Ordonare:
După relevanţă
Cei doi melci Kiyi şi Yogo. Abia invatasem sa citesc si am ales aceasta povestioara. Fratele meu era bolnavicios, precum melcul Yogo si, inca de mic, simteam nevoia sa il protejez. Chiar daca povestea nu are un sfarsit tragic, mereu am perceput-o trista si cand ma gandeam la povestea celor doi melci, ma cuprindea deznadejdea. Aaa, si a mai fost cartea "Din lumea celor care nu cuvanta", de Emil Garleanu, pe care am primit-o la Serbarea Abecedarului. Toate povestile erau triste si aveau final tragic, iar eu, fiind la vremea respectiva foarte sensibil, am lasat cartea in biblioteca, pentru totdeauna.
Răspunde
N`am avut nicio carte,dar ca sa raspund, ar fi povestea "Fetita cu chibrite", la care plangeam mereu cand mi`o citea mama.
Buna, Kryssy
Sincer? Cartea care m`a marcat cel mai mult pana acum este "Marile Sperante" de Charles Dickens 
mi-a dat mult de gandit, e vorba despre un pusti maltratat de sora lui, Locuieste impreuna cu aceasta si sotul ei. Devine un "gentleman" cum spune autorul dar nu stie cine ii este "binefacatorul" ca sa folosesc un alt cuvant din carte, adica cel care i`a dat bani ca sa se mute. Dupa ce devine bogat, in prima faza el uita de prietenii sai, de fapt doar de singurul sau prieten, sotul surorii sale si ii este rusine de locul unde a crescut. In fine, sunt multe de spus dar cartea e excelenta si m`a schimbat total [ in bine ]
"Mica printesa", de Frances H. Burnett
Mi-a placut atat de mult, incat as reciti-o cu placere ori de cate ori as avea ocazia.
Nu am avut o carte care să-mi marcheze copilăria, însă mi-au plăcut cărţile lui Jules Verne.
Găseşti mai jos o parte din cărţile scrise de el:
http://www.cumparacarti.com/jules-verne-a5227/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
