De ce atâta suferință
când fericiți ar trebui sa fim?
de ce suspini și-n greaua-ți umilință
Tu te.ai retras chiar fără sa vorbim?
de ce te.ascunzi în umbra disperării?
De ce ți.s ochii tai înlăcrimați?
De ce nu îmi răspunzi chemării?
Ce am făcut? Cu ce te.am supărat?
Tăcerea e uneori răspunsul
Pe care toți ar trebui sa.l știm...
și totuși taci...nu are preț cuvântul
Nu are rost acuma sa vorbim...
de prin purtata mea nesăbuită
și vorba mea fără cusur
Te.am supărat.și inima ta e rănită
tu să mă ierți...și mult o sa mă bucur.
Fii fericit... zâmbește tot mereu!
și focul inimii rănite sa îl stingi.
căci mă întorc, și poate Dumnezeu
ne va uni...și-n veci vom fi uniți!
Desi e noapte si tirziu
Nimic nu ma opreste tie sa-ti scriu
Sper poate ma vei auzi
Si de acolo sus imi vei zimbi...
Am un dor ce nu il mai suport
Pling, rid dar insa nu mai pot
Mie dor de ochii tai cei verzi
Nu mai pot te rog sa crezi
Lacrimile curg siroaie
Si-mi umezesc aceasta foaie
Inima ma doare tare in piept
M-am saturat sa tot astept...
Fieti mila si cobori
Din inger in om sa te transformi
Sa te pot atinge sa te pot vedea,
Ca doar in vis iti simt atingerea ta...
Dar nu mai pot visa asa
Viata asta este mult prea grea
Am obosit sa lupt asa
Cu amintirea ta!
olly_7546 întreabă:
DeeaLoVe012 întreabă:
candyx_5036 întreabă: