Ai pus bine întrebarea, "ce CREDEŢI?"
Oamenii există, trăiesc, când un om moare, sufletul lui trebuie să se ducă undeva...
1. La judecata de apoi(şi nu să bântuie de capul lor prin lumea asta, nu este chiar ca în filme) nu prea putem înţelege ce înseamnă cu adevărat un suflet, nici eu nu ştiu, dar nici marii savanţi nu au reuşit să înţeleagă aceste lucruri.
2. Mai este şi varianta a doua, în care să nu se întâmple nimic, adică să se închidă "lumina" când un om moare.
3. Dar nu cred în varianta a treia şi anume în reîncarnare.
Tind să cred cel mai mult în varianta 1.
Păi să zicem aşa:În momentul cînd se instalează moartea,ţi se măresc pupilele(adică intri în negură),după care,imediat ţi se relaxează muşchii sfincterieni,adică eliberezi tot ce se cheamă urină.La scurt timp,se instalează rigiditatea cadaverică,acesta fiind în fapt un ultim protest al corpului în faţa a ceea ce se cheamă moarte,rigiditatea cadaverică fiind certitudinea trecerii în nefiinţă. După care,urmează intrarea în putrefacţie,şi vrei-nu vrei, iaka începi să puţi! Fără să mai ai ocazia să te dai cu te miri ce deodorante! Pare amuzant felul în care vă descriu eu această trecere,dar pînă aici,totul este un subiect tabu în lumea medicală! Hai să continuăm:
În timp ce tu,cel ce devii subiectul number one al zilei şi îţi faci negocierile cu Sfîntul Petru,cei care te-au iubit,dorit şi adorat şi care simt pe pielea lor ceea ce ai simţit şi tu, înlăcrimaţi şi îngroziţi, dau vestea în comunitate.Eee şi de aici începe distraaacţiaaa! Cu îmbăierea,cum să nu,că la omu’-n viaţă trebuie’să ai grijă să nu se şifoneze-n baie,dar la răposatu’,bleah,mamă ce greu e,cît o fi halit ăsta înainte de a da colţu’? Dacă ţi-ar da Dumnezeu un pic de viaţă în acele momente,ca să poţi vedea ce E-X-T-R-A-O-R-D-I-N-A-R parlament (word by Florin Piersic) se formează în jurul sarcofagului tău, din momentul adunării marilor capi de moştenire,în frunte cu Înălţimea Sa Avocatul,care,mulţumită veşnicei creme chinezeşti la tubuleţe,reuşeşte şi el să dea cîteva picături de lacrimi,în amintirea celui ce a fost cîndva,un pisălog de testamente!("Bine c-a dat colţu’,dă-l în mă’-sa,hai că în sfîrşit,îmi iese şi mie de-o ciungă!")Bla-bla-bla, hai că s-au hotărît moştenitorii:Care mi-a dat mai multă mită înainte de moartea ăstuia, ăluia îi dau procentu’ ăl mareeeee! Timp în care tu renunţi la greva împotriva morţii şi începi să te fleoşteşti...La care unul dintre veghetori,zice:"beey,e noapte băăăă,gata! Finish cu bîzîiala,că mai e timp şi mîine,să intre ţuika şi gogoşile!"Şi după cum e datina,iată-te devenit sărbătorit! Nu mai are nimeni voie să verse o lacrimă,everybody’s laughing pînă-n zori, că nici de mirosul hoitului tău nu le mai pasă! Şi vin zorile,şi toată lumea spune "pe mîine"distracţiei şi se retrage la culcare.Şi vin jelitoarele,mozol-mozol, mai apare şi cîte-o aşa zisă amantă posesoare de copil şi începe o nouă distracţieeee! Ce? Am uitat de popă? S-o credeţi voi! La mine la Bucale, popa intră în show abia a 2-a zi! La masa de prînz! Vine popa cu plăcuţa imaginară atîrnată de gît:"Nu mă pune să suflu în fiolă!". După slujbă,hai să păpăm! Se aşează Preasfinţia Sa la masă,se uită,introspectează,constată:"Aa,da,chiar,parcă era vorba de ceva post..."Şi după show-time,încep înecările cu oase de vinete,cartofi,etc. legume,dacă e de post.Dar dacă nu e-n post,îşi permite PreaSfinţia să se înece cu cîteva farfurii de sarmale,cîteva trunchiuri de jambon,salmon, etc.Şi? Ee, urmează episodul 2 din serialul,"Ete ce mult te iubirăm"! Că slujba de second day se ţine înainte de apusul soarelui! După care(da’ ce,a plîns careva în afară de îndureraţi?)stop cry again şi let’s party,că dac-am tras ceva ţuikuliţă habar n-avem cum stink-eşte fostul! Şi după o noapte de adevărată pomină,urmează ultima zi din relaţia cu lumea terestră.Vin rude,neamuri,prieteni şi "prieteni"şi începe adevăratul concurs de "care dă randament la lăcrimioare"! Şi după ce ţi se face primirea-n rai,urmează petrecerea de îngropăciuneeeee! Pentru că atunci şi doar atunci se dezlănţuiesc adevăratele sentimente! Ştii cum e vorba,atunci cînd ai boală pe careva:"puneaţi-aş pămînt pe tine!"Şi în timp ce ţie-ţi dau maţele pe gură de legănatul frîghiilor elevatoare cu care te coboară în noul sălaş,alţii fac chiar şi poezii, de genul:"Doamne cît mă simt de bine, cînd arunc pămînt pe tine!"
Asta se întîmplă după moartea ta! Te aştepţi la ceva mai bun?