In ceea ce priveşte stadiul educaţiei, culturii şi religiei, acest vast domeniu nu beneficia de o atenţie deosebită din partea statului. Prima scoală de stat s-a înfiinţat numai sub domnia lui Theodosius II (408-450). Cele trei trepte de învăţământ: primar, gramatic-literar şi retoric erau organizate din iniţiativă particulară şi conduse de profesori care învăţau pe elevi "de toate", în schimbul unor taxe şcolare destul de substanţiale. Ultimele două trepte deveneau accesibile numai celor cu o bună stare materială. Scrisul, cititul şi puţinele noţiuni de aritmetică se puteau însuşi şi în casă, sub îndrumarea unui membru al familiei sau a unui servus pedagogus. Vremurile lui Cato cel Bătrân severul dascăl al fiului său şi virtuţile Corneliei, austera mamă a fraţilor Gracchi se citau doar ca exemple moralizatoare, când se făcea educaţia copiilor. Ludus litterarius, adică şcoala primară, se putea însuşi şi din practica vieţii publice sau militare. A doua treaptă ar corespunde cu cea "liceală" şi se dota cu trei dascăli de bază: litterator, grammaticus şi rhetor. Folosindu-se de o metodă formalistă, ei învăţau pe şcolarii trecuţi de 12 ani să recite din marii poeţi apoi să-şi perfecţioneze proza şi vorbirea. Şcolile retorice corespunzătoare universităţilor de azi, erau frecventate de cei foarte bogaţi şi ambiţioşi, dornici de a se remarca prin cuvânt în sălile tribunalelor şi în faţa publicului.
DaciaRomania întreabă: