Ce legende mai putin populare stiti?

"Dimitrie Cantemir, om modern, în vremea sa, cu o solida cultura araba, elina si latina, avea sa refuze, drept barbarisme si drept „necuratia cea veche", toate reminiscentele de cultura straveche, desi doua întâmplari, pe care avea sa le povesteasca singur, cu uimire, aveau sa-l nelinisteasca, în privinta pronuntarilor stiintifice decisive:

„Vreau sa povestesc aici ceva ce-am vazut eu însumi, în patrie. Camarasul cel mare al raposatului meu tata avea un cal de mare pret, care fusese muscat, pe câmp. de un sarpe si i se umflase într-atât trupul, ca nimeni nu mai tragea nadejde sa scape. A chemat o vrajitoare batrâna, care a poruncit stapânului calului sa caute un izvor si sa aduca, din apa aceea neînceputa, cât o putea, mai degraba. Pentru ca el voia sa trimita pe o sluga ca sa aduca apa, vrajitoarea cea batrâna i-a zis ca nu trebuie sa faca în asa chip, ca stapânul trebuie sa se duca el însusi sa ia apa, daca voieste sa-i scape calul cu viata.

În cele din urma, tânarul i-a dat ascul­tare si a adus babei un ulcior mare cu apa. Apa aceasta a descântat-o, cu un descântec neînteles, si i-a dat tânarului sa bea. El n-a facut prea bucuros ce i-a poruncit, fiindca adusese prea multa apa. Dupa ce a baut-o, îndata a vazut cum calul sau, care zacea la pamânt, aproape mort, nu departe de el, îsi venea în fire iarasi, însa el se umfla si îl apucase niste dureri de nesuferit. Dupa ce baba a mai descântat, o data, într-un sfert de ceas s-a însanatosit si calul, iar tânarul a varsat apa, fara sa-i lase vreo urma de durere sau de boala."

dragut, nu?

Eu stiu de Ion si Gheorghe, cei mai mari spargatori de buci(unguresti) din Ardeal.