Sarea exista pretutindeni : in sol, in apa, in pietre si in stanci.
Fluviile care se varsa in mare aduc mereu cate putina sare.
Apa marilor si a oceanelor este sarata fiindca apa se evapora si ramane numai sarea.
Marea este sarata deoarece toate raurile care se varsa in ea, spala in drumul lor saruri si alte minerale care se afla pe Pamant. Acestea se dizolva in rauri si raurile apoi se varsa in mari. O alta sursa de sare din apa este patura de sare. O data ce soarele evaporeaza apa din mare pentru a se forma norii, lasa mineralele si sarurile in urma, de aceea apa marii este mult mai sarata decat a celorlalte rauri si lacuri. Si chiar daca ploua si pe mare la fel de mult ca si pe pamant, precipitatiile nu sunt suficiente pentru a dilua sarea.
De ce marea e sarata?
Aceste graunte marunte albe prezente si pastrate la loc uscat in toate bucatariile si care dau gust mancarii noastre sunt de fapt niste batrani venerabili. Cine si-ar inchipui, cand se uita la ele, ca provin dintr-o dinastie veche de mai bine de trei miliarde de ani?
Pe vremea cand dinozaurii se aflau abia in stadiul de simple celule, iar Terra abia nascuse, aerul ce inconjura planeta noastra era irespirabil. Vulcanii scuipau fara incetare gaze toxice si vapori de apa. Acest amestec, ajuns in atmosfera, cadea sub forma de ploi care spalau solul, antrenand in acelasi timp elementele care aveau sa dea mai tarziu sarea. O suta de milioane de ani de astfel de fenomene au fost de ajuns pentru a sara in mod definitiv marile si oceanele.
Dar daca apa sarata a marilor este rezultatul siroaielor primordiale ale ploilor, cum de exista si apa dulce?
Eram sigur ca veti pune aceasta intrebare!
Apa lacurilor, fluviilor si raurilor contine toate elementele care ar putea-o face sa devina sarata. Aceasta transformare cere insa foarte mult timp si tocmai aceasta perioada lunga de timp ii lipseste apei dulci. Reimprospatata intr-una de apele tinere si curate, apa raurilor trebuie sa se multumeasca sa transporte elementele in mare unde va avea loc operatia respectiva. Cu atat mai bine pentru noi!
Acum pare legitim sa va puneti intrebarea de ce marea nu este din ce in ce mai sarata?
Insa Natura in infinita-i intelepciune a fixat regulile jocului. Dupa atingerea unui anumit prag de salinitate, apa nu mai absoarbe sarea pe care o primeste, trimitand-o pe fundul marii. Acest prag poate varia cateodata in functie de temperatura si adancime, insa ramane in mod global constant pe intreaga planeta.
Pai... asa trebuie sa fie. Acum, ce trebuie stiut, este ca "sarea" din mare nu este sare propriu-zisa, nu poti lua o galeata de apa, si sa iei sarea din ea si sa o pui in mancare; salinitatea din mare este compusa din minerale si sedimente (sedimente terigene, biogene si autigene).
Asa a facut-o Dumnezeu, desi sunt sigura ca stiinta are o explicatie pentru asta, dar teoria mea este ca totul are sensul lui in viata, iar asta nu tine cont de stiinta. De exemplu, poate stiinta sa spuna de ce oameni se afla pe Pamant?