Salut! Raspunsul ar fi unul care are la baza firea umana care sa dezvoltat in timp, dar, inca mai are din instinctul primar al timpurilor preistorice. Distrugerea unor lucruri se evidentieaza mai ales la barbatii care sunt o fire din nastere mai puternica si mai agresiva. In schimb la femei se manifesta print-o criza de nervi, niste apucaturi de moment; as putea sa iti dau cateva exemple: crize de gelozie, certuri, neintelegeri, aruncarea farfuriilor, etc (multe dintre acestea se pot manifesta si la un barbat).
In concluzie suntem oameni, dar avem mici scapari pe care le manifestam prin distrugere.
Fiindca se simt importanti si puternici; chiar daca distrugi, simti c-ai facut ceva in viata si esti mandru de asta, omul e deschis la orice slabiciune si nu se inlatura sa n-o urmeze
Eu nu ma simt deloc bine cand distrug, chiar mor de ciuda cand stric ceva petru care am muncit mult sau mi-am dorit mult.
Pentru ca este mai usor sa faci rau decat sa faci bine!
Astfel detii putere, control, esti de temut! Asta te face Dumnezeu!
Eu ma simt excelent cand fac ceva constructiv.
Probabil pentru ca e mai usor, mai simplu sa distrugi.
E o lasitate, ceva ce se poate face usor fara sa gandesti, sa muncesti din greu...de aia persoanele lase, prefera sa distruga decat sa creeze, sa construiasca.
Deoarece...cand il construiesti mori de plictiseala...si cand distrugi daca ai nervi te simti eliberat..
crystinica întreabă: