Eu nu cred in paranormal dar ce iti voi spune acum nu sunt sigura ca ma vei crede da. Vara asta am mers cu niste prietene in cimitir si am gasit mormantul unui bebelus mormatul era umpiiiiiic desfacut dupa vreo 17 minute asa am cazut la pamant si dupa aia am vazut o umbra mica toata neagra iar dupa aia am vazut un bebelus plimbanduse prim cimitir atunci cateva secunde nu mai puteam respira de frica intamplarea asta nu o so pot uita nici odata eu cred ca asta a fost doar in mintea mea sau nu stiu acum eu cred si da si nu intelegi
Cei morti care te iubesc te pot atinge, cei rai nu te pot atinge.
Desi totul a devenit o publicitate, Fantomele si Chestiile rele nu pot trece fara acordul lui Dumnezeu.
Eu nu cred in paranormal, fantomele nu exista. Cand o sa vad o fantoma/spirit, o sa cred
Ultima oara cand mi-am exprimat parerea despre paranormal am primit 6 de nefolositor, dar totusi ma risc.
Nu cred in paranormal.Noi,astia care ne consideram normali(care va considerati normali ca eu am unele defectiuni), scoatem din sfera normalului tot ceea ce depaseste capacitatea noastra de intelegere.In spirite ratacite nu cred, fiindca nu cred in suflet, e simpla metafora. Dar noi vedem ceva neobisnuit si-l trecem imediat sub stigmatul paranormalului.Cine stie, probabil din frica, din ignoranta...multi neaga ceea ce nu pot percepe si concepe fiindca mintea lor e sterila ca o femeie ce nu poate concepe copii.Nu cred in paranormal fiindca nu-mi place denumirea, fiindca suna a ceva venit din alta lume.Cred in ceea ce este denumit ca paranormal, asta e alta poveste. Mintea umana e capabila de multe, dar noi ii punem o bariera si nu incercam sa o ridicam, traim numai in orizontul nostru limitat.
Mie mi s-au întâmplat multe chestii stranii, însă am impresia că mai tot ce văd şi aud este imaginaţia mea poate prea bogată şi este doar vina mea, pentru că mă uit la filme de groază! Dar oricum, cred! Pentru că mi s-au întâmplat şi lucruri care nu prea mai aveau nici o legătură cu imaginaţia mea, era pură realitate!
@Flav m-ai facut curioasa Nu ne povestesti si noua?
Mie una nu mi s-au intamplat lucruri paranormale
Si mie mi s-a intamplat odata cand aveam insomnii sa vad o persoana care ma striga pe nume, dar totul era de la pastila"diazepam" pe care o luasem pentru ca nu reusisem sa mai dorm de cateva zile.Totul a fost doar o halucinatie.
Si eu cred in paranormal dar am auzit de la niste persoane ca nu e bine sa povestesti astfel de lucruri.
Cand eram mic m-a strigat cineva pe nume fiind singur acasa(eu credeam ca nu-s singur) si m-am dus sa-mi caut parintii prin casa si nu era nimeni; deci m-am speriat foarte tare atunci!
Daca iti plac lucrurile astea poti sa te uiti la fenomene stranii pe discovery in fiecare vineri de la 22 pana la 00 doua episoade eu ma uit si imi place :X
Ok, vă povestesc dar sper să nu primesc stupid . Când eram mai mică a venit o prietenă pe la mine, am intrat în casă şi am auzit un zgomot foarte puternic din altă cameră, ne-am dus până acolo şi cu cât ne apropiam mai mult cu atât sunetul se auzea mai tare, când am ajuns în camera aia nu se mai auzea absolut nimic, am plecat de acolo şi ne-am reîntors de unde venisem, am mai stat acolo puţin de vorbă iar apoi s-a auzit iarăşi sunetul dar de 5 ori mai puternic decât prima oară (nici nu-mi dădeam seama ce putea face un zgomot atât de puternic), ne-am dus iarăşi acolo şi tot aşa, nu era nimic, când am ieşit din cameră, am mai auzit un mic sunet, când ne-am întors amândouă am văzut cum perdeaua de la geam nu mai era şi când ne-am apropiat am descoperit că era pe jos, după asta ne-am dus iarăşi în camera unde tot stăteam noi de vorbă şi totul era vraişte pe acolo, scaunele pe jos, hainele înşirate pe jos, mare debandadă! Ne-am speriat foarte rău şi de atunci nu s-a mai auzit nimic. Înafară de povestea asta s-au mai întâmplat nişte lucruri, eram singură acasă şi auzeam mereu bătăi în geam (bătăi puternice), auzeam paşi şi şoapte, tot auzeam cum cineva deschide uşile din casă, dar nu aveam tupeul să mă ridic din pat, doar suportam ( e prima oară când povestesc lucrurile astea cuiva ), îmi mai pornea calculatorul singur, se aprindea lumina, televizorul şi eu doar stăteam în pat şi priveam (eram micuţă, dar ţin minte totul). Vă mulţumesc că aţi avut răbdare să citiţi, nu am pretenţia să mă credeţi, o să credeţi şi voi când o să vi se întâmple ceva!
Cred in paranormal! Asta pentru ca eu si cu prietena mea (Irina), la scoala.eram in vestiar.si am vrut sa vedem daca exista un spirit in scoala pentru ca ne simteam foarte ciudat si se auzeau lucruri, de exemplu odata auzeam o voce de popa care canta ceva asa in ecou.
Deci, eram in vestiar si am zis asa:
Daca exista un spirit aici dane un semn, si atunci sa miscat un scaun si cand se misca scartaia rau
Si am mai facut asta odata si a cazut un ghiozdan al cuiva care era in vestiar.
Deci da, cred
Cred in paranormal.Am fost impreuna cu cativa kolegii si cu profesoara noastra de chimie la priveghiul unei fetite pe care o kunosteam.fiind vecina noastra.Era o fetita de 4 ani.Stand la priveghi. s-a vazut la geam o lumina foarte puternica care se ridica in sus.Se mai auzea si un cantec foarte straniu.Am iesit afara si nu mai era nimic.. Poate o sa ma credeti poate nu. Dar sincer stiu c am vazut!.
Eua cred in asa ceva ma patit-o si nu e fain mai de graba infricosator.Eu era singura acasa in timpul noptii, mama era la o nunta cu tata.La mine la tara unde eram acum, casa noastra e chiar langa cimitir. M-am uitat pe geam si am vazut ceva, nu stiu ce, plimbandu-se.Eu cu fratele meu eram curiosi sa vedem ce e.Am mers in cimitir, Era vechi de peste 2mii de ani, Era un mormant trac.Era foarte straniu.Cand am ajuns in fata cimitiruluil-am luat pe fratele meu de mana pentru ca imi era frica.Am intrat si am ajuns intamplator in mijlocul cimitirului.Toate pietrele de pe mermonturi se miscau.Si din fiecare pe rand au iesit siluete negre. Eu am tipat. Am fugit cu fratemeu ca sa iesim dar aceste siluete ne urmareau... Am ajuns acasa si aceste fantome paranormale ne-au urmarit.Si de acolo a inceput cosmarul cu fantomele.Si acum imi este frica. Din cand in cand mai apar dar nu des rar.Se aud pasi sau joci sau se misca lucrurile din casa.
Flav, mi-a placut ce ai scris si mi-a placut si raspunsul anonim ala cu cimitirul!
Titlu:Nu puteau disparea asa din senin!
Asta mi s-a intamplat de Sf. Ion.Deci:
Pe mine ma mai cheama si Ioana si de Sf Ion am luat bomboane sa le dau la copii la scoala si au mai ramas cateva.
Acasa, i-am servit pe mami tati Luca(fratele meu mai mic cu 7 ani decat mine)si pe bunica din partea tatalui si imi amintesc clar ca mai ramasesera 3 bomboane in cutie.Au venit si unchiul Costica matusa Daniela si copilul lor David-Nicolas de la Valcea pe la noi.Am servit-o pe Daniela cu o bomboana dar Costica nu a venit in casa. Dupa putin timp am vrut sa iau bomboanele ramase sa il servesc si pe Costica da` cand ma uit in punga, bomboanele nus.Il intreb eu pe tati si el imi spune ca nu le-a mancat si sa ma duc la el in camera ca pe TV era bomboana lasata de el ca nu o mancase(deci nu avea motiv sa le manance pe cele din punga daca pe cea pe care y-o dadusem eu nu o mancase). Ma duc eu in camera lu` mami si a lu` tati si bomboana nu e(ma rog mami a marturisit ca a mancat bomboana aia de pe TV). Asa! Dupa ce a plecat Daniela si Costica seara mami si tati erau cu mine in camera eu fiind la calculator tot pe TPU. O vad pe mami ca vine langa mine da` nu am fost atenta sa vad ce face.Si apoi se duce la tati si incepe sa il certe ca i-a spus ei ca nu mai sunt bomboane si de fapt erau.Ma uit eu in punga si erau cele 2 bomboane ramase in punga...straniu nu?
Nici astazi nu pot sa imi dau seama unde au fost acele bomboane si de ce au aparut exact dupa ce au plecat Daniele si Costica.
Sper ca ti-am fost de ajutor! :d :d :d
HappySadness întreabă:
0SomeOne0 întreabă: