Dati-mi o nuvela care sa fie demonstrata ca e nuvela. Primiti fundoi.

Aici o gasdesti.Este buna. Dar acolo este numa o parte din toata argumentarea.Pentru toata apasa download acolo pe verde sa tio scoata toata pe PC. http://www.referat.ro/......3fa63.html

Popa Tanda
- demonstraţie -





Unul dintre marii clasici ai literaturii române, Ioan Slavici a scris basme, nuvele, romane, piese de teatru, memorii şi a editat mai multe ziare şi reviste. Operele sale în general, abordează teme din lumea satului, fie că sunt constituite pe o idilă, fie pe un puternic fundament etic.
Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, şi un conflict care implică un număr redus de personaje. Dimensiunile nuvelei se situează între schiţă şi roman.
Această nuvelă este construită pe ideea că viaţa merită să fie trăită prin plăceri fireşti pe care le oferă, fiind totodată şi o ilustrare a ideii că „omul sfinţeşte locul".
Titlul este constituit din substantivul „popa", nume de profesie şi substantivul propriu „Tanda", poreclă dată preotului Trandafiri de sătenii din Sărăceni.
Modul de expunere predominant, ca în orice operă epică, este naraţiunea, iar relatarea faptelor se face la persoana a III-a şi, în general, în mod obiectiv, perspectiva naratorului asupra faptelor şi a personajelor nefiind marcată afectiv decât rareori, când punctul lui de vedere coincide cu al personajului:,, Dar ţină-l Dumnezeu! – e numai vorbă! – tot bun om rămâne părintele Trandafir!".
Fiind o nuvelă, acţiunea operei literare Popa Tanda este mai complicată, mai amplă decât a schiţei, dar se desfăşoară pe un singur plan narativ, iar întâmplările relatate se constituie în momente ale subiectului.
Astfel, în expoziţie, autorul înfăţişează direct câteva însuşiri ale personajului principal, imaginea dezolantă a satului Sărăceni, ca apoi intriga să prezinte hotărârea preotului de a-i asculta pe enoriaşi, făcându-i oameni harnici. De aici decurg toate celelalte întâmplări – încercările părintelui Trandafir de a-i schimba cu ajutorul predicii, al sfatului, al batjocurii sau al ocării, implicarea lui în refacerea propriei gospodării şi în cultivarea pământului – care constituie desfăşurarea acţiunii. Acesta atinge punctul culminant în momentul în care preotul reuşeşte să-i antreneze la muncă pe o parte din săteni. Deznodământul aduce în prim plan tot pe preotul Trandafir la o vârstă, în postură de bunic, precum şi imaginea satului Sărăceni, dar cu totul alta decât cea de la început.
Ca în orice nuvelă, există şi aici, în cadrul acţiunii, un conflict concentrat, atât exterior, cât şi interior. Cel exterior se manifestă între preot şi poporeni şi se acutizează până ce aceştia din urmă cer schimbarea preotului, iar cel exterior izvorăşte din dorinţa preotului de a-i determina pe săteni să muncească şi ineficienţa metodelor folosite de el în acest scop.
O altă notă caracteristică a nuvelei şi întâlnită şi în opera literară Popa Tanda este numărul de personaje mai mare decât în schiţă, dar mai redus decât în roman. Astfel, există un personaj principal (preotul Trandafir, poreclit Popa Tanda), personaje secundare (sătenii, preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului) sau episodice (Măriuca, Ileana, Trandafirică, Costel).
Accentul cade asupra caracterizării complexe a personajului principal şi nu asupra acţiunii, căci preotul este prezentat în evoluţia sa, în strânsă legătură cu celelalte personaje, mai ales cu poporenii pe care vrea să-i determine să muncească.
Autorul foloseşte în această operă literară anumite tehnici narative specifice operei epice şi, implicit, nuvelei. Acţiunea este plasată într-un anumit timp şi spaţiu, perspectiva temporală având în vedere o perioadă mai îndelungată. Spaţiul rămâne constant, dar imaginea lui este alta, privită în evoluţia timpului: dintr-un sat sărac devine unul prosper, de nerecunoscut.
Ca orice nuvelă, personajele sunt prezentate şi aici în mediul lor de viaţă, căci acţiunea se desfăşoară în mediul rural, într-un sat de munte, cu un decor tipic. De asemenea, atât vorbirii personajelor cât şi relatărilor autorului le este proprie oralitatea care dă expunerii un caracter spontan şi viu.
Prin toate aceste trăsături specifice – caracterul epic, acţiunea mai complicată, numărul de personaje şi complexitatea lor, tehnicile narative folosite – opera literară Popa Tanda are toate notele definitorii ale unei nuvele.

funda?

Hagi Tudose


daca nu o incurc asta am invatat in clasa a 6 a cred(Funda?)

Ioan Slavici

POPA TANDA

DEMONSTRATIA CA ESTE NUVELA


Nuvela este o specie a genului literar epic in proza cu un singur fir narativ, dar cu o actiune mai complicata decat a schitei la care participa un numar mare de personaje ce actioneaza intr-un timp mai indelungat si pe un spatiu mai larg.

Ca orice alta nuvela, Popa Tanda, este o opera epica prin faptul ca autorul isi exprima is mod indirect sentimentele, in special fata de personajul principal, prin intermediul actiunii, astfel ca se poate dovedi ca opera are actiune, personaje si narator. Modul de expunere predominant de expunere este naratiunea imbinata cu dialogul si descrierea, iar relatarea faptelor se face la persoana a 3-a in mod obiectiv fara a fi influientata de sentimentele Naratorului.

Actiunea acestei opere literare este mai complexa decat a schitei, insa ea se deruleaza pe un singur fir narativ ale carui intamplari sunt structurate pe momente ale subiectului. In expozitiune autorul se opreste asupra locului, timpului si personajului principal:

"Ierte-l Dumnezeu pe dascalui Pintilie! era cantaret vestit. Era dascal in Butucani, bun sat si mare, oameni cu stare si socoteala, pomeni si ospete de bogat[…]
Pe parintele Trandafir, sa-l tina Dumnezeu! Era om bun; a invatat multa carte si canta mai frumos decat chiar raposatul, tatal sau[…]"

Intriga este reprezentata de primul moment de cumpana din viata preotului, atunci cand din pricina comportamentului sau, satenii din Butucani il reclama la protopop, fapt care atrage dupa sine transferul preotului Trandafir in satul Saraceni:" E bine sa traim bine cu lumea. Aceasta s-a vazut si cu alde parintele Trandafir. Un om ca el nici doi ani n-a putut sa stea in Butucani[…]
Cu mult, cu putin, preotul Trandafir fu trimis de la Butucani la Saraceni-pentru buna intelegere intre credinciosi."

Desfasurarea actiunii reprezinta cea mai vasta parte a operei de aceea autorul prezinta in amanunt starea satului, modul de viata al satenilor, dar si modalitatile prin care preotul Trandafir incearca sa-si faureasca o viata noua prin schimbarea mentalitatii noilor sai consateni:"Un sat, Saraceni, pe o vale seaca :mai rau nu poate sa sune insamnarea unui loc".

Vazandu-se intr-o astfel de lume, rupta de realitate, preotul incearca sa se implice in viata satenilor prin faptulca s-a luptat din rasputeri sa schimbe ceva in acest colt uitat de lume. Se foloseste de predici, de sfaturi, de batjocura si de ocara, dar nimic din toate acestea nu sunt eficiente; ba mai mult se intorc impotriva preotului care ajunge intr-un mare impas. De aici actiunea se indreapta spre punctul culminant, cand preotul izbit de nenorocire cauta indurare in forta divina. Mintea parca I se lumineaza, el reuseste prin tenacitate si vointa de fier sa-si cladeasca bazele unui viitor luminos. Exemplul sau este urmat cu fidelitate de sateni asa incat in deznodamant viata acestora se schimba radical in bine si in prosperitate:" Ce sat e acela unde se vede biserica cea frumoasa cu pereti albi si cu turn sclipitor? Fiind intrebat astfel el isi netezeste mustatile si raspunde privindfalos spre acel loc:Acela e satul nostru, Saracenii".

Ca in orice nuvela, exista si aici doua conflicte, unul exterior, acela prin care preotul Trandafir este reclamat de satenii din Butucani, dar si atunci cand acelasi preot incearca din rasputeri sa schimbe atitudinea noilor consateni. Un alt conflict este acela interior care se declanseaza in sufletul preotului vazand ca familia sa este chinuita.

O alta nota caracteristica prin care se poate spune ca opera literara Popa Tanda este o nuvela, este numarul mai mare de personaje decat in schita. Apare un personaj principal-preotul Trandafir-, personaje secundare-satenii, preoteasa, clopotarul Cozonac si Marcu Florii Cucului- si personaje episodice-nepotii preotului, trecatorul-. In mare parte in nuvela accentul cade asupra caracterizarii complexe a personajului principal, la fel se intampla si in Popa Tanda, opera in care preotul este prezentat in evolutia sa, in stransa legatura cu celelalte personaje, mai cu seama el este legat de satenii dain cele doua localitati.

Autorul in realizarea operei se folosestede anumite tehnici narative, specifice de altfel operelor epice prin plasarea actiunii intr-un timp si spatiu. Perspectiva temporala are in vedere o perioada mai lunga de timp, cei zece ani, iar spatiul este si el mai larg, prezentandu-se mai intai locul natal, Butucani, pentru ca apoi actiunea sa fie mutata in Saraceni, aici ea derul; andu-se preponderent.

Pentru ca autorul face referire la viata rurala, personajele sunt si ele prezentate in mediul lor de viata, creandu-li-se un decor tipic. Datorita acestui lucru opera are si elemente proprii de oralitate, fapt care-I confera un caracter spontan. uneori viu.
Prin toate cele prezentate se poate dovedi ca opera literara Popa Tanda se incadreaza in notele definitorii ale speciei literare numita nuvela.