Pot sa-ti spun cum nu il vad!
Nu il vad asa cum se crede a fi/un mos batran cu barba alba...
Nu pot vorbi de o relatie, inca nu sunt sigura de existenta sa si mai ales in ce forma...
Asa cum am mai spus, mi-ar placea sa fie asa cum se spune ca e / un parinte bun si iertator, care are un plan pentru omenire, ca dupa moarte ne asteapta cu o viata vesnica preafericita intr-o imparatie a cerurilor...
Ar fi frumos sa fie asa, dar, pana acum, nu am certitudinea existentei sale, insa imi doresc, daca exista sa-l descopar si sa ma bucur de mantuire, iertare, binecuvantare..., asadar inca studiez fenomenul...
Eu il vad nu ca pe un Mos cu barba alba si nici nu imi pierd timpul punand la indoiala existenta LUI, il vad ca pe un Prieten, un Tata, un Judecator, un Sfatuitor, un Protector, un Mantuitor... Ce relatie am cum El? Una personala, il vad pretutindeni si ii multumesc ca sunt printesa in imparatia Lui.
Noi nu-L vedem.
El insa ne vede si ne stie rostul la toti.
Este prezent in faptele si actiunile noastre.
Dumnezeu este puterea de creatie a omului.
Cum zice o colinda sacra: "Barba-mi bate de gerunti/M-am zbarcit ca ceia munti/Tot umbland eu dupa voi/Ma umplui doar de nevoi".
Dumnezeu pentru mine este o entitate superioara care ne domina, care ne pazeste: "umeal ata somer" inseamna in ebraica: "deasupra noastra veghezi", asa ca am incredere.
Nu-l privesc pe Dumnezeu ca pe un zeu caruia trebuie sa te inchini si sa te rogi, dar il privesc in fiecare dintre noi si am incredere ca fiecare avem un dumnezeul al nostru, asa ca "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" e foarte valabil, dar si "daca-i iubesti pe ceilalti, il iubesti pe Dumnezeu", pentru ca daca ne iubim unii pe altii si ne respectam, avand libertatea de a face orice fara a ingradi libertatea celorlalti, ii demnostram lui Dumnezeu ca-l iubim si-l respectam.
De asemenea, prin creatiile noastre de orice fel: un copil ca rod al unei iubiri, un pomisor, construirea unei case, compunerea unei poezii sau a unei melodii, toate acestea sunt creatii care devin sensul vietii, cum spune Blaga, si se concretizeaza in cultura. Suntem oameni - deci creatori de cultura. Dumnezeu vrea sa vada creatie din mana noastra, precum o jertfa adusa din respect pentru creatia Sa Altfel, din cand in cand ma mai "cert" cu el pentru ca a facut o lume cam... nedreapta, desi a gandit-o bine, omul Il dezamageste din ce in ce mai mult
Dar asa il vad eu pe Dumnezeu
Dumnezeu nu se poate vedea fizic. Dumnezeu poate fi simtit si putem vorbi de o relatie personala cu Dumnezeu prin Iisus Hristos.
Pe Mantuitorul Iisus si pe Fecioara Maria o vad in icoane, pe Dumnezeu nu l-am vazut niciodata si nici nu imi amintesc sa fi incercat vreodata sa imi imaginez cum arata. Sunt educata in spirit crestin ortodox, si constientizez implicatia divina, spirituala uneori. Nu imi exprim vulgar religia, nu agreez oamenii care se mandresc si se lauda cu credinta lor. Vreau sa imi cultiv partea spirituala fara "asistenta" altora.
Dumnezeu este prezent in viata mea, zi de zi. Cand l-am descoperit, m-am intrebat cum am putut trai fara El, pina in acel moment si mi-a parut rau de timpul pierdut. Numai cand l-am descoperit mi-am dat seama de cate ori l-am ignorat, fara sa stiu cat era de aproape si cat astepta sa il descopar, ca sa intre in viata mea. Abia atunci am inceput sa traiesc cu adevarat, sa imi vad greselile si sa le indrept, sa imi vad altfel drumul in viata, sa stiu ce inseamna iertarea, ajutorul, increderea, iubirea... si inca ma straduiesc pentru mai mult.
Cand l-am chemat pentru prima oara in ajutor, cu teama ca nu ma va auzi, cu teama ca poate este doar o iluzie, cu teama ca nu are cine sa-mi raspunda, am "simtit" adanc in inima raspunsul Lui :"Uneori simti ca dezastrele cresc in loc sa se diminueze. Nu te agita. Inchide-ti ochii si spune-Mi cu credinta :«Doamne, faca-se voia Ta! Ingrijeste-te Tu de asta». Si cand spui astfel, Eu realizez si un miracol daca este nevoie. Te pot ajuta numai cand tu te bazezi total pe Mine."
Aceasta fac zi de zi de atunci.