: "Copila draga, alege din noi trei,

De vrei sa fii mireasa, pe care tu il vrei!"

Romanca le raspunde cu o vesela zimbire:

"Sunt sprintena ca vintul, pe dinsu-l vreau de mire!"

"Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?

Am sa-mi razbun la vara cu focul meu nestins."

"Cum? zice gerul aspru, m-ai departat pe mine?

Am sa inghet la iarna si inima din tine."

"Nu-mi pasa, mindre soare, de focu-ti arzator

Cit mi-a sufla in fata un vint racoritor.

Nici de-al tau frig nu-mi pasa, o gerule de gheata,

Cit vintu-n mezul iernii nu mi-a sufla in fata."

Vasile Alecsandri

Cuza Vodã

Vazutu-te-am in pace suind scara marirei

Si-n pace luand calea augusta-a nemurirei,

O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare

Sadit pe miriade de libere ogoare!

O clipa aparut-ai in planul veciniciei

Si vecinice mari fapte lasat-ai Romaniei,

Naltand din parasire antica-i demnitate

Prin magica Unire si sacra Libertate.

Ca norul plin de manã ce trece si revarsa

O ploaie roditoare pe brazda care-i arsa,

Si, stand apoi deoparte, in urma lui priveste

Cum brazda se deschide si campul infloreste,

Asa si tu din ceruri ai dulcea mangaiere

Si vezi a tarii tale frumoasa renviere,

Tu, ce-ai starpit cu sceptrul, unealta de rodire,

Din suflete si campuri samanta de serbire,

Acum te odihneste gustand eterna pace

In taina maiestoasa a mortii care tace,

Lasand o lume-ntreaga la tine sa gandeasca

S-a ta legenda, Cuza! cu falã s-o rosteasca...

Sunt nume destinate, ca numele tau mare,

Sa steie neclintite pe-a Timpului hotare

Si vecinic sa raspânda o falnica lumina

Pe seculii ce-n umbra, trecand, li se inchina!

Vasile Alecsandri

Sergentul

Pe drumul de costise ce duce la Vaslui

Venea un om, cu jale zicind in gindul lui:

"Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...

As vrea sa zbor, si rana din pulpa nu ma lasa!"

Si bietul om, slab, palid, avind sumanul rupt

Si o camesa rupta bucati pe dedesubt,

Pasea tragind piciorul incet, dar pe-a lui fata

Zbura ca o lumina de glorie mareata,

Si-n ochii lui de vulturi adinci, vioi si mari

Trecea lucioase umbre de eroi legendari.

Opinca-i era sparta, caciula desfundata,

Dar fruntea lui de raze parea incoronata.

Calica-i era haina, dar straluceau pe ea

Si crucea "Sfintul Gheorghe" si a "Romaniei Stea".

Romanul venea singur pe drumul plin de soare,

Cind iata ca aude fanfare sunatoare

Si vede nu departre in fata lui venind

Un corp de oaste mindra in aur stralucind.

Erau trei batalione de garda-mparateasca

Mergind voiios la Plevna cu dor s-o cucereasca.

In frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,

La bravii sai tovarasi privea ades cu drag,

Si inima in pieptu-i batea cu foc, desteapta,

Caci el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta.

Deodat' el da cu ochii de sarbedul roman

Ce stase-n loc la umbra, sub un stejar batrin,

Si mult se minuneaza, si nici ca-i vine-a crede

Cind crucea "Sfintul Gheorghe" pe sinul lui o vede.

S-opreste regimentul, iar bravul colonel

Se-nchina la drumetul, s-apropie de el.

Si-i zice cu blindeta:
"De unde vii straine?"

"Vin tocmai de la Plevna."
"Cum e acolo?" "Bine."

"Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?"

"Chiar domninorul nostru s-al vostru imparat."

"Dar pentru care fapte?" "Stiu eu?
Cica drept plata

Ca am luat eu steagul redutei... si pe data

Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit in sant..."

"Dar ce rang ai voinice?" "Am rang... de dorobant!"

Atunci colonelul, dind mina cu sergentul,

Se-ntoarce, da un ordin...
Pe loc, tot regimentul

Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor

Romanul care pleaca tragind a lui picior.

Vasile Alecsandri

Hora de la Plevna

Colo-n Plevna si-n redute

Stau paganii mii si sute

Stau la panda tupilati

Ca zavozi de cei turbati.

Las' sa seada mari si mici...

Trageti hora, mai voinici!

Sus, in tabara turceasca

Dat-au tusa magareasca.

Rapciugosii crunt tusesc,

Cu ghiulele-n noi stropesc.

Las' sa crape, mici si mari...

Trageti hora, mai tunari!

Jos in vale, pe campie,

Basbuzuci de casapie

Si cercheji merei cumpliti

Rup cu dintii din raniti.

Las' sa rupa... rupe-i-as!

Trageti hora, calarasi!

Ziua, noaptea, glontii ploua,

Tot pamantu-i ud de roua.

Nu e roua din senin,

Ci e sange de crestin.

Las' sa ploaie ca din nori.

Trageti hora, rosiori!

Iaca, ma! din parapete

Vine-o scroafa ca sa fete

Opt godaci s-un godacel,

Toti cu ratul de otel.

Las' sa fete mii de mii...

Trageti hora, mai copii!

Ne-a veni si noua-odata

Zi de plata si rasplata

Sa-l aducem la aman

Pe Gaziul de Osman.

Vie! ura! la Balcani!

Trageti hora, mai curcani!

Cat e negru, cat e soare,

Moartea sede panditoare

Si prin santuri si prin rapi,

Si tot bate din aripi.

Las' sa bata pana mani...

Trageti hora, mai romani!

Vasile Alecsandri

Din umbra deasa-a norului

Intins pe tari straine

Cu aripele dorului

Voios revin la tine,

O! cuib al fericirilor,

O! tara luminoasa,

Comoara-a nalucirilor,

Gradina mea frumoasa!

S-avantul tineretelor

Ce-n sanu-mi se trezeste,

Prin lumile poetilor

Zburand ma rataceste.

Si-n farmecul avantului

Tot ce sub ochi rasare

In poalele pamantului

Mai dragalas imi pare;

Intinderea campiilor

In zari mai lin se perde.

Mai dulce-i rodul viilor,

Verdeata e mai verde.

Mai nalte sant inaltimile,

Mai cald e mandrul soare,

Mai limpezi limpezimile

De rauri si izvoare.

Iar fetele cu florile

Mai viu rad intre ele,

Si spun privighetorile

Mai tainic viers la stele.

Aice-i tara basmelor

Ce-ngana-a noastra minte

Prin freamatul fantasmelor

Din timpi de mai nainte.

Aice-i vestea Doamnelor

Din lumea legendara,

S-a prelungirii toamnelor

Sub cerul de primavara.

Aice-i tara tarilor

S-a doinelor de jale

Ce-n linistirea serilor

Te tin uimit in cale.

Aici cu lacrimioare

Bujori se prind in hora.

Aice insusi soarele

Are-ntre flori o sora,

Si-n stancele Carpatilor

Cresc paseri nazdravane,

Si-n sufletul barbatilor,

Mandriile romane!

O! gura dulce-a raiului,

Tu dai prin o zambire

Si fericire traiului,

Si mortii fericire.

Luceferii eterului

Ravnind privesc la tine,

Si toti ingerii cerului

Te-au indragit ca mine!

Vasile Alecsandri

Fluierul

In poiana verde am gasit un fluier

Si i-am zis in treacat:
,, O! Fluier pierdut,

Ai avut odata mult maestru suier

Care uimea lumea, s-acum esti tacut.

Astfel si poetul viu in tinereta

Gingas, cu iubire, dulce a cantat,

Dar i-a plecat fruntea trista batraneta

Si i s-a stins glasul s-a ramas uitat."

Fluierul raspunde:
,, Frate, fratioare,

A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,

Dar a noastra soarta e multumitoare;

Am cantat o doina, si e de ajuns."

Vasile Alecsandri

Zi cu soare, ger cu stele! ...Hai, iubita, la primblare,

Caii musca-a lor zabale, surugiul e calare;

Saniuta, cuib de iarna, e cam stramta pentru doi...

Tu zambesti?
Zambirea-ti zice ca e buna pentru noi.

Caii scutura prin aer sunatoarele lor salbe,

Rapind sania usoara care lasa urme albe.

Surugiul chiuieste;
caii sboara ca doi smei

Prin o pulbere de zare, prin un nour de scantei.

Pe campia inalbita, neteda, stralucitoare

Se vad insule de codri, s-aud câni de vânatoare;

Iar in lunca pudruita cu marunt margaritar

Salta-o veverita mica pe o creanga de stejar.

Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zavoaie;

Crengile-aninate-n cale ning stelute si se-ndoaie.

Iat-o gingasa mladita cu sirag de martisori...

Tu o rupi?
Ea te stropeste cu fulgi albi racoritori.

De-as fi-n a tineretii floare,

Cand toate zilele sunt bune,

Pe cand din inima cu soare

In veci lumina nu apune,

Multe-as avea in taina-a-ti spune

Ca sa devii tu ganditoare.

De-as fi ce-am fost pe lume-odata,

Privind in fata viitorul,

Cand ma-ndrageam de orice fata

Ce-mi parea sora cu amorul,

As destepta in tine dorul

Cu-a mea cantare infocata

Dar nu-s in floarea tineretii,

Si nu-ndraznesc nimic a-ti zice!

Mergi dar, copila,-n calea vietii

Intimpinand zimbiri amice.

Eu te-oi privi oftand, ferice,

Rapit de farmecul frumusetii.

Si insa de-ai vrea sa ai parte...

Dar ce zic?
Timpul ne disparte.

Tu esti sosind, eu in plecare,

A ziorilor vie lucire

Nu poate, ah! avea-ntilnire

Cu-apusul palid ce dispare!
Funda?