Cine-mi zice si mie o poveste de dragoste? Dar sa fie poveste, nu ca-si povesteste cineva povestea, sa fie scrisa...sau sa fie compunere

A fost odata ca niciodata… Parca a fost o poveste luata dintr-o carte, intre o printzesa si un om normal care se iubeau… Dar a fost altfel s-au cunoscut intamplator pe internet si s-au indragostit imediat unul de celalalt. Relatia lor a demonstrat multor persoane ca dragostea invinge mai presus de orice, dar cineva a reusit sa o distruga si acel cineva au fost "prietenii lor", care tot timpul au bagat strambe intre ei, dar pe ei asta ii apropria mult mai mult, pana intr-un timp cand au inceput sa se distantzeze, sa nu mai vorbeasca mult, sa se certe din orice si mai ales pe subiectele invocate de prietenii lor. Au fost atatea lucruri frumoase intre ei, in ciuda distantzei, au fost vrobe spuse din adancul sufletului cu toata dragostea posibila pusa in aceasta relatzie (cel putin din partea ei, cu toate ca si el o iubea), au fost ore in sir petrecute la telefon, cateva intalniri (una mai frumoasa ca alta) si totul mergea ca intr-un film de dragoste, ca intr-un basm … pana cand el a renuntzat la "tot ce iubea"; la "tot ce avea mai scump pe lume"; la "blondina lui" cu cateva zile pana sa se revada, cu cateva zile pana sa isi spuna TE IUBESC din nou face to face, pentru ea a fost dureros, intr-o clipa s-a spulberat orice vis de-al ei, orice lucru a disparut din mintea si din sufletul ei, nu se putea concentra pe nimic se gandea numai la el si isi repeta in continuu in gand ca il iubeste, ca nu mai poate continua fara el. Nu intelegea de ce a facut asta, pentru ce? Isi pusese toate sperantzele si toate visele in relatzia lor, l-a urmat pe el, pentru ca el era la inceput cel care visa…cel care isi dorea sa fie impreuna toata viata… In secunda in care au pus punct la tot, ea a inceput sa planga, realizase ca nu mai avea nimic fara el, cu toate ca ea avea tot ce isi putea dori o persoana pe acest pamant: familia care o iubea mai mult decat orice pe lume si ar fi facut orice ca sa o vada fericita, prietenii care i-au fost mereu alaturi in special o persoana, persoana care o intzelegea, o incuraja si o iubea la fel de mult ca pe o sora, persoana care a incurajat-o sa mearga mai departe in relatzia asta si a sustzinut-o pentru ca o vedea fericita cand vb despre el, radia numai cand ii spunea numele, avea un viitor foarte frumos, isi dorea sa devina medic si sa salveze vietzi, pana intr-o zi cand s-a gandit mai bine si si-a dat seama ca asa a fost sa fie, dar nu intzelegea DE CE EA… Ea a reinceput sa lupte pentru ce isi doreste, nu se lasa si continua sa vada viata cu alti ochii, fiind sprijinita de familie si prieteni spre un nou drum al vietii sale, spre un drum fara el, fara persoana pe care a iubit-o, o iubeste si o va iubi toata viata ei, fara baiatul acela cu ochii caprui si gropitza in obraji, fara sclipirea aia din viata ei care sa ii spuna in fiecare dimineata "Buna dimineata, iubita mea" si in fiecare seara sa ii dea un mesaj frumos in care sa ii spuna spre sfarsit: "Te sarut dulce noapte buna si somn dulce bebe sa ma visezi :* vb maine ai grija de tine :* Te Iubesc Blondina Mea " sunt multe chestii care vor ramane in sufletul ei si nu vor disparea toata viata sa, sunt lucruri care au lasat amprente in viata ei unele frumoase, alte nu; sunt multe lucruri pentru care ea ar da orice sa le poata schimba si unul singur ar fi sa il mai priveasca o singura data in ochii spunandu-i ca il iubeste mai mult decat orice pe lume si daca ar avea cum sa schimbe ceva pentru ei ar muta si muntzii din loc ca sa le fie bine impreuna… Dar el asta a ales, asa a vrut, ea spera ca macar sa nu o uite si sa ramana in sufletului lui ca "fata care l-a iubit cu adevarat", ea se multzumeste ca el sa fie fericit cu altcineva si sa fie bine langa acea persoana, sa il iubeasca si sa il sustzina in tot ce face…cu toate ca inima ei va plange si nu o sa mai fie intreaga fara dragostea lui…