Cum vi se pare viata dupa ce pierzi cele mai bune prietene. Voi ati patit-o daca da povestiti-mi. Cea mai buna si impresionanta poveste ia fundita si vot pup dolce :X:X:X:X:X
Ahh da mi s-a intamplat, am pierdut 2 prietene de odata adica am inceput schoolu eram pe la mij semestrului 1 in kl 1 nu stiam pe nimeni dintre fete kunoshteam doar un baiat care este vecinu meu, m-am imprietenit cu o fata o cheama Ecaterina>>m-am gindit ca este o fata cumsecade si vom fi prietene bune asa a fost pina in clasa a 5, ne sunam in fiece zi daca una dintre noi lipsea la school ne sunam sa aflam ce s-a intamplat, asa eram de prietenoase pin in kl 3 atunci s-a mutat la noi in clasa o fata care a sarit peste clasa a 2 o cheama Regina, ne-am imprietenit repede cu ea dar ea se credea cea mai very importanta ei oricum eram toate 3 bff, terminasem anul skolar si mai trecuse 2 ani eram in kl a 5 era vara si mi-am facut ziua de nastere adica parintii au vrut sa fie pentru mine o surpriza, le-au invitat pe ambele da Regina nu a putut veni era la tara, Ecaterina a venit, da inainte de asta i-a sunat unui coleg si i-a spus ca ea vine la ziua mea da el nu si el mi-a sunat inapoi si mi-a spus totul, asa aflasem eu de surpriza care deja nu m-ai era surpriza, cind am inceput anul skolar am inceput a observa ca Ragina sta mai mult timp cu Katea, a trecut o luna si era ziua lu Katea, ea nu ma invitat la ziua ei da pe Regina si pe restul fetelor l-ea invitat a 2 zi se purtau de parca imi faceau in ciuda vb toate de ziua ei, au mai trecut ceva luni deja fiind in kl a 6 si am observat ca ele incepuse a ma vb pe la spate sigur nu mi-a placut lukrul asta, am aflat de la Regina ca katea spunea ca fetele din clasa paralela sunt de 100 de ori mai bune decit mine, am inteles atunci ce fel de prietena imi era, am inceput sa nu atrag atentia la ele, nu vroiam sa vin deja la scoala, vroiam sa imi schimb scoala dar dupa ce mi-a spus varamea ca sa nu atrag atentia la ele si sa merg mai departe asa si am facut, dar oricum imblu cu durerea in suflet si as vrea sa le sugrum da nu pot...asa ca in ziua de azi nu poti avea incredere in bff cam rar 
))))))))))))
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Am eu una, dar nu despre mine
1)Intr-o padure tropicala cu multe liane, arbori de cauciuc si de cafea, traia un elefant, pe nume Tit. Acest elefant era mic, dar deosebit de antelept. In fiecare dimineata, el obisnuia sa faca o plimbare prin padure, sa mearga la rau, sa faca cateva dusuri cu apa rece si sa admire rasaritul Soarelui si intreaga natura, care se trezea din somn.
Printre animalele padurii, Tit gasise un prieten, un mic papagal roz, pe care il chema Carlos. Acesta era foarte vorbaret si la fel de intelept ca si Tit. Ei discutau despre foarte multe lucruri toata ziua si uneori mergeau in vizita pe la fiintele bolnave din padure.
Intr-o zi, cei doi au ajuns in dreptul unui copac, care plangea de suferinta. Induiosati, au hotarat sa faca tot ce le era in putinta ca sa-l ajute. Pentru ca nu prea intelegeau ce i se intamplase copacului necajit, au cerut ajutor unui talmaci. Acesta le transmise ca bolnavul avea o ramura rupta, care il durea foarte tare si il ampiedica sa-si vada de treaba. Imediat, Tit, cu trompa lui agila, indeparta ramura rupta si puse pansamente din ierburi tamaduitoare peste rana copacului. Carlos, in timpul asta, ii vorbea pacientului, il inveselea cu niste glume, ca sa mai uite de durere. Dupa ce rana a fost pansata, copacul simti cum durerile il mai lasa si chiar zambi putin. Cei doi i-au spus ca vor sta pe aproape si ca poate oricand sa-i solicite pentru un ajutor. Copacul se induiosa foarte tare la dragostea ce i-o aratau cei doi si porni sa planga de fericire. Lacrimile au inceput sa curga pe coaja lui groasa si sa se adune in mici jgheaburi lemnoase. Erau lacrimi de recunostinta si de aceea, erau deosebite. Cine se atingea de ele, simtea cum acestea uneau prin iubire fiinte ce se indrageau.
Acestea sunt lacrimile Arborelui de cauciuc.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
