Datand aproximativ din perioada dintre secolul III si secolul VI, sahul este si in ziua de azi un joc apreciat de catre adeptii jocurilor de societate si nu numai. Despre aparitia sahului s-au formulat mai multe variante. Conform acestora, tara de origine a jocului de jac este considerata fie India, fie Persia sau China. Cea mai cunoscuta legenda ne relateaza despre un intelept indian care a inventat jocul de sah pentru a da o lectie regelui Indiei. Se spune ca regele era un om foarte nedrept cu poporul sau si mult prea orgolios. Din acest motiv, batranul intelept a decis sa construiasca un joc cat mai interesant care sa-l invete pe rege despre rolul fiecarui membru de la curtea regala.
Regele a fost extrem de incantat de frumusetea jocului si a vrut numaidecat sa-l rasplateasca pe intelept pentru asa o inventie. Inteleptul a refuzat in nenumarate randuri dar pana la urma, la insistentele regelui, a fost de acord sa primeasca o recompensa. Dorinta intelepului de a-si primi rasplata in boabe de grau a starnit uimire regelui. Dar inventatorul frumosului joc de sah a stiut ce cere. A vrut sa i se ofere un bob de garu pentru prima patratica de pe tabla de sah, doua pentru a doua, patru pentru a treia, opt pentru a parta si tot asa mai departe pana la ultima patratica. Dupa ce s-a efectuat calculul, s-a descoperit ca este vorba de o cantitate de grau imensa si ca rezervele de grau al Indiei nu ar acoperi nici jumatate de tabla!
Nu se cunoaste cine este inventatorul, exista doar legende in privinta asta, cea mai cunoscuta o poti citi si aici: http://www.studentie.ro/campus/LEGENDA_SAHULUI/c-46-a-52279. Numai bine!
Desi exista multe ipoteze privind originea sahului, versiunea cea mai acceptata, la ora actuala, e ca el ar proveni din chaturanga, un joc aparut in India secolului 6 (denumirea inseamna, in limba sanscrita, „cele patru palcuri de oaste" si face referire la formatia de batalie clasica, la acea vreme: infanteria, cavaleria, elefantii si carele de lupta, reprezentate azi sub forma pionilor, cailor, nebunilor si turelor). Jocul a ajuns in Persia, un veac mai tarziu, si a fost redenumit shatranj. Aici, practicantii obisnuiau sa strige „Sah!", atunci cand atacau regele rival si „Sat mat! (Regele e mort), cand castigau.