Sunt la parintii iubitei, beau o bere, o sampanie, ma uit la o emisiune, ies la artificii 5 minute, stau putin la PC, si pe la 2 somn. In alte cuvinte, astept sa vina vara odata.
O să citez din Adrian Păunescu, avea el o poezie umoristică despre el însuși.
De ce nu m-ai născut la 48,
De ce nu te-ai grăbit cu mine, mamă,
Cu aerul meu de profet mort copt,
M-ai fi văzut pe coridoare-n ramă.
Apoi continuă cu un vers despre bancnota de 100, cu poza lui, etc,
Dacă ai nostalgia retro 46, fac eu acum o poezie pentru tine.
De ce nu m-ai născut la 46,
De ce nu te-ai grăbit cu mine mamă,
M-ai fi văzut prim ministru ca Năstase,
Iar prin 24 prezident de seamă.
Dar nu dispera, nu aduce anul, ce aduce clipa.
Dacă iei deciziile simple lent ( Să mă scol azi din pat, sau să dorm până mâine?) și pe cele importante, intre 2 clipiri de ochi, între două respirații ( azi fată dragă hai cu mine la sfat, până nu mă răzgândesc), poți ajunge oriunde. Și încă ceva. Să nu îți propui un țel prea precis. Dacă faci asta, poți fi oricând dezamăgit, fiindcă nu l-ai atins. Dacă îți este totuna unde ajungi, e perfect. Căci dacă te miști, oricum vei ajunge undeva. Logic, nu?