Bună!
Îmi amintesc cu drag de copilărie ( chiar dacă am 14 ani ).
Cele mai frumoase momente au fost acelea în care eram doar un copil și nu aveam niciun fel de responsabilitate.
Trăiam în lumea mea și totul era perfect.
Mai târziu îți dai seama câte greutăți are viața.
În concluzie "Copilăria este singurul paradis pierdut".
Nu aveam nicio grija.
sau papusile cu care ma jucam. Inca as vrea sa ma joc.
hainele foarte colorate pe care puteam sa le port fara sa par ciudata
faptul ca in copilarie nu exista valoarea banilor
nu iubeam pe nimeni altcineva in afara de rudele mele
nu imi pasa de ce va fi maine
si cred ca aveam mai mult timp sa fac tot ce imi doream
sau poate, de ce nu?, chiar jocurile de-a mama si de-a tata, sau de-a profesoara!
Absolut tot... A fost până la urmă cea mai frumoasă perioadă a vieții, când n-aveai absolut nicio grijă, decât să te joci non-stop... și să mănânci. În plus, poate a fost perioada în care vedeam realitatea din jurul meu mult mai frumos decât o văd acum, ceea ce mă făcea să simt o bucurie pe care n-o voi mai simți niciodată. Ce să mai, frumoase vremuri. :X
Cand eram la tara si ma simteam bine acolo faceam multe chestii. Sau momentele cand eram cu fetele .
Hmm...nu sunt multe lucruri in copilaria mea care sa imi aduca bucurie...
Din pacate nu am avut parte de o copilarie tocmai fericita insa singura persoana care m-a ajutat sa ma ridic si sa merg mai departe a fost mama.
Tin minte si acum ca aveam un coltisor in casa unde imi placea sa ma "ascund", sa uit de probleme pe care altii ar fi spus ca nu le intelegeam la vremea aceea...pur si simplu, sa ma simt copil si nu un om obosit de probleme la o varsta atat de frageda...
Tin minte ca imi placea sa visez... poate si de asta acum compun poezii...cumva ma aduce mai aproape de copilaria pe care mi-as fi dorit-o.
Paradoxal,daca as putea,nu as schimba nimic fiindca, trecand prin atatea probleme, am ajuns omul de astazi si voi incerca din rasputeri sa am grija ca persoanele din jurul meu sa nu aiba aceeasi soarta.
Deci...presupun ca o copilarie nefericita are si partile ei bune...si ok, puteti spune ca eram/sunt doar un copil, ca poate dramatizez prea mult insa uneori un copil intelege mult mai bine ceea ce un adult nici macar nu vede!