Nu pot sa fiu de acord cu ceva care nu are o baza de adevar. Toti stim ca ar fi ceva dupa moarte si poate o fi, dar adevarul este ca nimeni nu sa mai intors dupa ce a fost inmormantat. Stim ce este aici pe pamant, prin cate bucurii sau necazuri trce omul, dar ce este dincolo, sa ma ierte Dumnezeu nu stim inca.
Eu raiul mi-l imaginez plin de ingerii fiecare pe cate un norisor, totul in jur e alb si spiritele noastre sta in genunchii si se roaga pentru. pacatele pe care le-am desavarsit pe pamant, fiecare suflet este curat fara de pacat.
Iadul e un chin pentru fiecare suflet.Sunt ingerii si in iad dar negri cu aripii de liliac coada, coarne si unghii mari cu o furca in mana ce chinuie sufletele pentru ce pacate au facut. Zgomote ciudate, foc peste tot, si jale, tzipete, chinurii pentru fiecare.
Am citit o carte c-am cum ar fi iadul.Eram mica si imi placea sa citesc cartii.Mai ales ca am crescut la tara, bunica ma lua in fiecare duminica la manastire, si de acolo luam cartii si citeam. Povestii minunate.Cu toate ca ce am citit despre iad m-au trecut fiorii.
Cred ca exista, insa sincer, nu vreau sa imi imaginez nici raiul si nici iadul.Momentan sunt inca pe pamant.
Cum spunea Dostoievski-"iadul este suferinta de a nu mai putea sa iubesti". Cat despre rai, implinirea spirituala maxima...sentimente colpesitoarea de bunatate si frumos.
Pentru mine raiul ar fi o bibliotecă gigantică, labirintică, uluitoare, nemaivăzută, în care s-ar regăsi toate cărţile care s-au scris, se scriu şi se vor scrie vreodată în tot Universul.Eu i-aş fi bibliotecar, aş putea citi orice carte, în orice limbă doar atingând-o ori rasfoind-o... Wow! Aş putea petrece mai multe eternităţi în felul ăsta! Iadul ar fi orice loc unde n-aş putea comunica, n-aş avea posibilitatea să-mi exprim gândurile şi sentimentele, n-aş vedea un rând scris...sufletul meu ar muri de mai multe ori pe zi într-un astfel de loc.
Raiul il vad ca fiind tot ce dorim noi : toate persoanele dragi, toate lucrurile dragi noua. Iadul il vad ca fiind amestecul tuturor frustrarilor noastre din timpul vietii si locul in care primim inapoi toate faptele rele pe care le-am facut.
Nu îmi asum riscul, nu îmi permit luxul de a crede. E posibil orice. Raiul va fi probabil, ceva inimaginabil, deoarece cred că măcar în a doua viaţă nu se va mai ţine cont de dorinţele materiale. Nu îmi permit să cred ceva despre rai, deoarece sunt convinsă că va fi (dacă a fi) exact aşa cum nu ne imaginăm, în caz că putem.
Iadul, ei bine e un cuvânt urât ce ne provoacă teamă, această teamă ne determină să fim mai buni,,, poate, dar evoluăm continuu şi s-ar putea curând să ne dăm seama de lucruri ce azi ni se par inexplicabile. Dar tu ce părere ai?
Exista.Ar fi cazul sa existe un loc unde sa se duca ingerii fara aripi dintre noi.Si unul in care sa se duca cei care se joaca cu altii
Ortodoxii cred in iad si rai adica esti judecat dupa faptele tale.Martorii lui Iehova cred in imparatia lui Dumnezeu aici pe pamant adica raiul. si vor invia toti mortii la judecata de apoi. pana atunci Din tarana esti si in tarana te vei intoarce ...asa ca mai studiaza. succes
Eu unul nu prea cred ca ar exista. Sunt genul care nu prea cred in toate legendele astea cu Adam si Eva sau cu toate miracolele, dar sunt ferm convins ca exista o divinitate, o forta suprema. In ceea ce priveste viata dupa moarte, repet, ca nu prea cred.
Oricum. tin sa spun ca am doar 14ani si poate veti crede ca nu sunt in masura sa spun asa ceva, dar asta nu o sa ma faca sa-mi schimb parerea.
Sincer, buna intrebare, mie mi-ar placea sa existe dar, nu stiu, uneori ma gandesc, daca ar fi viata dupa moarte de ce mai murim, mai bine sa traim vesnic, nu?
Cei care nu cred in viata dupa moarte degeaba traiesc...ganditiva ca viata asta nu ar avea nici un sens daca moartea ar fi sfarsitul...Si imi este teama sa spun ca cei care nu cred vor avea un soc atunci cand vor fi in iad.
Inferno întreabă:
anonim_4396 întreabă: