Cum l-au cunoscut petru si pavel pe hristos? Funda... e urgent

Sfântul Petru, piatra de temelie a lui Iisus şi a creştinătăţii, n-a fost mereu sfântul Petru. Pe când era pescar sărac, ca şi fratele lui, Andrei, şi se numea Simon, pescuia de dimineaţă până seara în apele lacului Ghenizaret, pentru o bucată de pâine. Cel mai adesea, fie că Simon nu era pescar bun, fie că nu avea momeală corespunzătoare, peştele nu venea la mreajă. Aşa a fost şi în dimineaţa în care L-a întâlnit pe Iisus: stătuse toată noaptea pe lac şi nu prinsese nimic. El era cătrănit de truda zadarnică şi, când Mântuitorul l-a îndemnat să mai încerce o dată, să mai arunce mreaja, n-a crezut nicio clipă că va scoate măcar un singur peşte, nu o cantitate imensă, cum, de fapt, s-a întâmplat.
Povestea lui Pavel nu e, poate, la fel de cunoscută ca a lui Petru, dar el e la fel de important în credinţa creştină. Cu atât mai mult cu cât a fost, multă vreme, cel mai mare duşman al credincioşilor. Pe numele lui adevărat Saul, acesta era iudeu şi învăţase la şcoala învăţatului Gamaliel, pentru a deveni rabi. Nu avea nimic în comun cu creştinismul, ba chiar era un prigonitor al celor care credeau în Dumnezeu. Aparţinând sectei fariseilor, bun cunoscător al legilor şi tradiţiilor iudaice, Pavel este prezent în anul 33 la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ştefan. Păzea hainele ucigaşilor. A văzut cum tânărul creştin e lovit de fiecare piatră, a auzit strigătele de bucurie ale celor care îl omorau. Şi, pentru că şi el vedea lucrurile la fel ca ei, s-a bucurat. Ba a cerut şi voie să prigonească şi să omoare la Damasc cât mai mulţi creştini.