Cititi atent, o familie. femeia undeva are 45 ani el 48-49, ea a avut operatie, cancer la col uterin, si nu poate face sex, e totul normal se simte bine doar ca relatiile interzise, el e barbat sanatos nu are nici o boala...aceasta femeie il gelozeste totdeauna cand el pleaca undeva ea asa se scarbeste ca poate s-o insele, si chiar ii spune si in fata asa cu un fel:"si chiar sa te cred", sau "si chiar nu ai fost la nici o mandra" sau "de ce asa mult ai stat?", el e asa un om care ii cauta mereu in coarne si ea se suie in cap. ea nu trebuie sa ridice ceva greu sa se supraoboseasca, dar ceva maruntisuri poate dar si pe astea le-a uitat sa le faca, a uitat si prafu cum se sterge tot barbatsu face chiar si cu aspiratorul. e bolnava dar nu o pot jeli, sa ma ierte Domnu dar nu pot, ma enerveaza la culme.si va spuneam cu sexu ca nu poate face, chiar credeti ca e normal sa-i scoata mereu ochii lu barbatsu ca nu cumva s-o insele? sau el chiar ar trebui sa se chinuie cu ea asa si sa nu faca sex chiar cu nimeni, ea a zis ca daca afla ceva a-l leapada. o stimeaza el mult ii da si flori, la 1 martie i-a dat cu sosirea primaverii rari barbati fac asa ce va, dar ea nici nu a pus florile in apa va imaginati? s-au uscat:culmea.cred ca v-ati dat seama ca e mama mea, va scriu sa spuneti si voi parerea poate eu nu-s corecta, dupa barbatsu ar trebui ca mama sa steie numai in pat si sa steie dar fetele lui sa faca totul, ea a uitat deja sa faca o prajitura nimic absolut nu face, doar de sarbatori si atunci ceva obisnuit.Nu zic ca mereu ma enerveaza ma mai gindesc si eu ca trebuie s-o respect asa cum este dar nu pot nu pot.ma enerveaza, e alintataaaa nu aveti idee si cand maninca se alinta! sorry. poate aa avea cineva rabdarea sa citeasca aici si sa scrie parerea.mersi

Totusi este mama ta si trebuie sa o respecti mai ales prin ce a trecut indiferent cum este ea. are sufletul de mama si te iubeste inca bucura-te ca o ai inca langa tine si chiar daca te mai supara incearca sa eviti si sa uiti aduti aminte ca totusi o iubesti ca e mama ta.DOAR O MAMA ai in viata

Ia pune-te si tu in pielea ei! Da dovada de empatie si vezi tu cum ai putea omeneste proceda!

Felul in care relatezi faptele inclin sa cred ca te-ai indepartat foarte mult de ea.Incearca sa-i fii alaturi sa colaborati in gospodarie sa o lauzi pentru ce facea inainte si sa o rogi sa fie ca atunci.Se poate, ca dupa boala prin care a trecut sa sufere de o deceptie. Ajut-o cat poti, vorbeste cu ea!

"ea a uitat deja sa faca o prajitura". Tu cati ani ai?, daca ai peste 15, tu trebuie sa-i faci prajituri mamei de acum incolo.Gandeste-te daca ai fi in locul ei? eu zic ca ai face la fel(de obicei cam asa se comporta mai toate femeile dupa ce ce trec peste un asemenea NECAZ, nu mai au chef de viata), NU O SUPARA si ajut-o sa treaca peste lucrul asta, multumeste lui Dumnezeu ca esti tu sanatoasa si poti avea grija de mama ta.Cand va vedea mai tarziu ca vei face toate astea, va reveni pe calea normala(altfel e posibil sa nu poate trece peste starea asta niciodata). Nu voi aveti nevoie de ajutor ci ea are nevoie de-o imbarbatare din partea voastra,(la 16 ani eu eram bucatareasa casei, cu toate ca sunt baiat si ca mama nu a avut nimic, concluzia nu trebuie sa asteptam de la parinti sa faca toate lucrurile chiar daca sunt sanatosi, ci trebuie sa-i pretuim mai mult pe parinti chiar daca sunt buni sau rai.

Buna ziua,
e trist ce s-a intamplat cu mama ta, dar multumeste-i Lui ca o mai ai langa tine. faptul ca il acuza pe tatal tau de faptul ca o insala este de iteles. O femeie sufera foarte mult cand lucrurile care o faceau sa se simta femeie nu mai functioneaza norma(asta ca sa me exprim frumos). Ea nu poate oferi barbatului de langa ea ceea de ce un barbat sanatos, cum spuneai ca este si tatal tau, are nevoie.Pe de alta parte faptul ca respecta indicatiile medicului, si nu depune efort este ok. gandeste-te ca ea face asta pentru a evita consecintele nedorite a unei asemenea operatii. Daca, sa presupunem, ea ar depune efort si ar interveni ceva complicatii, tu nu ai mai vorbi asa. Abia atunci ai spune ca ce bine era daca nu o lasam pe mama sa stearga praful si-l stergeam eu, daca aspiram eu poate lucrurile s-ar fi intamplat altfel.Fi alaturi de ea si ajut-o sa treaca peste toate greutatile date de acesta interventia pentru a te putea bucura de ea pentru cat mai mult timp de acum inainte. Asta acum pana nu este prea tarziu. De ce?-urile de urma vor fi in zadar. Sanatate multe mamei si voua sa va dea Domul puterea de a trece peste asta. Pa

Sunt probleme delicate. Am o familie în vecini în aceeaşi situaţie care, pentru a păstra familia unită, au căzut la un compromis dacă mă înţelegi. Dar nu putem generaliza, fiecare cuplu are propriile reguli. Te înţeleg şi ştiu că aceste probleme suplimentar apărute în viaţa ta sunt stresante. Practic nu prea poţi face nimic în afara faptului că poţi încerca atenuarea stării conflictuale prin diferite tertipuri. Încearcă să-i atragi în diferite activităţi prin care să le distragi atenţia de la aceste probleme. Dar să nu uiţi un lucru, sunt amândoi părinţii tăi şi merită respectul şi iubirea ta.
'' Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.''
''O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere. ''
''Aminteţte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine. ''

Buna, eu as putea sa-ti dau o parere din perspectiva celui care a trecut prin ~90% din ce povestesti tu. Pe la 13-14 ani aveam cam aceeasi atitudine ca si tine, ii aduceam aceleasi reprosuri, o judecam deseori, fara sa ma gandesc decat la mine, proaspata adolescenta egoista care vroia sa se distreze sau ce stiu eu ce idei mai avem atunci. Cu timpul o sa-ti dai seama de multe lucruri, asa cum am facut si eu, o sa te bucuri ca o ai langa tine asa cum este si relatia dintre voi o sa se indrepte. La mine asta s-a intamplat si regret foarte mult acei cativa ani in care am gandit complet aiurea, am judecat mult prea usor si superficial multe lucruri si regret toata suferinta care a venit din asta, pentru toate persoanele implicate. Oricum, acum vreo 5-6 ani s-a schimbat totul in modul meu de a privi lucrurile si in relatia noastra si acelasi lucru ti-l doresc si tie, nu pot veni decat lucruri bune din asta. Sanatate multa si aveti grija de voi!

Te inteleg ca esti foarte suparata fiindca ai "pierdut-o" pa mama care era sufletul casei si le facea pe toate pentru voi toti! Din pacate, viata a incercat-o foarte greu si tu, daca vrei sa mai fie printre voi, trebuie sa te maturizezi si sa intelegi ca ea este foarte deprimata si speriata.Are acest comportament pentru a ascunde si a masca disperarea.Sa stii ca e preferabil sa fie cu voi si sa o ingrijiti, decat sa fiti fara ea. Va fi goala casa si familia destramata! Iti va parea foarte rau pentru gandurile si gesturile facute cu rautate si cu ciuda!